FAMILIE CU FOARTE MULȚI COPII

     Acum un veac, și mai demult, majoritatea oamenilor trăiau la sate sau în târguri apelând la apucături din bătrâni, la superstiții, practici religioase și uneori la cele magice. Atunci era un lucru obișnuit să vezi o familie cu foarte mulți copii. Încet (sau foarte repede?) generațiile care au urmat au optat pentru familii mai mici în care copiii nu mai sunt în măsură să facă o echipă proprie de volei, handbal sau fotbal. Potrivit unui studiu de anul trecut, de-a lungul ultimilor 40 de ani, numărul mamelor cu patru sau mai mulți copii a scăzut de la 36% la doar 12% în țările așa-zise dezvoltate. Cu toate acestea, sunt familii care procreează la fel ca străbunii. Dar nu toate primesc ceea ce-și doresc.

     De exemplu, Augustina Higuera în vârstă de 29 de ani din SUA, care are 14 fiice cu soțul ei Jose, de 30 de ani, spune că nu se va opri până când nu dă naștere și unui băiat. Mămica a bătut un record în acest an , când a dat naștere unui al treilea set de gemeni. Ea a declarat: „Nu am nicio limită pentru copii. Aș avea încă 10 dacă asta ar însemna să avem un băiat. Eu și Jose avem o legătură incredibilă și am fi binecuvântați dacă o să avem un băiețel.” Mama mai spune că încarcă mașina de spălat de 10-15 ori pe zi, pregătește 8 mese diferite tot pe zi și duce o parte din copii la școală într-un microbuz, deoarece soțul are o firmă care-i ocupă șapte zile din săptămână.

     Ca o ironie a soartei, Irineu Cruz și soția sa Jucicleide Silva din Brazilia, sunt tot o familie cu foarte mulți copii: ei au 13 fii și încă intenționează să aibă alți copii, poate o fată. Băieții, de la două luni până la 18 de ani, chiar ar putea forma o echipă de fotbal. La prima sarcină, cuplul a stabilit ca mama să aleagă numele fetelor și soțul cel al fiilor. Cum au avut numai băieți, tatăl a luat în calcul viața fotbalistică dându-le nume precum Ronaldo și Rivaldo sau Rafael și Railson, apreciați în campionatul din Brazilia.

    La final, cu atâția copii în grijă, vedeți care a fost cea mai prolifică mamă din lume. Gândiți-vă la un număr (sic!) înainte să dați clic pe legătură.

PROGRAMUL LEBENSBORN (IZVOR DE VIAȚĂ)

     Programul Lebensborn a fost creat în Germania nazistă cu scopul de a sporii rata natalității pentru copiii din rasa pură ariană prin intermediul relațiilor extramaritale sau prin încurajarea nașterilor fetelor și femeilor necăsătorite și adopția copiilor de către părinți din aceiași rasă pură și sănătoasă, în special membri ai SS și familiile lor. 

     Programul Lebensborn, care se traduce izvor de viață, a fost înființat în 1935 pentru a contracara scăderea ratei natalității și s-a extins în mai multe țări europene ocupate de Germania în al doilea război mondial în scopul de a promova eugenia nazistă. Inițial, programul a servit ca o instituție de bunăstare pentru soțiile ofițerilor SS, dar apoi a acceptat femei necăsătorite însărcinate sau femei care au născut deja și au nevoie de ajutor, cu condiția ca atât femeia cât și tatăl copilului să fi fost clasificați din punct de vedere rasial „de valoare”. Peste 60% dintre mame erau necăsătorite, iar programul Lebensborn le-a permis să dea naștere în secret departe de casă, fără stigmatizare socială. Dacă mamele au vrut să renunțe la copil, programul a asigurat un serviciu de adopție, cu case de copii aferente („super-copiii” petreceau mult timp în aer liber, făceau două băi pe zi și primeau cel mai bun tratament, inclusiv mâncare foarte bună, chiar și spre sfârșitul războiului când Germania era bântuită de foamete), dar, dacă nu se dovedea „rasa pură”, părinți și copiii erau exterminați de către medici SS imediat după solicitare.

     În Germania s-au născut peste 8.000 de copii prin programul Lebensborn și aproximativ 10.000 de copii în Norvegia, dar în alte țări ocupate, Austria, Polonia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franța și Luxemburg, numărul total de nașteri a fost relativ mic, fără a îndeplini visul celui de-al treilea Reich: rasa ariană, prin copiii cu păr blond și ochi albaștri, să domine întreaga lume. Ofițerii din SS (Schutzstaffel), deși căsătoriți și cu familie, erau considerați prototipul bărbatului arian și încurajați să aibă relații sexuale cu tinere germane sau din țările cotropite cu un arbore genealogic „sănătos și pur” pentru a concepe cât mai mulți copii, iar tinerele erau îndoctrinate să creadă că menirea lor principală în viață este procrearea pentru viitorul luminos al nației. După naștere, copilul „se preda” autorităților, iar mama accepta de bună voie să nu mai știe niciodată nimic despre copil.

     Programul Lebensborn este un exemplu clar de dezumanizare, de îndoctrinare, de spălare a creierului etc. Cum a fost posibil ca prin conceperea și nașterea unui copil să servești un scop meschin al altora și, totodată, să-ți pară un scop măreț? Probabil, acest precept de viață însuflețește și hrănește terorismul modern dându-i un scop sinistru, dar ancorat în istorie.

BANI DE LA STAT PENTRU PROCREARE

     Guvernul din Niue oferă bani de la stat pentru procreare, dorind să încurajeze populația să facă mai mulți copii. Multe insule din Pacific se confruntă cu depopularea, deoarece locuitorii lor se mută pentru a-și găsi de lucru. Această măsură de stimulare a populației, în scădere în ultimii ani, va acorda câte 2.000 de dolari neozeelandezi (1.437$ sau 1.437£) noilor-născuți, sumă care va fi plătită în patru tranșe în primele luni de viață ale copilului.

     Notă: Niue este o țară insulară situată în partea central-sudică a Oceanului Pacific. Este una dintre cele mai mari insule de corali și unul dintre cele mai mici state independente din lume, având o guvernare separată, în liberă asociere cu Noua Zeelandă. Insula, cu stânci sparte și spălate de mare și cu un platou intern, care se ridică până la o înălțime de 60 m, are suprafața de 260 km². Cea mai fertilă parte a insulei, unde trăiesc majoritatea locuitorilor, este pământul din apropierea coastei. Aproape un sfert din suprafața insulei poate susține o formă sau alta de agricultură, deși solurile nu sunt de bună calitate. În Niue nu se găsesc râuri sau pârâuri, precipitațiile, care ating în medie la 2000 mm (litri/m²) pe an, trebuie colectate și depozitate. Veniturile aduse de cei aproximativ 1.300 de turiști pe an constituie o contribuție majoră la economia locală. Vânzarea de mărci filatelice și exportul de copra, manioc, lămâi, vanilie, taro și noni generează ale venituri. Ajutorul extern, provenit în special, din parte Noii Zeelande, a permis dezvoltarea infrastructurii țării, inclusiv televiziunea și rețeaua de telefonie. Populația este compusă, în mare parte, din samoani și tongani, care s-au stabilit pe insulă și și-au format propria limbă, niueana.

     Niue, care se traduce ca „iată nuca de cocos”, are în prezent mai puțin de 1.500 de locuitori, potrivit sitului său oficial de turism. Mai mulți trăiesc în Noua Zeelandă (aproape 24.000 în 2013) decât în Niue, cei mai mulți fiind născuți în Noua Zeelandă. Autoritățile locale declară că plățile în numerar vor sprijini noii părinți și vor contribui la susținerea țării. „Niueanii sunt rari în această lume și este important să ne străduim pentru continuitatea rasei noastre”, s-a spus într-o declarație.

     Acum stau și mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă s-ar oferi bani de la stat pentru procreare în România. Mai bine fac altceva...