Poate nu v-ați întrebat niciodată de ce părinții se numesc între ei mama și tata! Mai ales când au copii mari, chiar căsătoriți. O să încerc să dau o scurtă explicație, pentru că studii sau cercetări oficiale cu privire la acest subiect nu există încă.
În momentul în care un nou-născut apare într-o familie, părinții, de obicei, nu-și mai folosesc propriile (pre)nume și se numesc reciproc “mama” și “tata” sau “mami” și “tati”. Aceste apelative, aparent inofensive (pentru că pot duce și la sentimente de gelozie), îndeamnă cuplul să-și asume unul față de celalalt, aproape inconștient, rolul de părinte. Un tătic îi va spune bebelușului “vine mama și schimbă pampersul”, iar mămica îl va liniști cu “vine tata, acum, cu lăpticul”. De ce se produce această schimbare? Părinții devin un fel de antrenori în limbajul copiilor, folosind termenii pe care-i așteaptă cu nerăbdare ca bebelușul să-i folosească pentru ei. Cele două cuvinte (mama și tata) sunt ușor de pronunțat în majoritatea limbilor, pentru că sunt bisilabice și au sunete repetitive. De asemenea, părinții evită folosirea pronumelor, cum ar fi el și ea sau a celor proprii, deoarece acestea sunt abstracte și oarecum confuze pentru copil și nu pot să indice rolul și relația de familie.
De obicei, copiii nu înțeleg pronumele până când au 2-3 ani. Și chiar la această vârstă, utilizează în primul rând “eu”, pentru că își dau seama că se referă la propria persoană. Apoi, pe măsură ce cresc, realizează că părinții lor, mama și tata, au, de asemenea, un prenume. De obicei durează ceva timp pentru a înțelege că aceeași persoană poate avea două nume diferite, sau chiar mai multe, și încă unul comun, numele de familie.
Venirea pe lume a unui alt copil accentuează între părinți folosirea apelativelor mama și tata. După ce copiii au devenit mari, unii dintre părinți nu mai pot renunța la ele sau pur și simplu nu mai încearcă să revină la numele sau alinturile pe care le-au folosit înainte între ei. Dar totul se schimbă și se transformă în alte “personaje” atunci când devin bunici…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu