TRANSFORMAREA FEMEII ÎN MAMĂ

     Transformarea femeii în mamă este poate cel mai frumos lucru din viața unei femei, dar totodată nelipsit de multe frustrări și momente mai puțin plăcute. Maternitatea este o metamorfoză, care produce o transformare evidentă a vieții unei femei pe toate planurile, mai cu seama din punct de vedere biologic și emoțional.

     Laptele mamei este hrana cea mai valoroasă în primele luni de viață pentru un copil. Ultimele cercetări la Universitatea din Manchester au demonstrat că femeile oferă o altă formă de lapte copilului în primele 11 săptămâni de sarcină, prin secreția de substanțe nutritive pentru embrion, pe care le-au numit “lapte uterin” sau lapte de “pântec”. În primele săptămâni de sarcină, embrionul este prea mic și delicat pentru a fi aprovizionat cu substanțe nutritive prin cordonul ombilical. De aceea, glandele din mucoasa uterului produc o substanță dulce (polizaharidă) cunoscut sub numele de glicogen și fragmente de proteine ​​zaharoase (cunoscute sub numele de glucoproteine, dintre care unele sunt cunoscute de a juca un rol în protejarea împotriva infecțiilor). Aceste secreții sunt absorbite în placentă și apoi utilizate de către embrion ca să se dezvolte (crească).

     După aproximativ 11 săptămâni, nivelurile acestor secreții încep să se estompeze pentru că embrionul este destul de mare pentru a primi substanțe nutritive prin cordonul ombilical. Această descoperire ar putea ajuta la îmbunătățirea și dezvoltarea unor noi metode de tratament pentru fertilitate.

Sursa : Daily Mail

CELE MAI NEOBIȘNUITE FLORI DIN LUME

     Terra găzduieşte circa 300 000 de specii de plante. Am ales aici câteva dintre cele mai ciudate (bizare) flori ale plantelor, care datorită unor asemănări, pe care, probabil, doar noi le putem face, frapează. Vă las să le descoperiți mai jos.

Buze fierbinți (Psychotria Elata)

     Această plantă seducătoare își merită numele, datorită petalelor de culoare roșu, strident, ca a unei prostituate. Floarea poate fi sărutată doar pentru câteva zile înainte de a se deschide și a-și etala niște flori mici galbene și albe. Plantele sunt native în regiunile tropicale din Columbia, Costa Rica și Panama, dar datorită popularității și despăduririlor au ajuns pe lista speciilor pe cale de dispariție. Așa că mai sărutați-o o dată, poate nu o veți mai vedea curând!

Orhideea bebeluși înfășați ( Anguola Uniflora)

     Acest tip de orhidee, care crește în Anzii columbieni, a fost clasificată oficial în anul 1798. Florile, cu o formă unică, seamănă cu un copilaș învelit în scutece albe sau cu un bebeluș înfășat, depinde cum vreți să priviți. Florile albe, cerate, care pot crește până la 10 cm lungime, au un miros uimitor de dulce. Mirosul tentant atrage insectele care preiau polenul existent pe “abdomenul copilașilor”.

Orhideea omuleți goi (Orchis Italica)

     Orhideea este originară din regiunile mediteraneene și seamănă niște omuleți goi agățați de tulpină, care par că ne zâmbesc mândrii. Florile sunt de diverse dimensiuni și variază în culoare de la alb-purpuriu la roz-purpuriu. Orhideea este clasificată ca o specie amenințată, probabil din cauza popularității sale ca antidiareic, anti-flatulență și afrodiziac. De asemenea, ea este folosită de orientali pentru prepararea băuturii numită salep.

Piatra vie (Lithops comptonii)

     O piatră poate să înflorească? Pare o festă, dar această floare, nativă din Africa de Sud, este o altă etapă în procesul evolutiv. Planta este extrem de rezistentă și rămâne total nederanjată de orice modificări ale mediului. Piatra cu viață face flori, asemănătoare cu o margaretă, de culoare albă sau galbenă și se înmulțește destul de repede în cele mai aride locuri.

Mâna diavolului (Chiranthodendron Pentadactylon)

     Aceste flori cresc într-un arbore neobișnuit și destul de rar, care crește în Mexic și Guatemala. Arborele numit tot mâna diavolului sau copacul-mână mexican trăiește de pe vremea aztecilor, care foloseau florile sale la diverse sărbători religioase. Florea, cu un aspect normal la început, devine înfricoșătoare când un fel de gheară a unei creaturi necunoscute se desprinde dinăuntru, parca pentru a apuca o pradă.

Dansatoare (Impatiens bequaertii)

     Este o planta minionă, rară, care creste în pădurile tropicale din Africa de Est, cu flori albe sau de culoare roz deschis. Petalele florilor sale seamănă cu o fetiță îmbrăcată într-o fusta, cu brațele întinse, cu doua “butoane” galbene, dansând.

Floarea papagali (Impatiens Psittacina)

     Profilul acestei flori seamănă exact cu doi papagali care se întâlnesc în zbor. Când imagini cu aceste flori au început să circule pe Internet, au fost respinse ca fiind manipulate digital, mulți oameni îndoindu-se de existența sa reală. Este o floare extrem de rară care trăiește într-o regiune mică din nordul Thailandei, lângă Chiang Mai. Floarea, de asemenea cunoscută sub numele de "balsamul papagalilor", este pe cale de dispariție și nu este permis de a fi scoasă în afara țării.

Orhideea față de maimuță (Dracula Simia)

     Acest soi de orhidee este incredibil de rar și se găsește doar în unele păduri din Peru și în sud-estul Ecuadorului, la altitudini de peste 900 de metri. Poate înflori tot timpul anului, iar florile sale sunt de diverse nuanțe de culori, mirosind a portocale coapte.

Orhideea rață în zbor (Caleana Major)

     Se găsește în estul și sudul Australiei, având o înălțime până la 50 de cm. Cresc două până la patru flori, care seamănă cu un rață în zbor, pe o tulpină, frunzele fiind la bază sau chiar întinse pe pământ. Florile de culoare roșu-brun au 15-20 mm lungime și înfloresc din septembrie până în luna ianuarie.

Egreta albă ( Pecteilis Radiata sau Habenaria Radiata)

     Este o specie rudă cu orhideea care se găsește în China, Japonia, Coreea și Rusia, cunoscută și sub numele orhideea franjuri sau sagiso. Înflorește pe tot parcursul verii, fiecare tulpină a plantei producând două sau trei flori rafinate, albe, ca o egretă în zbor.

SCHIMBAREA TIPULUI DE SÂNGE

     Deși tot sângele este format din aceleași elemente de bază, nu tot sângele este la fel. De fapt, există opt tipuri diferite de sânge, care sunt determinate de prezența sau absența anumitor antigeni (substanță care, introdusă în organism, determină apariția anticorpilor). Deoarece unii antigeni pot declanșa sistemul imunitar al unui pacient pentru a ataca sângele transfuzat, transfuziile de sânge în condiții de siguranță depind de tastarea atentă a sângelui, care trebuie să fie potrivit.

     Există patru grupe sangvine mari determinate de prezența sau absența a doi antigeni (A și B) pe suprafața celulelor roșii din sânge:

• Grupa A - are doar antigenul A pe celulele roșii (și anticorpul B în plasmă);
• Grupa B - are doar antigenul B pe celulele roșii (și anticorpul A în plasmă);
• Grupa AB - are ambii antigeni, A și B, pe celulele roșii (dar nici anticorpul A și nici B în plasmă);
• Grupa O - nu are nici un antigen (A sau B) pe celulele roșii (dar ambii anticorpi, A și B, sunt în plasmă).

     Sunt moduri specifice în care tipurile de sânge trebuie să fie potrivite pentru o transfuzie reușită, în siguranță:  

     Pe lângă antigenii A și B, există un al treilea antigen numit factorul Rh, care poate fi fie prezent (+) sau absent (-). În general, sângele cu Rh negativ este administrat pacienților cu Rh negativ și sângele cu Rh pozitiv poate fi administrat pacienților cu Rh pozitiv.

     Grupa O, respectiv O + (pozitiv) este cel mai comun tip de sânge, dar și cel mai util. Cercetători de la Universitatea din British Columbia au descoperit o modalitate pentru schimbarea tipului de sânge donat de voluntari, folosind o enzimă care pur și simplu “taie” antigenul. Rezultatul este un sânge apropiat de grupa O, donatorul universal.

     Aceasta nu este prima dată când s-a produs un sânge cu mai puțini antigeni sau schimbarea tipului de sânge, dar rezultatele au fost mai bune ca niciodată. Cercetătorii au folosit o tehnică numită evoluție dirijată pentru a produce mutații în ADN-ul unor bacterii care produc enzima. După cultivarea bacteriilor timp de cinci generații, enzima a devenit de 170 de ori mai eficientă. Deși această enzimă funcționează destul de bine pentru a elimina cei mai mulți antigeni, ea nu este încă perfectă. Sau sângele tratat cu ea nu a condus încă spre grupa O perfectă, ca a unui donator obișnuit. Totuși, cercetătorii sunt convinși că pot face enzima să lucreze și mai eficient și sunt încrezători că în curând va fi utilizată într-un cadru clinic.

     La final, să nu uităm că grupa de sânge este moștenită genetic de la părinți. Tabelul următor prezintă potențialele grupe de sânge care se moștenesc.

	Părinte 1	AB	AB	AB	AB	B	A	A	O	O	O
	Părinte 2	AB	B	A	O	B	B	A	B	A	O
C O P I L	O					X	X	X	X	X	X
	A	X	X	X	X		X	X		X
	B	X	X	X	X	X	X		X
	AB	X	X	X			X

ORAȘELE LUMII CU CELE MAI MARI BLOCAJE ÎN TRAFIC

     În ultimii ani, traficul în marile orașe ale lumii, extrem de aglomerate și fără o infrastructură adecvată pentru dezvoltarea din ultimii ani, a devenit un adevărat coșmar pentru conducătorii auto dintr-un motiv simplu, inimaginabil acum câțiva zeci de ani pentru omenire: blocaje în trafic.

     Potrivit unui studiu realizat de producătorul de sisteme de navigație TomTom, șoferii, care trebuie să călătorească 30 minute zilnic pentru a se deplasa la locul de muncă și înapoi acasă sau pentru alte activități în interiorul marilor orașe, pierd în medie nu mai puțin de 110 ore cu blocaje în trafic în fiecare an în orașul de pe două continente și în capitala Mexicului. Rezidenții din Moscova nu beneficiază de un trafic mai decongestionat pierzând aproximativ 109 oră pe an, aproape la fel ca un alt oraș din Rusia, Sankt-Petersburg, unde locuitorii petrec 104 ore anual în trafic pentru o navetă de 30 minute.

     Surprinzător poate pentru cei care nu trăiesc în București sau în împrejurimi, capitala României, cu 103 ore pierdute pe an în trafic, devansează la acest capitol mari metropole ale lumii. Brazilia este cea mai bine reprezentată în clasamentul primelor orașe extrem de aglomerate din punct de vedere al traficului rutier, cu trei zone urbane în expansiune: Rio de Janeiro, Recife și Salvador. Los Angeles este singurul oraș din SUA prezent în această listă cu doar 95 de ore pierdute anual pentru 30 minute de deplasare.

Sursa : Forbes

CÂTE ORE DORM ANIMALELE ZILNIC

     Misterul care învăluie somnul nu este nici pe departe elucidat complet și încă ridică multe semne de întrebare în lumea cercetătorilor. Bineînțeles că somnul a fost studiat și la animale, care prezintă anumite particularități interesante.

     Pentru a-și asigura supraviețuirea și perpetuarea speciei, animalele au ales un anumit stil de viață. Din punct de vedere al activității zilnice sau a perioadei de somn, animalele se împart în trei mari categorii: diurne, nocturne și crepusculare. Cele diurne, după ce au dormit toată noaptea, devin active la răsăritul soarelui, iar unele specii mai moțăie sau trag un pui de somn și în timpul zilei. Animalele nocturne dorm mult ascunse în timpul zilei, cum ar fi în vizuini, pentru a-și asigura protecția, trezindu-se doar la apusul soarelui. Speciile crepusculare dorm atât ziua cât și noaptea și sunt active dimineața și seara.

     La unele specii de animale somnul diferă periodic sau în funcție de sezon. De exemplu, pe durata migrației pasările dorm mult mai puțin și chiar în zbor. La unele mamifere marine, cum ar fi delfinii, doar o jumătate a creierului doarme, în timp ce cealaltă jumătate rămâne "trează", la un nivel scăzut de vigilență. Acest lucru permite controlul respirației,  împiedicându-i să se înece.

     Animalele adoptă diverse poziții de dormit, care nouă ni se par inconfortabile: agățate de crengi sau cu capul în jos, cocoțate în copaci, stând în picioare, chircite, sub formă de covrig etc. Girafele, fiind mari și destul de lente, sunt în mod constant vulnerabile la atacurile prădătorilor, și, prin urmare, nu pot dormi pentru perioade lungi de timp. Ele au cel mai scurt somn dintre toate mamiferele, aproximativ 2 ore pe zi, dar, de fapt, nu dorm niciodată mai mult de 5 minute încontinuu. La polul opus sunt liliecii care dorm aproape 20 de ore zilnic.

     Alte câteva exemple: veverițele și hamsterii dorm 14 ore/zi; leul, lupul, ratonul și șobolanul 13 ore/zi;  castorul, vulpea, jaguarul, iepurele și rața 11 ore/zi; ariciul 10 ore/zi, cârtita 9 ore/zi; vaca, oaia și capra 4-5 ore/zi.

ALTE FOTOGRAFII ÎN PERSPECTIVĂ

     Așa cum am promis, am revenit cu o altă serie de fotografii în perspectivă, uneori chiar forțată. Sper să vă placă!