PANTOFI SCUMPI FĂCUȚI ÎN EUROPA DE EST

     Cumpărătorii cred că o pereche de pantofi scumpi din magazinele țărilor dezvoltate din Europa este produsă în Germania sau Italia, dar de fapt este realizată de muncitori cu salarii de mizerie în fabrici din Europa de est. O investigație asupra pieței de încălțăminte din Marea Britanie a demascat detalii înfiorătoare ale industriei europene de încălțăminte, cu salarii ilegale și condiții de muncă șocante.

     Ancheta dezvăluie că unele branduri mari se folosesc de o lacună juridică, cunoscută sub numele de outward processing trade (OPT - comerț prin prelucrare exterioară), stanțându-și produsele cu „Made in Italy” sau „Made in Germany” pentru a sugera că sunt de înaltă calitate, dar acestea sunt efectiv realizate de către lucrători din Europa de Est, loviți de sărăcie. În conformitate cu aceste norme, firmele de încălțăminte taie materia primă în piese necesare pentru confecționare și le exportă către o economie cu salarii mici, unde pantofii sunt asamblați și cusuți. Apoi sunt importați înapoi în țara inițială, duty-free, unde pantofii pot fi etichetați ca fiind produși în țara respectivă.

     Investigația s-a bazat pe interviuri cu sute de lucrători din 12 fabrici din șase țări est-europene: Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Polonia, România și Slovacia. Muncitorii din Albania câștigă mai puțin de 0,49£ (0,57€) pe oră (sub salariul minim), iar cei din Macedonia 0,64£ (0,74€) pe oră, inclusiv orele suplimentare. Totodată, femeile sunt, în general, plătite mai puțin, dar toți lucrează cu substanțe chimice puternice, foarte nocive. Un muncitor a declarat că „angajatorul pune piesele pentru 90 de perechi de pantofi pe bandă și, chiar dacă vrei să mori, trebuie să-i termini ca să pleci acasă.”

     În fiecare an sunt produse la nivel mondial aproximativ 24 de miliarde de perechi de pantofi, din care 729 de milioane sunt realizate în Europa. Dar prețurile pantofilor europeni sunt mai mari: în medie, o pereche de pantofi italieni se exportă cu 45 de euro, în timp ce o pereche de pantofi din China pentru doar 3,5 euro.

     Au fost nominalizate următoarele branduri care produc pantofi scumpi în țări est-europene: Zara, Lowa, Deichmann, Ara, Geox, Bata, Leder & Schuh AG, CCC Shoes & Bags și Rieker and Gabor. Consumatorii trebuie să știe adevărul despre cum se manufacturează acești pantofi scumpi. În niciun caz produsele de încălțăminte etichetate „Made in Europa” nu înseamnă „făcute cu demnitate”.

TAMPOANE GRATUITE PENTRU FEMEI

     După o luptă lungă, dificilă, dureroasă și cu multă vărsare de sânge, tampoanele au cucerit în cele din urmă o victorie răsunătoare în lupta pentru drepturi menstruale egale. Metropola New York este primul oraș din lume care acordă tampoane gratuite pentru femei în toate instituțiile publice, cum ar fi școli, închisori și adăposturi.

     Consiliul Local din New York a adoptat în unanimitate în luna iunie a acestui an un set de proiecte de lege propuse de unul dintre membrii consiliului, doamna Julissa Ferreras-Copeland. Orașul va aloca de acum fonduri din bugetul local pentru produse de igienă, pornind de la hârtie igienică și până la tampoane. Se vor oferi tampoane gratuite în toate școlile, care sunt frecventate de circa 300.000 de fete, și, de asemenea, peste 23.000 de femei din adăposturile special amenajate sau care trăiesc efectiv pe străzi și dorm sub cerul liber vor avea acces la tampoane gratuite. Totodată, închisorile nu vor mai limita numărul de tampoane oferite deținutelor, femeile putând solicita acum tampoane după nevoie.

     Mișcarea inițială care a dus la aprobarea acestui act legislativ fără precedent într-un oraș foarte mare a început anul trecut la un liceu din Queens (High School of Arts and Business). Cu sprijinul consilierei locale, o firmă de tampoane a adus pe holurile liceului automate pe care le-au umplut cu tampoane gratuite. Începând de acolo, ideea a fost preluată de activiști dinamici și grupuri de femei nestăvilite, care în continuare au creat un adevărat fenomen, o luptă aprigă și neînfricată pentru a testa limitele ciclului în războiul pentru drepturi menstruale echitabile în New York.

     În medie, durata menstruației unei femei durează de la trei până la șapte zile și, tot în medie, ciclurile sunt de la 13 ani până la vârsta de 51 de ani. Asta înseamnă că în 38 de ani o femeie are 456 de menstruații care țin aproximativ 2.280 de zile (la o durată medie de 5 zile), adică 6 ani și trei luni din viață femeile sunt pe ciclu.

    Bineînțeles, există și alte opțiuni, dar circa 70% dintre femei folosesc tampoane, care sunt schimbate în general după 4 până la 8 ore. Considerând o medie de 6 ore de folosire, înseamnă 4 tampoane pe zi și 20 de tampoane pentru un ciclu, adică 9120 de tampoane folosite în întreaga viață. Vă las să faceți singure(i) calculul prețului total.

42 DE PREZERVATIVE PER SPORTIV LA JO 2016

    La Jocurile Olimpice de vară din anul acesta de la Rio participă 10.500 de sportivi pentru care Comitetul Internațional Olimpic a furnizat 450.000 de prezervative în total, adică circa 42 de prezervative per sportiv. Nu vreau să fiu malițios, nu cunosc în profunzime standardele olimpice, dar mie mi se pare al naibii de mult.

     350.000 de prezervative pentru bărbați și 100.000 de prezervative pentru femei - pentru prima oară în istoria olimpiadelor, precum și 175.000 de flacoane cu lubrifiant, au fost "plantate" în Satul olimpic de la Rio. Numărul este de trei ori mai mare decât la Londra în 2012, când s-au alocat 150.000 de prezervative (fiecare sportiv a primit, în medie, 15 prezervative pentru 17 zile de concurs), ceea ce a determinat unele tabloide să numească olimpiada actuală drept „jocurile sexuale olimpice”. Virusul Zika, care s-a răspândit în Brazilia, ar putea fi dat ca un motiv, dar el nu fost în discuțiile oficialilor olimpiadei. Totuși, sportivii britanici au venit cu un „ghid de apărare”, iar australienii au venit separat cu prezervative antivirale pentru a le asigura o protecție suplimentară.

     Totul a început la Seul în 1988, când 8.500 de prezervative au fost distribuite sportivilor. De atunci, numărul de prezervative oferit a crescut amețitor, la Barcelona în 1992 au fost asigurate 90.000 de prezervative și aproape 15.000 la Atlanta în 1996, o cantitate absolut rușinoasă pentru americani în comparație cu spaniolii. La Sydney în 2000 organizatorii australieni au comandat 70.000 de prezervative, dar în a doua jumătate a Jocurilor au suplimentat cu încă 20.000 de prezervative pentru sportivii sleiți de competiție, rămași la pat. La Atena în 2004, Durex a donat 130.000 de prezervative pentru a netezi performanța sportivilor de elită ai lumii. Oficialii chinezi nu au precizat dacă au oferit prezervative la JO de la Beijing din 2008, dar relatările ulterioare din satul olimpic au dezvăluit că hedonismul nu a lipsit nicio zi, existând adevărate sărbători sexuale.

     Sexul între sportivi nu este deloc surprinzător sau nou. Până la urmă actul sexual este o activitate fizică, un fel de antrenament scurt pentru sportivi. Dar 42 de prezervative per sportiv la o olimpiadă trasează o linie prea subțire între competiție și destrăbălare.

BANI DE LA STAT PENTRU PROCREARE

     Guvernul din Niue oferă bani de la stat pentru procreare, dorind să încurajeze populația să facă mai mulți copii. Multe insule din Pacific se confruntă cu depopularea, deoarece locuitorii lor se mută pentru a-și găsi de lucru. Această măsură de stimulare a populației, în scădere în ultimii ani, va acorda câte 2.000 de dolari neozeelandezi (1.437$ sau 1.437£) noilor-născuți, sumă care va fi plătită în patru tranșe în primele luni de viață ale copilului.

     Notă: Niue este o țară insulară situată în partea central-sudică a Oceanului Pacific. Este una dintre cele mai mari insule de corali și unul dintre cele mai mici state independente din lume, având o guvernare separată, în liberă asociere cu Noua Zeelandă. Insula, cu stânci sparte și spălate de mare și cu un platou intern, care se ridică până la o înălțime de 60 m, are suprafața de 260 km². Cea mai fertilă parte a insulei, unde trăiesc majoritatea locuitorilor, este pământul din apropierea coastei. Aproape un sfert din suprafața insulei poate susține o formă sau alta de agricultură, deși solurile nu sunt de bună calitate. În Niue nu se găsesc râuri sau pârâuri, precipitațiile, care ating în medie la 2000 mm (litri/m²) pe an, trebuie colectate și depozitate. Veniturile aduse de cei aproximativ 1.300 de turiști pe an constituie o contribuție majoră la economia locală. Vânzarea de mărci filatelice și exportul de copra, manioc, lămâi, vanilie, taro și noni generează ale venituri. Ajutorul extern, provenit în special, din parte Noii Zeelande, a permis dezvoltarea infrastructurii țării, inclusiv televiziunea și rețeaua de telefonie. Populația este compusă, în mare parte, din samoani și tongani, care s-au stabilit pe insulă și și-au format propria limbă, niueana.

     Niue, care se traduce ca „iată nuca de cocos”, are în prezent mai puțin de 1.500 de locuitori, potrivit sitului său oficial de turism. Mai mulți trăiesc în Noua Zeelandă (aproape 24.000 în 2013) decât în Niue, cei mai mulți fiind născuți în Noua Zeelandă. Autoritățile locale declară că plățile în numerar vor sprijini noii părinți și vor contribui la susținerea țării. „Niueanii sunt rari în această lume și este important să ne străduim pentru continuitatea rasei noastre”, s-a spus într-o declarație.

     Acum stau și mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă s-ar oferi bani de la stat pentru procreare în România. Mai bine fac altceva...

SPORTURI CIUDATE ALE OLIMPIADELOR

     De-a lungul anilor, în cadrul Jocurilor Olimpice au existat unele sporturi ciudate, neobișnuite sau chiar șocante pentru olimpismul pe care îl percepem astăzi. Iată câteva dintre ele:

     1. Tir cu porumbei vii

     Conform relatărilor, aproape 300 de porumbei au fost uciși la competiția sportivă de tir live care a avut doar o singură apariție la JO de la Paris în 1900. Belgianul Leon de Lunden a împușcat 21 de păsări pentru a lua titlul, dar el nu a putut să-și repete victoria pentru că la jocuri următoare animalele vii au fost înlocuite cu ținte din argilă.

     2. Concurs de înot cu obstacole

     Tot Parisul a găzduit în același an și tot pentru o singură dată o competiție de înot neobișnuită de 200 de metri. Înotătorii au trebuit să se cațere pe un stâlp și să treacă peste un șir de bărci înainte de a înota în apele Senei sub un alt rând de bărci. Australianul Fred Lane a luat acasă medalia de aur pentru acest eveniment unic.

     3. Trasul cu frânghia

     Trasul cu frânghia a fost sport olimpic din 1900 până în 1920. Echipele de opt aveau la dispoziție cinci minute pentru a-și trage adversarii peste o linie aflată la 6 picioare (1,8288 metri). Dacă nu exista nici un câștigător după expirarea timpului, echipa care și-a tras rivalii pe distanța cea mai mare câștiga.

     4. Săritură în lungime pe cal

     Săritura în lungime este o competiție binecunoscută în atletism, iar concursurile ecvestre fac parte din sporturile olimpice cele mai elegante. O combinație între a ele se încadrează la categoria sporturi ciudate, dar i-a asigurat belgianului Constant van Langendonck aurul la JO de la Paris în 1900 cu un salt de 6,10 metri împreună calul Dry Extra. Distanța nu pare impresionantă dacă vă reamintesc că recordul mondial la săritura în lungime bărbați este 8,95 metri (Mike Powell în 1991).

     5. Săritură în înălțime pe cal

     Tot în 1900 la Paris doi concurenți (francezul Dominique Gardères pe Canela și italianul Gian Giorgio Trissino pe Oreste) au urcat pe primul loc pe podium după ce împreună cu caii lor au sărit peste un stâlp orizontal (ștachetă) aflat(ă) la înălțimea de 1,85 metri.

     6. Croquet

     Croquetul este un joc sportiv (o metodă de petrecere a timpului liber) în care jucătorii, cu ajutorul unor ciocănașe de lemn, încearcă să ducă o minge prin mai multe portițe (nu trebuie confundat cu cricketul). A apărut numai o singură dată, bineînțeles tot la Paris, în 1900. A fost primul eveniment olimpic în care femeile au luat parte chiar împotriva omologilor lor de sex masculin, ci nu în propria lor competiție. Franța a luat aurul în toate cele patru categorii, dar sportul a fost eliminat din olimpiadele ulterioare deoarece, conform relatărilor vremii, a avut doar un singur spectator.

     7. Urcare pe frânghie

     Urcatul pe frânghie a fost sport olimpic în perioada 1896 - 1932. Sportivii, care aveau voie să-și folosească numai mâinile, se cățărau pe frânghie la 49 de picioare (15 metri) înălțime, la Atena în 1896, iar apoi la 25 de picioare (7,62 metri) în olimpiadele ulterioare. Grecul Nikolaus Andriakopoulos a câștigat olimpiada din 1896, fiind unul dintre cei doi oameni care au reușit să urce până în vârf.

     8. Sprint pe bicicletă tandem

     Sprinturile pe bicicletă tandem, de obicei cu două echipe de doi bărbați pe distanța de 2.000 de metri, au fost în programul olimpic între anul 1908 și 1972.

     9. Săritură în înălțime de pe loc

     Toate Jocurile Olimpice din perioada 1900 - 1912 au avut ca probă săritura în înălțime de pe loc. Americanul Ray Ewry a fost campionul de necontestat al disciplinei, câștigând aurul de trei ori, cel mai bun rezultat fiind de 1,6 metri, la Paris în 1900.

     10. Înot subacvatic

     Înotul subacvatic a fost prezent doar la JO din 1900. Concurenții au trebuit să înoate sub suprafața râului Sena până la 60 de metri, câștigând două puncte pentru fiecare metru străbătut și un altul pentru fiecare secundă de scufundare. Francezul Charles DeVandeville a câștigat aurul cu 188,4 puncte.

BĂUTURILE RECI POTOLESC SETEA

     Într-o zi fierbinte de vară, caniculară sau după un efort prelungit nu ne dorim nimic altceva decât o băutură rece ca gheața care să ne potolească setea. Oare băuturile reci potolesc setea? Majoritatea oamenilor de știință, experților sau medicilor ne sfătuiesc să renunțăm la toate băuturile reci sau cu gheață în zilele toride și ne îndrumă spre băuturi calde sau chiar fierbinți, cum ar fi ceaiul, pentru că băuturi reci potolesc setea pentru o perioadă foarte scurtă de timp și răpesc corpului o mulțime de energie. Dar de curând, alți oameni de știință au descoperit că băuturile reci într-adevăr sunt cele mai satisfăcătoare pentru că opresc stimulatorii setei în creier.

     Cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco au identificat neuroni în creier care sunt responsabili pentru controlul setei. Acești neuroni, care se găsesc în aceeași parte a creierului care monitorizează compoziția sângelui, declanșează senzația de sete ori de câte ori nivelurile de apă ale corpului sunt dezechilibrate pentru a ne încuraja să bem apă sau alte lichide. De îndată ce începem să bem, semnalele de la neuroni încep să dispară și se opresc complet când am consumat suficient lichid pentru reechilibrarea organismului. Oamenii de știință care au studiat fenomenul au descoperit că semnalele de la creier s-au oprit mai repede atunci când s-au consumat lichide reci, deci băuturile reci potolesc setea mai repede. De asemenea, ei au explicat că atunci când punem un cub de gheață în gură sau lipim un obiect rece pe obraz sau pe frunte semnalele declanșate de acești neuroni sunt parțial oprite, stingându-ne setea pe moment.

     Până acum, setea a fost considerată ca fiind răspunsul organismului la modificările volumului sau concentrației sângelui, care declanșează senzația de a avea nevoia să bem astfel încât echilibrul fluidelor să fie menținut. Dar cercetătorii au fost uimiți că impulsurile neuronilor setei au încetat repede după un consum suficient de apă, înainte ca apa să fi avut timp să se absoarbă și să afecteze compoziția sângelui.  Totodată, ei au observat că în timpul consumului de produse alimentare neuronii declanșează, de asemenea, semnale prezicând că organismul ar avea nevoie de mai multă apă pentru prelucrarea alimentelor.

     Autorii studiului, publicat în jurnalul Neuroscience, au concluzionat: „Aceasta este un mecanism simplu al creierului pentru a compara nevoile organismului cu efectele anticipate ale consumului de alimente și de apă și apoi ajustarea comportamentul preventiv.”

MULTINAȚIONALE - UN STAT ÎN ALTE STATE

     SUA și UE duc negocieri serioase pentru a înființa un așa-numit Acord Transatlantic al Liberului Schimb (Trans-Atlantic Free Trade Agreement), care va acorda privilegii și puteri fără precedent pentru marile corporații internaționale, numite scurt multinaționale. Acordul va conține o schemă complexă de privilegii pentru investitorii privați, care va da dreptul acestor multinaționale să treacă peste legislațiile țărilor unde activează, precum și să ceară taxe compensatorii guvernelor ale căror acțiuni și decizii contravin cu interesele lor.

     Noul sistem, un fel de stat în alte state, acordă firmelor străine puterea de a da în judecată, chiar guvernele din SUA și din țările UE, pentru obținerea de compensații, dacă guvernele vor lua măsuri politice, de mediu, sănătate, financiare etc. care să le lezeze profitul așteptat de corporații în țările unde și-au deschis sau își vor deschide reprezentanțe. Speriate cumva de acest demers fără precedent, autoritățile din alte părți ale lumii, precum Australia și Africa de Sud, se gândesc deja să voteze legi care să interzică prezenta unor multinaționale pe teritoriul lor. De asemenea, Brazilia a decis respingerea oricărui tip de acord care oferă privilegii absurde corporațiilor multinaționale, indiferent de cât de promițătoare par propunerile acestora.

     Un exemplu trist al situației aberante în care s-a ajuns este cel al statului Ecuador care are ordin să plătească suma de 2,3 miliarde dolari către Occidental Petroleum, după ce autoritățile ecuadoriene au rupt contractul cu această mega-firmă. Sub aripa unor acorduri similare au fost deschise procese (în perioada 1950 - 2000 au fost peste 50 de procese răsunătoare, iar în prezent sunt peste 450 pe rol) în urma cărora companiile multinaționale se așteaptă să obțină zeci de miliarde de dolari din astfel de escrocherii și presiuni.

     Câteva exemple: atacul corporațiilor farmaceutice americane asupra polițelor și brevetelor deținute de sistemul de sănătate din Canada, atacul companiei Philip-Morris asupra măsurilor publice contra fumatului din Australia și Uruguay, presiunile aberante ale companiilor de energie nucleară în cazul deciziei Germaniei de a opri obținerea de energie pe cale nucleară sau efortul companiei Chevron de a refuza plata compensatorie de 18 miliarde de dolari, după ce a contaminat o parcelă imensă din jungla amazoniană.

     Mai multe studii au relevat faptul că nu există nicio legătură reală între acordarea de privilegii marilor investitori și creșterea economică a unei țări. Dar, acolo unde li se permite, marile multinaționale înfloresc, evident pentru propriul profit. Ca să vă faceți o idee cât de mare este această încrengătură, încă un exemplu: peste 3300 de corporații patentate în UE dețin mai mult de 24200 de subsidiare în SUA, iar circa 14000 de corporații americane dețin peste 50800 de subsidiare în UE.