28 septembrie 2015

E MAI BINE SĂ NU-ȚI FACI PATUL

     
     E mai bine să nu-ți faci patul? Desigur că mamele, consoartele, femeile în general, ar caracteriza acest lucru printr-o lipsă de bună creștere. Dar există un motiv științific care demonstrează că e mai bine să nu-ți faci patul de dimineață, când marea majoritate dintre noi nu au nici un chef de o astfel de caznă.

     Mai multe studii realizate separat, în diverse locuri, au ajuns la concluzia că un pat nefăcut este mai puțin “apetisant” pentru acarieni, care nu pot să supraviețuiască într-un mediul cald și uscat, cum ar fi cel al cearșafurilor și pernelor mototolite din pat. Lăsând un pat nefăcut în timpul zilei, se elimină umezeala din cearșafuri, perne și saltea, o foarte mare parte dintre acarieni sucombând. Pe un pat obișnuit își fac casă în jur de 1,5 milioane de acarieni. Reducându-le condițiile de umiditate, care există într-un pat aranjat, îi decimăm pe capete.

E mai bine să nu-ți faci patul

     Notă: Acarienii, care fac parte din familia arahnidelor (păianjenilor) sunt foarte, foarte mici, minusculi. Există mai mult de 50.000 de specii de acarieni, care sunt atrași de locuri umede, cu multă materie organică (piele, praf, sebum, etc). Unii dintre ei pot provoca alergii la oameni și animale. Cel mai des, acarienii se găsesc în paturi, perne, canapele, fotolii, pături, cuverturi și în alte locuri din dormitor unde se poate aduna praf și umiditate. De asemenea, covoarele, saltelele, perdele, draperiile groase, animalele de pluș și camerele umede și pline de praf sunt locuri ideale pentru dezvoltarea acarienilor.

     Dacă urâți să vă faceți patul, știința este acum de partea voastră. Până la urmă, un pat nefăcut în dormitoare, departe de privirile unor eventual oaspeți, nu este chiar un motiv de rușine în intimitatea unei case și a unei familii. Iar adăugarea zilnică a unor diverse accesorii peste cuverturi, cum ar fi pernuțe decorative, chiar nu servește la nimic într-un dormitor.




24 septembrie 2015

BEREA LA PET ARE ALT GUST

     
     Berea la PET atârnă mai ușor în sacoșe și pentru plastic, care este ieftin și poate fi modelat practic în orice formă, există variante de reciclare, din ce în ce mai obișnuite – dacă comunitatea se deranjează să le pună în practică - față de cele pentru sticlă. Multă lume, din majoritatea țărilor de pe glob, ar rămâne surprinsă și mirată să afle că berea se îmbuteliază în sticle din plastic.

     Berea la PET, adică din polietilenă tereftalată, este băutura favorită a românilor, pentru că este mai ieftină, dar are alt gust, din cauza ambalajului. Iată de ce:
  • Ambalajul din plastic afectează gustul berii. În sticlă, gustul berii rămâne intact pentru că nu interacționează chimic cu aceasta. Plasticul, plin de substanțe chimice, transferă în băutură o parte din chimicale, cu precădere atunci când este supus schimbărilor termice. De asemenea, plasticul nu rezistă procesului de pasteurizare (care îmbunătățește cu mult durata de conservare) prin care trec sticlele după ce sunt umplute.
  • Berea la PET își pierde calitatea. Materialul plastic este mai poros decât sticla, care este aproape impermeabilă pentru oxigen și dioxid de carbon. Așadar, berea și orice alte băuturi acidulate ambalate în plastic vor pierde ușor o parte din dioxidul de carbon.
  • PET-urile de bere de reciclează mai greu. Sticlele din plastic pentru bere sunt colorate pentru a proteja berea de razele soarelui, iar unii producători folosesc straturi chimice suplimentare în interior, la fel ca la dozele de bere din aluminiu. Din acest motiv, acest plastic este mai greu de reciclat decât plasticul incolor folosit în industria băuturilor răcoritoare.
Berea la PET - Consumul de bere în România
     Alte date statistice referitoare la bere (2012):
  • Țara noastră produce 4,6% din producția totală de bere a Europei și consumă 5% din cantitatea totală băută.
  • România este cel mai mic importator de bere din Europa. Circa 96% din berea consumată la noi (18,2 milioane de hectolitri) este producție internă.
  • România este pe locul 6 la consumul de bere în Europa. Un român bea în medie circa 90 de litri de bere pe an.
  • Un român trebuie să muncească aproximativ 24 de minute pentru a-și cumpăra o bere. Media europeană este de numai 5 minute, dacă se iau în calcul veniturile medii.
  • În sectorul berii lucrează peste 76.000 de oameni.
     De curând, două companii japoneze (Mitsubishi Plastics și Kirin) au anunțat că au produs o sticlă din plastic specială pentru bere. Flaconul din plastic este acoperit la interior de un strat subțire de carbon amorf tip diamant, care face plasticul de zece ori mai puțin poros, prevenind pierderea dioxidul de carbon și care protejează berea de razele UV, fără a-i afecta gustul.

     Se spune că gusturile nu se discută, dar cum am ajuns noi să consumăm cea mai mare cantitate de bere la PET pe când alții nu o comercializează deloc?

     Notă specială: Topul primelor 10 țări în ordinea consumului de bere pe cap de locuitor.
  1. Cehia - 143 litri
  2. Germania – 110 litri
  3. Austria - 108 litri
  4. Estonia - 104 litri
  5. Polonia - 100 litri
  6. Irlanda - 93 litri
  7. România - 90 litri 
  8. Lituania - 89 litri
  9. Croația - 82 litri
  10. Belgia - 81 litri


21 septembrie 2015

POSTERE PUBLICITARE REMARCABILE

     
     Multe companii folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și serviciile lor. În multe cazuri, firmele folosesc postere publicitare și sume imense de bani.

     Posterele pot fi folosite în multe scopuri, fiind de multe ori modalități de promovare ale ideilor și programelor celor ce se ocupă cu publicitatea, în special pentru evenimente muzicale sau filme, propaganda sau a unor diverse grupări ce încearcă să transmită un mesaj. Un poster se lipește, de obicei, pe o suprafață verticală și este compus atât din elemente grafice cât și din text, deși un poster poate fi complet grafic sau complet compus dintr-un text. Posterele sunt realizate în așa fel încât să atragă privirile și în același timp să transmită o anumită informație sau un anumit sentiment.

     Am câteva exemple de postere publicitare remarcabile prin creativitate, referitor la analogiile făcute.

     1. Mondo pasta: atât de bună încât nu poți renunța la ea.

Postere publicitare - Mondo Pasta

     2. Tampax: un baraj la fel de puternic și eficient ca barajul Hoover.

Postere publicitare - Tampax

     3. Target: un sutien proiectat special pentru a ridica, a sprijini și pentru a diminua presiunea de pe sânii mamelor care alăptează.

Postere publicitatre - Target

     4. Grădina zoologică din Buenos Aires: ne-au sosit cangurii!

Postere publicitare - Grădina zoologică Buenos Aires

     5. Minery - Foot Care: ai grijă de picioarele tale ca de propriul copil. 

Postere publicitare - Minery Foot Care

     6. Pure yoga: lecții de yoga

Postere publicitare - Pure Yoga

     7. Viagra: ridicăm întreaga lume (chiar și turnul din Pisa devine drept).

Postere publicitare - Viagra

     8. Timotei: spuma care aranjează chiar și coama leilor.

Postere publicitare - Timotei

     8. Post-it: pentru nimicurile pe care le uiți (un serviciu elegant pentru cei care nu pot să-și amintească, în dimineața următoare, numele persoanei cu care s-au culcat).

Postere publicitare - Post-it

     9.  Hyundai Coupe: de la 0 la 100 km/h în numai 8,4 secunde.

Postere publicitare - Hyundai Coupe

     10. Bic: aparatele noastre de ras taie orice.

Postere publicitare - Bic

     Nu ratați să vedeți și un alt gen de publicitate: șocantă și incisivă, realizată tot cu ajutorul unor postere publicitare și publicitatea care se poate realiza pe scări.



17 septembrie 2015

CÂTE ȚĂRI SUNT ÎN LUME?

     
     Văzând niște statistici am vrut să aflu cu exactitate câte țări sunt în lume. Căutând cu ardoare pe Internet mi-am dat seama că răspunsurile sunt destul de diferite: pornesc de pe la 190 și trec cu mult peste 200. Așadar, câte țări sunt în lume? Această compilație sper să lămurească lucrurile, pentru că depinde foarte mult de modul în care definim “țara”.

    I. Potrivit ONU există 195 de state suverane

     “Țară” și/sau "națiune" sunt două cuvinte reprezentative pentru locul cu frontiere proprii și un guvern complet independent, adică un stat suveran. Problema care poate apare este că statele suverane pot fi subiect de controversă, dar pentru început putem conta pe țările membre sau cu statut de observator ale Organizației Națiunilor Unite (ONU).
State membre ONU: 193
State cu statut de observator: 2
TOTAL: 195
     Cea mai mare parte a țărilor membre se acceptă reciproc ca state suverane - sunt cele pe care le veți vedea pe majoritatea hărților și pe listele țărilor din lume, iar cele două țări cu statut de observator sunt Vatican și Palestina. Numele celor 195 de țări este pe Wikipedia, care prezintă o listă completă. Ultima adăugare la listă a fost în 2012, atunci când Palestina a devenit stat observator la ONU și ultima țară care a aderat la ONU, ca membru cu drepturi depline, a fost Sudanul de Sud, în anul 2011.

     Notă: acceptarea Palestinei ca stat observator a fost controversată, astfel încât unele liste pot include în continuare numai 194 de țări.

II. 201 state sunt parțial recunoscute sau se bazează pe o recunoaștere diplomatică

     Unele țări sunt în afara ONU, în sine, dar sunt recunoscute oficial de către cel puțin un membru - această acceptare oficială se numește “recunoașterea diplomatică”. Aceste țări controversate sunt etichetate pe hărțile lumii ca teritorii disputate sau situații speciale.
State membre ONU: 193
State cu statut de observator: 2
State cu recunoaștere parțială: 6
TOTAL: 201
     Cele șase state cu recunoaștere parțială sunt Taiwan, Sahara de Vest, Kosovo,Osetia de Sud, Abhazia și Cipru de Nord. Toate sunt revendicate ca părți ale altor țări, dar nu sunt de fapt controlate de către acestea sau cel puțin nu în totalitate. Numărul membrilor ONU care le recunosc variază de la un singur stat, pentru Ciprul de Nord, la peste 100 pentru Kosovo. Alte liste includ Insulele Cook și Niue ca state parțial recunoscute. Cele două, uneori, acționează ca state independente, dar niciodată nu și-au declarat de fapt independența sau nu au încercat să se alăture membrilor ONU, fiind considerate mai degrabă teritoriile Noii Zeelande.

Câte țări sunt în lume

III. 204 sau 207 state, inclusiv statele “de facto”

     Cele șase țări parțial recunoscute nu sunt singurele state separatiste cu o auto-guvernare. Există încă cel puțin trei țări, nerecunoscute tot parțial de membrii ONU, care se consideră independente de țările din care s-au desprins. Ele sunt adesea numite state suverane “de facto”, ca să folosim limba latină, dar nu sunt de fapt independente în realitate.
State membre ONU: 193
State cu statut de observator: 2
State cu recunoaștere parțială: 6
State “de facto”: 3 - 6
TOTAL: 204 - 207
     Primele trei dintre acestea considerate “de facto” sunt Nagorno-Karabah, Transnistria și Somali. Dar mai sunt trei candidați: Statului islamic, Republica Populară din Donetsk și Republica Populară din Lugansk, care sunt situați în zonele de război active, au doar structuri guvernamentale limitate și de aceea există o dezbatere dacă acestea pot fi considerate state suverane “de facto”.

IV. 205 națiuni care au participat la Jocurile Olimpice

     Teritorii neindependente sau cu o auto-guvernare parțială, au fost acceptate de Comitetul Olimpic Internațional (IOC), care recunoaște în prezent 205 națiuni.
IOC - State Membre ONU: 192
IOC - State cu statut de observator: 1
IOC - State cu recunoaștere parțială: 2
IOC – Teritorii neindependente: 10
IOC – TOTAL: 205
     Aproape jumătate din teritoriile neindependente la Olimpiadă sunt posesiuni ale SUA - cum ar fi Puerto Rico și ale Marii Britanii - cum ar fi Insulele Bermude, iar unele "țări" aproape independente, cum ar fi Insulele Cook (Noua Zeelandă) și Aruba (Olanda) au fost incluse, de asemenea. Singurul membru ONU care nu face parte din IOC este Sudanul de Sud, care nu a format încă un Comitetul Olimpic Național, iar singurul stat observator ONU la Jocurile Olimpice este Palestina. Vaticanul nu este interesat să se alăture, Kosovo a devenit o națiune olimpică doar în 2014 și Taiwan ar trebuie să se numească "China Taipei", după o înțelegere cu China valabilă din anii ‘80.

V. FIFA consideră 209 națiuni eligibile pentru Campionatul Mondial

     Ca și IOC, FIFA nu prea ia în seamă independența sau recunoașterea internațională a federațiilor sale membre. Cică, bazându-se pe tradiția europeană, FIFA permite Angliei, Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord de a participa cu echipe distincte, chiar dacă ele sunt toate parte din Marea Britanie.
Echipe state membre ONU: 186 (nu toate cele 193 state membre iubesc fotbalul!)
Echipe state cu statut de observator ONU: 1
Echipe state cu recunoaștere parțială: 1
Echipe din Marea Britanie: 4
Echipe din teritorii neindependente: 17
Toata FIFA (asociații membre): 209
VI. Există 249 coduri de țară în lista ISO (Standard)

     Lista standard internațională privind codul de țară este oficial cunoscută sub numele ISO 3166-1. Cele mai multe companii și alte organizații au adoptat această listă standard de coduri. Acest standard ISO se bazează pe o listă oficială stabilită de către ONU, dar atunci de ce există 249 coduri de țară? E cu mult mai mult decât numărul total de țări membre și cele cu statutul de observator! Ei bine, lista de coduri standard nu cuprinde  unele state separatiste nerecunoscute de ONU, dar a “anticipat” coduri pentru teritorii separate, pentru țări aproape independente, pentru teritorii nelocuite azi sau pentru Antarctica.
State membre ONU: 193
State cu statut de observator: 2
State cu recunoaștere parțială: 2
Teritorii locuite: 45
Teritorii nelocuite: 6
Antarctica: 1
TOTAL: 249
     Data viitoare, când cineva vă va întreba sau vă veți gândi câte țări sunt în lume, amintiți-vă că răspunsul nu e atât de simplu!




16 septembrie 2015

SATE UNICE ÎN LUME

    
     Acum câteva luni am scris despre regiunea demenților, care cuprinde un orășel și vreo 20 de sate. Astăzi o să vă dau câteva exemple de sate unice, fără asemănare în lume.

Sate unice - satul fără uși


     Un mic sătuc din India, Shri Shingnapur, este unic pentru că cele aproximativ 300 de case nu au uși. Credința sătenilor în zeul Shri Shantidev (patron peste hoți, tâlhari și ucigași), i-a îndemnat să-și scoată ușile de la locuințe, convinși de protecția divinității. Din motive de “confidențialitate”, în urma cererilor unor femei, localnicii au fost de acord, recent, să pună o perdea subțire la intrările unor toalete, dar nu uși pentru că ar fi împotriva credinței.

Satul fără uși

Sate unice - satul fără rinichi


     Greu de crezut, dar satul Hokse din Nepal a ajuns cunoscut în întreaga lume sub acest renume trist. Sărăcia i-a împins pe săteni să-și vândă rinichii celor care se ocupă cu traficul de organe umane, care, profitând de ignoranţa oamenilor, au inventat scenarii precum: omul are nevoie numai de un singur rinichi ca să trăiască, un organ fiind în plus și după extirpare, rinichiul va crește la loc. Deși este ilegal, se estimează că vreo 7.000 de rinichi sunt vânduți pe piața neagră în fiecare an în Nepal.

Satul fără rinichi

Sate unice - satul Kung-Fu


     Toată lumea care locuiește în satul Ganxi Dong din centru Chinei este un expertă în arte marțiale. Fiecare sătean este versat în arta Kung-Fu, iar fiecare persoană urmărește un alt stil de arte marțiale chinezești antice, derivând astfel o pleiadă de stiluri ale acestui gen de luptă.

Satul Kung-Fu

Sate unice - satul albastru


     În anul 2011 cele 220 de case ale satului andaluz Júzcar au fost vopsite toate în albastru, inclusiv biserica și primăria, cu acceptul unanim al locuitorilor. Propunerea a venit de la Sony Pictures, care a realizat zugrăvirea clădirilor și a acordat o sumă consistentă de bani pentru comunitatea locală, pentru a lansa filmul „Ștrumfii” în format 3D, urmând ca după promovare se revopsească casele. Deoarece satul albastru a atras o mulțime de turiști și s-au deschis opt puncte comerciale (magazine de cadouri și suveniruri, un restaurant, o ceainărie, o tavernă cu produse tradiționale și o cofetărie), locuitorii au decis, tot în unanimitate, să rămână albastru.

Satul albastru

Sate unice – satul piticilor


     În satul izolat din sud-vestul Chinei, Yangsi, 36 din cei 80 de locuitori sunt pitici, cel mai înalt măsurând 1,16 metri, iar cel mai mic numai 0,68 m. Localnicii cred că suferă de o boală misterioasă, care afectează în principal copii cu vârste între 6 și 9 ani, care se opresc din creștere, rămânând la aceeași înălțime pentru tot restul vieții lor.

Satul piticilor

Sate unice – satul fără drumuri


    Giethoorn din Olanda, cu aproximativ 2600 de locuitori, situat chiar în mijlocul rezervației naturale De Wieden, este cunoscut sub numele de "Veneția Olandei" și este o atracție turistică populară, încântătoare și pitorească. Există doar două opțiuni de deplasare prin sat: pe cele 180 de poduri sau cu barca, pe canale înconjurate de verdeață și flori.

Satul fără drumuri

Sate unice – satul cel mai umed (cel mai ploios loc din lume)


    Mawsynram, un sat din în nord-estul Indiei, este situat la altitudinea de aproximativ 1400 de metri. Este considerat locul cel mai umed de pe Pământ, cu precipitații medii anuale de 11.872 mm. Potrivit Guinness World Records, satul a primit precipitații de 26.000 mm în anul 1985.

Cel mai ploios loc din lume

Sursa : Oddee





14 septembrie 2015

ÎNGHEȚATA A DEVENIT O “BUNĂTATE”!

     Înghețata, această bucurie nevinovată a verii, s-ar putea topi mai lent grație unui nou ingredient. Cercetătorii de la Universitățile din Edinburgh și Dundee au dezvoltat o metodă de producere a unei proteine naturale, numită BsIA, care poate face înghețata mai rezistentă la topire decât produsele convenționale, relatează Daily Mail.

     Proteina unește bulele de aer, grăsimile și apa din înghețată, creând o consistență foarte bună și prevenind formarea cristalelor de gheață. Pe lângă faptul că înghețata poate rămâne congelată mult mai mult timp la temperaturi mari, proteina permite în primul rând folosirea unor grăsimi cu un nivel mult mai scăzut de grăsimi saturate, deci cu mai puține calorii. Totuși, se estimează că înghețata făcută cu proteina BslA ar putea fi disponibilă doar în 3 - 5 ani.



     După această noutate, aflați imediat ce înghețată “delicioasă” serviți zi de zi. 

     “Îngheţata industrială a ajuns să fie un amestec de uleiuri vegetale exotice, despre care nu ni se spune dacă sunt hidrogenate sau nu, zer praf, amidon, zahăr adăugat şi chimicale din belşug. Acest produs, dezechilibrat din punct de vedere nutriţional prin conţinutul ridicat de acizi graşi saturaţi şi zahăr adăugat, nu trebuie consumat de către copii şi persoane cu afecţiuni cardiovasculare, diabet şi boli metabolice. Totodată, trebuie consumat ocazional de către adulţi, în cantităţi mici, de 40 - 60 de grame", avertizează preşedintele APC România, conf. univ. dr. Costel Stanciu.

     Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România a achiziţionat, în vederea realizării studiului privind calitatea îngheţatei industriale, 55 de sortimente de îngheţată, cu ingrediente şi arome diferite, urmărindu-se: evaluarea nivelului de informare al consumatorului prin intermediul etichetei, identificarea ingredientelor folosite la fabricarea produsului în vederea prezentării unor puncte de vedere privind calitatea acestora, identificarea aditivilor alimentari din produsele analizate şi prezentarea posibilelor efecte ale acestora asupra sănătăţii consumatorului de îngheţată industrială şi prezentarea unor sugestii de consum.

     După evaluarea nivelului de informare al consumatorului de îngheţată industrială prin intermediul etichetei, s-a constat că la îngheţata cu ciocolată, cantitatea de cacao din produsele analizate variază între 0,1 şi 3,2%, la îngheţata de vanilie, cantitatea de vanilie  variază între 0,03 şi 0,14%, la cea cu frişcă, cantitatea de frişcă este de 0,2%, în îngheţata cu lapte, cantitatea de lapte este de 12 - 15%, la cea cu nuci, cantitatea efectivă este de 4%, în cea cu alune 3% şi în cea cu cocos 5,5%.

     În ceea ce priveşte nutrienţii conţinuţi de fiecare tip de îngheţată analizată, s-a constatat că toate produsele prezintă cel puţin o declaraţie nutriţională corespunzătoare pentru 100 grame produs finit. Având în vedere faptul că în cele 55 de sortimente de îngheţată există cantităţi mai mari sau mai mici de 100 de grame, majoritatea consumatorilor nu au deprinderea necesară de a calcula cantitatea de nutrienţi asimilată de organism în urma consumării îngheţatei din ambalajul respectiv.

     Pe baza declaraţiei nutriţionale, s-a constat că îngheţatele analizate prezintă valori mari de: grăsimi (în unele cazuri până la 26 grame / 100 grame produs), acizi graşi saturaţi (la unele ajung până la 19 grame / 100 grame produs, deşi se recomandă numai 16 grame de acizi graşi saturaţi pe zi şi numai 11-13 grame pe zi la persoanele cu colesterol ridicat), carbohidraţii (ating nivelul de 48 grame / 100 grame produs), în timp ce zahărul adăugat atinge nivelul de 33 grame / 100 grame produs, respectiv de trei ori mai mult decât conţine 100 ml de băutură răcoritoare pe bază de cola).

     Pentru cel de-al doilea criteriu analizat, care se referă la identificarea ingredientelor folosite la fabricare, specialiştii au constatat că la 67% dintre sortimentele de îngheţată analizate, primul ingredient este reprezentat de laptele fără grăsimi, iar la 13% dintre acestea se precizează cantitatea de lapte degresat. Diferenţa până la 100% în ceea ce priveşte primul ingredient este reprezentată de apă (22%), iar restul de 11% îl reprezintă zahărul şi siropul de glucoză-fructoză. De asemenea, la 60% dintre sortimentele de îngheţată analizate, al doilea ingredient este zahăr, 13% apă, iar diferenţa de 27% este lapte degresat, uleiuri vegetale şi sirop de glucoză, iar la 25% dintre sortimentele de îngheţată analizate, cel de-al treilea ingredient este reprezentat de către uleiul de cocos, zahăr (24%), lapte degresat, apă şi produse din zer (51%).

     Cel de-al treilea obiectiv al iniţiatorilor studiului a fost de a identifica aditivii alimentari din produsele analizate. Astfel, în cele 55 de sortimente de îngheţată s-au identificat 23 de aditivi alimentari. Aditivii E471 şi E410 au fost identificaţi în 54 de sortimente de îngheţată, E412 în 50 de sortimente, E322 în 41, E407 în 29, E476 în 19, E330 în 11, E442 şi E150d în şapte, E460 şi E440 în şase, E468 în patru, E202, E141, E401, E477 şi E150a în două, iar E171, E417, E414, E162 şi E160c în câte un sortiment. Următorii aditivi sunt suspecţi de apariţia unor probleme de sănătate: E 150a - caramel simplu, cel mai utilizat colorant artificial, poate provoca hiperactivitate şi probleme gastrointestinale; E 150d - caramel sulfit de amoniu poate provoca probleme intestinale după ingestia unor cantităţi mari; E 162 – betanină, colorant natural obţinut din sfecla roşie, poate conţine cantităţi mari de nitraţi şi produsele ce îl conţin trebuie evitate de copii; E 171 - dioxid de titan, colorant artificial (din studiile efectuate pe animale, s-a observat că ar provoca diferite leziuni la nivelul aparatului cardiovascular, dar şi la nivelul ficatului şi s-au mai observat modificări la nivelul splinei şi rinichilor, dar şi al sistemului imunitar, fiind clasificat de Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului ca posibil cancerigen pentru oameni, iar în Germania a fost interzis). Printre aditivii periculoşi mai sunt: E 202 - sorbat de potasiu (irită pielea, ochii şi mucoasele şi poate fi genotoxic şi mutagen pentru celulele sângelui uman); E 296 - acid malic (concentraţiile mari nu sunt permise în alimentele pentru copii, deoarece le lipseşte capacitatea de a metaboliza cantităţi mari de acid malic); E 322 - lecitine, emulgatori (deşi în general este sigur, unele studii arată că poate fi descompus de bacteriile din tractul digestiv într-un compus care poate contribui în timp la apariţia aterosclerozei şi a infarctului); E 330 - acidul citric (distruge smalţul dentar, fiind nerecomandat copiilor, celor care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree); E 407 - caragenan, agent de îngroşare (unele studii au arătat că poate avea un efect toxic, putând provoca ulcer şi cancer); E 410 - gumă de carruba, agent de îngroşare (poate provoca scăderea eficienţei anumitor substanţe care ajută digestia); E 412 - gumă de guar (poate provoca alergii); E 414 (poate provoca alergii şi se comportă ca o substanţă de balast); E 417 - gumă tara, stabilizator (poate provoca alergii).

     Interesant și benefic studiul, efectuat cred cu profesionalism, dar am tot căutat și iarăși m-am uitat și nu am găsit continuarea. Ce măsuri ați luat stimabililor de la APCR?



10 septembrie 2015

IMITAȚII ALE UNOR CONSTRUCȚII CELEBRE

     China, mai ales prin boom-ul din domeniul construcțiilor, a fost unul dintre cele mai mari motoare ale creșterii economice mondiale în ultimii ani. Deși atenția principală s-a îndreptat către infrastructură, China a construit, de asemenea, mai multe imitații ale unor construcții celebre și replici ale unor destinații turistice de renume mondial. În încercarea de a explica motivul pentru care chinezii apelează la imitații ale unor construcții celebre și monumente vestite, unii arhitecți și constructori cred că acestea nu sunt simple nebunii, ci sunt de fapt o manifestare pentru a arăta supremaţia globală a Chinei.

     Majoritatea clădirilor și monumentelor celebre sunt considerate de statele cărora le aparțin nu numai atracții turistice, ci simboluri naționale. Prin urmare, de multe ori, imitarea lor este considerată un afront. Cert este că orice fel de replică a unor astfel de construcții nu a adus niciodată vizitatorii scontați.

Imitații ale unor construcții celebre în China


     O copie a Sfinxului din Giza, construit acum circa 2500 î.e.n., se găsește într-un parc de distracții, neterminat încă, în Chuzhou, provincia Anhui.

Imitație Sfinx

     Beijing World Park este un parc tematic care încearcă să ofere vizitatorilor șansa de a vedea lumea fără a părăsi țara. Parcul, deschis în 1993, acoperă 46,7 hectare, este situat la aproximativ 17 km de Tiananmen și primește 1,5 milioane de vizitatori anual. Aici există replici ale Casei Albe din Washington, ale memorialului adresat lui Lincoln, precum și statuia Libertății din New York.

Imitație Casa Albă
     Tot aici se găsesc clone ale Sydney Opera House și Sydney Harbour Bridge. În total, în acest parc, există mai mult de 100 de replici ale unor atracții de renume mondial.

Imitații din Australia
     În Shanghai, se poate vizita o copie a turnului din Pisa, care a fost inițial proiectat de Bonanno Pisan și, în cele din urmă, finalizat în timpul renașterii italiene.

Imitație turnul din Pisa
     În orașul din sudul Chinei Huizhou s-a reprodus chiar un întreg oraş - Hallstatt din Austria, care se află sub patrimoniul UNESCO. Compania chineză  Minmetals Corporation a cheltuit aproape 1 miliard de $ pentru construirea acestui controversat oraș “chinezesc”.

Imitație Hallstatt
     Un alt dezvoltator chinez a construit în 2007, în orașul Tianducheng, turnul Eiffel. Deși a fost proiectat pentru 10.000 de oameni, orașul este nelocuit astăzi.

Imitație turnul Eiffel
     Orașul Tamisa, care se află la 30 de kilometri de Shanghai, este replica vieții britanice din punct de vedere arhitectural, cu străzi pietruite, terase în stil victorian, magazine, cabine telefonice roșii și replici ale gărzilor regale.

Imitație Tamisa

     Macao, o regiune administrativă specială a Chinei, găzduiește o replică fidelă a Colosseum-ului din Roma.

Imitație Coloseum
     În Jiangsu s-a construit o mini-versiune a Arcului de Triumf din Paris.

Imitație Arcul de Triumf
     Un cartier din Beijing are copii ale statuilor de pe Insula Paștelui, realizate undeva între anii 1100 și 1600.

Imitație statui Insula Paștelui
     O clădire guvernamentală din districtul Mentougou arată similar cu Kremlin-ul din Moscova.

Imitație Kremlin
     În orașul Tianjin s-a construit în 2012 un centru comercial de 200.000 mp în stil italian, cu arcade florentine, un canal și poduri.

Imitație italiană
     Lângă portul din Tianjin a apărut o clonă a Manhattan-ului din New York, care include centrele Rockefeller, Lincoln și chiar râul Hudson.

Imitație Manhattan
     În Suzhou există o versiune a Tower Bridge din Londra, numai că replica chinezească are mai multe turnuri decât originalul și îi lipsește mecanismul de ridicare.

Imitație Tower Bridge




8 septembrie 2015

ACTORI ACUM 35-45 DE ANI ȘI AZI

     Actorul este un artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. Termenul este folosit în mod normal pentru cineva care joacă în filme, la teatru, la televiziune sau radio. Pe lângă roluri dramatice, actorii pot cânta (din gură sau dintr-un instrument), dansa, mânui păpușile etc.

     Prima menționare a unei interpretări actoricești a avut loc în anul 530, atunci când Thespis a urcat pe scena teatrului Dionysus devenind astfel prima persoană care a vorbit ca un personaj dintr-o piesă de teatru. Anterior lui Thespis, acțiunea era redată prin cântec și dans dintr-o perspectivă narativă, dar nimeni nu își asumase încă rolul unui personaj din povestire. Acest nou stil a fost numit tragedie. Dorind să-și valorifice succesul, Thespis a întreprins ulterior turnee în diferite orașe, transportându-și costumele, măștile și alte elemente de recuzită într-o căruță trasă de cai.

     La început, doar bărbații au putut deveni actori în unele societăți. În antichitate și în lumea medievală, femeile nu puteau urca pe scenă, acest act fiind considerat dizgrațios, rolurile femeilor fiind jucate de bărbați sau băieți, deși sunt dovezi care sugerează că femei deghizate în bărbați au jucat ilegal. Această opinie a persistat până în secolul al XVII-lea. De obicei, actorii nu erau persoane cu un statut social înalt și în Evul Mediu trupele ambulante de actori erau privite cu neîncredere. Totuși, această percepție negativă a fost inversată în secolul XX, actoria devenind o profesie și o artă respectată. Prin înlesnirea accesului publicului larg la ecranizările dramatice sau la producțiile de divertisment și prin ascensiunea starului de cinema, atât ca statut social cât și ca salariu, imaginea actorului a fost reabilitată profund.

     Anii ‘70 au reprezentat o epocă de aur pentru Hollywood. S-au produs unele dintre cele mai bune filme, au debutat reale talente sau mari actori și actrițe de prim-rang au realizat spectacole unice. Aruncați o scurtă privire la acești actori, adevărate staruri, ca să vedeți cum arătau atunci și cum arată acum.

Sean Connery
Sean Connery (1973 și 2013)

Raquel Welch

Raquel Welch (1965 și 2014)

Jane Fonda

Jane Fonda (1972 și 2015)

Robert De Niro

Robert De Niro (1974 și 2015)

Anthony Hopkins

Anthony Hopkins (1973 și 2014)

Jack Nicholson

Jack Nicholson (1975 și 2014)

Meryl Streep

Meryl Streep (1976 și 2015)

Cybill Shepherd

Cybill Shepherd (1970 și 2015)

Clint Eastwood
Clint Eastwood (1966 și 2015)

Robert Redford

Robert Redford (1977 și 2015)

Gene Hackman

Gene Hackman (1971 și 2003)

Catherine Deneuve

Catherine Deneuve (1977 și 2015)

Goldie Hawn

Goldie Hawn (1972 și 2015)

Michael Caine

Michael Caine (1970 și 2014)

Harrison Ford

Harrison Ford (1970 și 2015)

Michael Douglas

Michael Douglas (1970 și 2015)

Jodie Foster

Jodie Foster (1976 și 2015)

Jacqueline Bisset

Jacqueline Bisset (1976 și 2015)

Al Pacino

Al Pacino (1972 și 2014)

Burt Reynolds
Burt Reynolds (1972 și 2014)

Donald Sutherland

Donald Sutherland (1975 și 2014)

Candice Bergen

Candice Bergen (1970 și 2015)

Jamie Lee Curtis

Jamie Lee Curtis (1978 și 2015)

Sylvester Stallone

Sylvester Stallone (1976 și 2015)

Dustin Hoffman
Dustin Hoffman (1970 și 2015)

John Travolta

John Travolta (1978 și 2015)

Barbra Streisand

Barbra Streisand (1975 și 2015)

Mia Farrow

Mia Farrow (1979 și 2015)

Jeff Bridges
Jeff Bridges (1973 și 2015)

Gérard Depardieu

Gérard Depardieu (1976 și 2015)

Gene Wilder
Gene Wilder (1979 și 2014)

Faye Dunaway
Faye Dunaway (1970 și 2014)

Diane Keaton

Diane Keaton (1978 și 2014)

Ryan O'Neal
Ryan O'Neal (1970 și 2015)

Harvey Keitel
Harvey Keitel (1973 și 2014)

Robert Duvall
Robert Duvall (1972 și 2015)