FAMILIE CU FOARTE MULȚI COPII

     Acum un veac, și mai demult, majoritatea oamenilor trăiau la sate sau în târguri apelând la apucături din bătrâni, la superstiții, practici religioase și uneori la cele magice. Atunci era un lucru obișnuit să vezi o familie cu foarte mulți copii. Încet (sau foarte repede?) generațiile care au urmat au optat pentru familii mai mici în care copiii nu mai sunt în măsură să facă o echipă proprie de volei, handbal sau fotbal. Potrivit unui studiu de anul trecut, de-a lungul ultimilor 40 de ani, numărul mamelor cu patru sau mai mulți copii a scăzut de la 36% la doar 12% în țările așa-zise dezvoltate. Cu toate acestea, sunt familii care procreează la fel ca străbunii. Dar nu toate primesc ceea ce-și doresc.

     De exemplu, Augustina Higuera în vârstă de 29 de ani din SUA, care are 14 fiice cu soțul ei Jose, de 30 de ani, spune că nu se va opri până când nu dă naștere și unui băiat. Mămica a bătut un record în acest an , când a dat naștere unui al treilea set de gemeni. Ea a declarat: „Nu am nicio limită pentru copii. Aș avea încă 10 dacă asta ar însemna să avem un băiat. Eu și Jose avem o legătură incredibilă și am fi binecuvântați dacă o să avem un băiețel.” Mama mai spune că încarcă mașina de spălat de 10-15 ori pe zi, pregătește 8 mese diferite tot pe zi și duce o parte din copii la școală într-un microbuz, deoarece soțul are o firmă care-i ocupă șapte zile din săptămână.

     Ca o ironie a soartei, Irineu Cruz și soția sa Jucicleide Silva din Brazilia, sunt tot o familie cu foarte mulți copii: ei au 13 fii și încă intenționează să aibă alți copii, poate o fată. Băieții, de la două luni până la 18 de ani, chiar ar putea forma o echipă de fotbal. La prima sarcină, cuplul a stabilit ca mama să aleagă numele fetelor și soțul cel al fiilor. Cum au avut numai băieți, tatăl a luat în calcul viața fotbalistică dându-le nume precum Ronaldo și Rivaldo sau Rafael și Railson, apreciați în campionatul din Brazilia.

    La final, cu atâția copii în grijă, vedeți care a fost cea mai prolifică mamă din lume. Gândiți-vă la un număr (sic!) înainte să dați clic pe legătură.

PĂRINȚII SE NUMESC ÎNTRE EI MAMA ȘI TATA

     Poate nu v-ați întrebat niciodată de ce părinții se numesc între ei mama și tata! Mai ales când au copii mari, chiar căsătoriți. O să încerc să dau o scurtă explicație, pentru că studii sau cercetări oficiale cu privire la acest subiect nu există încă.

     În momentul în care un nou-născut apare într-o familie, părinții, de obicei, nu-și mai folosesc propriile (pre)nume și se numesc reciproc “mama” și “tata” sau “mami” și “tati”. Aceste apelative, aparent inofensive (pentru că pot duce și la sentimente de gelozie), îndeamnă cuplul să-și asume unul față de celalalt, aproape inconștient, rolul de părinte. Un tătic îi va spune bebelușului “vine mama și schimbă pampersul”, iar mămica îl va liniști cu “vine tata, acum, cu lăpticul”. De ce se produce această schimbare? Părinții devin un fel de antrenori în limbajul copiilor, folosind termenii pe care-i așteaptă cu nerăbdare ca bebelușul să-i folosească pentru ei. Cele două cuvinte (mama și tata) sunt ușor de pronunțat în majoritatea limbilor, pentru că sunt bisilabice și au sunete repetitive. De asemenea, părinții evită folosirea pronumelor, cum ar fi el și ea sau a celor proprii, deoarece acestea sunt abstracte și oarecum confuze pentru copil și nu pot să indice rolul și relația de familie.

     De obicei, copiii nu înțeleg pronumele până când au 2-3 ani. Și chiar la această vârstă, utilizează în primul rând “eu”, pentru că își dau seama că se referă la propria persoană. Apoi, pe măsură ce cresc, realizează că părinții lor, mama și tata, au, de asemenea, un prenume. De obicei durează ceva timp pentru a înțelege că aceeași persoană poate avea două nume diferite, sau chiar mai multe, și încă unul comun, numele de familie.

     Venirea pe lume a unui alt copil accentuează între părinți folosirea apelativelor mama și tata. După ce copiii au devenit mari, unii dintre părinți nu mai pot renunța la ele sau pur și simplu nu mai încearcă să revină la numele sau alinturile pe care le-au folosit înainte între ei. Dar totul se schimbă și se transformă în alte “personaje” atunci când devin bunici…