Gazprom este o companie de stat înființată în anul 1991, care a ajuns cea mai mare companie de profil din lume. Bazându-se pe rezervele uriașe de gaze naturale ale Federației Ruse, vânzând doar pachete restrânse de acţiuni şi având monopolul asupra reţelei de gazoducte din Federaţie, toate celelalte companii de gaz din Rusia au fost nevoite într-un final să încheie un acord de asociere cu Gazprom. Fiind o companie controlată de stat, puterea decizională a managerului general este limitată de strategiile trasate de Ministerul rus al Energiei. Principalul obiectiv fixat de Gazprom pe plan internaţional este să formeze un fel de cartel al gazului (asemănător OPEC), în care să poată fixa preţul.
Observație: Rusia şi Iran deţin peste 50% din rezervele mondiale de gaz natural. Probabil, de aceea diplomaţia rusă întreţine o relaţie bilaterala foarte bună cu guvernul iranian.
Prin finalizarea proiectului de gazoducte Nord Stream până în Germania, Gazprom a extins enorm capacitatea de export de gaze. Pe lângă Nord Stream , Gazprom a dezvoltat şi proiectul South Stream, în asociere cu compania italiană Eni, pentru a livra gaz pe piaţa italiană şi va continua cu proiectul Yamal, un gazoduct către Polonia şi mai departe înspre Germania. În urma explorărilor, s-a constatat că în peninsula Yamal din Siberia de Nord există cel mai mare zăcământ de gaze naturale descoperit până acum de Rusia.
Gazprom a acoperit anul trecut 30% din necesarul de gaze naturale al Europei şi Turciei, comparativ cu 26% în 2012 şi 27% în 2011. În 2013 Gazprom a livrat în vest o cantitate de 162,7 miliarde metri cubi de gaze naturale, stabilind un nou record în ceea ce priveşte cota de piaţă în Europa (în 2011 a livrat în vest 155 miliarde metri cubi de gaze naturale). În total, Europa şi Turcia au consumat anul trecut o cantitate de 541 miliarde metri cubi de gaze naturale.
Rusia îşi urmăreşte interesele economice în Europa fără să fie deranjată, dorind o supremaţie energetică. Tactica companiei Gazprom de a fixa preţuri preferenţiale pe state, întreruperile periodice de gaze care tranzitează Ucraina către Europa, precum şi tendinţa de a instaura un monopol absolut în ceea ce priveşte variantele de tranzit a energiei, fac din Rusia un „agresor” în relaţiile energetice cu Europa.
În Europa sunt câteva state care depind integral sau aproape integral de importul de gaz rusesc (Belarus, Finlanda, Cehia, Bulgaria, Serbia, Lituania, Estonia, Letonia şi Moldova), neavând producţie proprie. Vă dați seama ce înseamnă să depinzi energetic de un alt stat? Dacă nu, citiți un crâmpei din politica Rusiei: dacă un stat european vrea un tarif mai convenabil la gaz sau dacă doreşte să participe în proiectele demarate de Gazprom, el trebuie să afişeze o atitudine mai binevoitoare la iniţiativele de politică externă ale Moscovei. Energia fiind motorul oricărei economii, are nevoie de strategii clare şi precise, așa că negocierile cu Gazprom sunt echivalente cu discuţiile avute cu preşedintele Rusiei. Comentați ceva?
Sursa : Internet
______________________________________________________________________________________________________
Cu un click, citiți neapărat și :
- 5 invenții utile
- Soluții neobisnuite
- Benzina sintetică
- Inovații la lucruri obișnuite
- Invenții japoneze - continuare
- Afaceri neconvenționale
- Surse de energie neobișnuite
- Energie pulverizabilă
- Turbine eoliene zburătoare
- Soarele, prietenul omenirii
______________________________________________________________________________________________________
By Dan Caragea; Constanța, România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu