UN AMESTEC STRANIU: DUMNEZEU ȘI MARIJUANA

     La o fermă din Merced (California, SUA) măicuțele au realizat un amestec straniu: Dumnezeu și marijuana. Ele își arată devotamentul pentru vindecarea semenilor prin fabricarea unor produse medicamentoase obținute din propria cultură de marijuana.

     Ordinul religios, înființat de curând, în obiceiurile catolice, are ca practică spirituală „înțelepciunea antică”. Atunci când avem dileme sau decizii de luat, „ne întrebăm ce ar face mamele noastre antice. Acesta este principiul nostru de bază”, explică sora Kate Meeusen. Convingerile grupului religios formează și nucleul practicilor lor în afaceri. Măicuțele cresc marijuana, dar nu oricum, producția plantei urmărind ciclul lunar. După recoltare, ele se roagă și meditează în timp ce pregătesc diverse rețete în abație.

     Produsele finale, uleiuri, alifii sau tincturi, nu sunt halucinogene, deoarece sunt realizate din canabidiol (CBD). Din moment ce compusul nu are proprietăți psihoactive, produsele sunt clasificate ca fiind legale la vânzare și chiar bune pentru export la nivel internațional. Prețurile variază de la 85$ până la 95$ per produs, iar clienții le pot achiziționa online. În anul 2015, cifra de afaceri a fost de 60.000$, cu un profit bunicel, după plata tuturor cheltuielilor pentru întreținerea fermei și a abației.

     Notă: marijuana conține tetrahidrocanabinol (THC), substanța responsabilă pentru producerea efectelor halucinogene și care îi face pe consumatori să poată face față la eforturi deosebite sau de durată și canabidiol (CBD) care se pare contracarează acest efect (unele studii au arătat că anihilarea THC-ului este aproape inexistentă). De aceea, până acum, multe dintre medicamentele care conțin marijuana au fost produse în așa fel încât să conțină mai mult canabidiol decât tetrahidrocanabinol.

     Având în vedere produsul folosit ca sursă brută, au existat mai multe încercări din partea autorităților locale să mute abația și „teatrul operațiunilor” în altă parte, dar maicile au rezistat cu stoicism. Creșterea marijuanei în cadrul mănăstirilor nu are încă istoria sau semnificația culturală a producerii berii în abații, dar sunt sigur că ideea va prinde repede și în alte locuri.

MAMELE PĂSTREAZĂ CORDONUL OMBILICAL

     Mămicile sunt mereu inventive și manifestă tendințe uimitoare când este vorba de naștere, pornind de la nașterea sub hipnoză și terminând cu mâncarea placentei. De peste zeci de ani, mamele păstrează cordonul ombilical al copilului sau numai „buricul” într-un săculeț sau o cutie specială, precum și prima șuviță tăiată din păr sau primul dinte căzut ca pe niște „suveniruri” magice. Un ultim lucru care se pare că devine o tendință din ce în ce mai răspândită este nu numai păstrarea cordonului ombilical al copilului, dar și transformarea lui în decorațiuni, accesorii sau chiar bijuterii. Bineînțeles, designul se realizează cât timp cordonul ombilical este „proaspăt”, pentru a obține forma dorită, după care se usucă.

     Există nenumărate posibilități, prin deshidratare și eventual prin adăugarea unor culori adecvate, mamele păstrează cordonul ombilical al copilului și pot realiza adevărate opere de artă. Se pare că opțiunile frecvente sunt inimioarele sau neprețuitul cuvânt love.

     Simțindu-se binecuvântate, unele mămici aleg se păstrează pentru totdeauna amintirea nașterii punând cordonul ombilical chiar în ramă.

     Cordonul ombilical este legătura dintre mamă și făt. Conține vase de sânge prin care se transmit fătului substanțe hrănitoare, dar și oxigenul esențial pentru supraviețuire, și, totodată, prin el se elimină toxinele. În medie are 50-55 de centimetri și este prima jucărie a copilului: din a 17-a săptămână de viață fătul îl prinde cu degetele, îl trage, îl strânge, îl sucește. Acest lucru nu afectează fătul, din contră, stimulează impulsurile nervoase și contribuie la conexiunile speciale din creier care coordonează mișcarea complexă a mâinilor. Dacă îndepărtarea lui se face la foarte scurt timp după naștere, poate fii în dezavantajul bebelușului. Se recomandă tăierea după 1-3 minute de la naștere, pentru ca în acest interval de timp sângele din cordonul ombilical să treacă în trupul copilului. Cordonul ombilical se taie cu un clește special la circa 4 centimetri față de buric, dar nu este o regulă, indiferent de lungime buricul va arăta la fel. Bebelușul nu simte nicio durere pentru că nu există niciun nerv în cordon. În general, restul cordonului ombilical rămas prins de copil se usucă și cade după 10-21 de zile, lăsând o mică rană care se vindecă în scurt timp.

BĂRBATUL CU CELE MAI MULTE NEVESTE

     Mohammed Bello Abubakar este o figură controversată din orașul Bida, Nigeria, fiind cel mai faimos poligam din lume sau bărbatul cu cele mai multe neveste. La vârsta de 92 de ani, el a declarat recent că intenționează să aibă în continuare și alte noi soții: „Ceea ce fac este o chemare divină. Este o misiune și o voi continua până la sfârșitul vieții mele”. Nigerianul a fost căsătorit de-a lungul vieții sale cu 107 femei, dar a divorțat de 10 pentru că acestea nu i s-au supus, ceea ce înseamnă că acum are numai 97 de neveste. Din căsătorii s-au născut 185 de copii, dar nu mai sunt toți în viață.

     Bărbatul cu cele mai multe neveste a devenit faimos la nivel internațional în august 2008 - atunci avea doar 86 de soții, când a dat interviuri jurnaliștilor și echipelor de filmare explicând viața sa neobișnuită și declarând franc că „Dumnezeu mi-a cerut să fac acest lucru” și că le-am satisfăcut pe toate. La scurt timp a fost arestat la solicitarea unei Curți locale fiind acuzat de „crearea de tensiuni” vorbind jurnaliștilor. A fost eliberat în luna noiembrie în același an cu condiția să divorțeze de 82 dintre cele 86 de neveste, dar nu a făcut acest lucru. După ce în anul 2012 mass-media a anunțat că a murit după o boală scurtă, poligamul a dat un interviu amplu anunțând că „Zvonul este fără bază și este lucrarea detractorii mei invidioși pentru ceea ce Dumnezeu a făcut și încă mai face pentru mine”.

     Islamul acceptă poligamia, dar numărul nevestelor este limitat la patru, atâta timp cât bărbatul este în stare să aibă grijă de toate în mod egal. Totuși, bărbatul cu cele mai multe neveste are propria sa interpretare: „Coranul nu impune o limită și depinde de propria putere, dotare și abilitate. Îi sfătuiesc pe cei care sunt împotriva soțiilor mele să se oprească, deoarece ei duc un război împotriva lui Dumnezeu, creatorul lor”.

Sursa: Independent

PROGRAMUL LEBENSBORN (IZVOR DE VIAȚĂ)

     Programul Lebensborn a fost creat în Germania nazistă cu scopul de a sporii rata natalității pentru copiii din rasa pură ariană prin intermediul relațiilor extramaritale sau prin încurajarea nașterilor fetelor și femeilor necăsătorite și adopția copiilor de către părinți din aceiași rasă pură și sănătoasă, în special membri ai SS și familiile lor. 

     Programul Lebensborn, care se traduce izvor de viață, a fost înființat în 1935 pentru a contracara scăderea ratei natalității și s-a extins în mai multe țări europene ocupate de Germania în al doilea război mondial în scopul de a promova eugenia nazistă. Inițial, programul a servit ca o instituție de bunăstare pentru soțiile ofițerilor SS, dar apoi a acceptat femei necăsătorite însărcinate sau femei care au născut deja și au nevoie de ajutor, cu condiția ca atât femeia cât și tatăl copilului să fi fost clasificați din punct de vedere rasial „de valoare”. Peste 60% dintre mame erau necăsătorite, iar programul Lebensborn le-a permis să dea naștere în secret departe de casă, fără stigmatizare socială. Dacă mamele au vrut să renunțe la copil, programul a asigurat un serviciu de adopție, cu case de copii aferente („super-copiii” petreceau mult timp în aer liber, făceau două băi pe zi și primeau cel mai bun tratament, inclusiv mâncare foarte bună, chiar și spre sfârșitul războiului când Germania era bântuită de foamete), dar, dacă nu se dovedea „rasa pură”, părinți și copiii erau exterminați de către medici SS imediat după solicitare.

     În Germania s-au născut peste 8.000 de copii prin programul Lebensborn și aproximativ 10.000 de copii în Norvegia, dar în alte țări ocupate, Austria, Polonia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franța și Luxemburg, numărul total de nașteri a fost relativ mic, fără a îndeplini visul celui de-al treilea Reich: rasa ariană, prin copiii cu păr blond și ochi albaștri, să domine întreaga lume. Ofițerii din SS (Schutzstaffel), deși căsătoriți și cu familie, erau considerați prototipul bărbatului arian și încurajați să aibă relații sexuale cu tinere germane sau din țările cotropite cu un arbore genealogic „sănătos și pur” pentru a concepe cât mai mulți copii, iar tinerele erau îndoctrinate să creadă că menirea lor principală în viață este procrearea pentru viitorul luminos al nației. După naștere, copilul „se preda” autorităților, iar mama accepta de bună voie să nu mai știe niciodată nimic despre copil.

     Programul Lebensborn este un exemplu clar de dezumanizare, de îndoctrinare, de spălare a creierului etc. Cum a fost posibil ca prin conceperea și nașterea unui copil să servești un scop meschin al altora și, totodată, să-ți pară un scop măreț? Probabil, acest precept de viață însuflețește și hrănește terorismul modern dându-i un scop sinistru, dar ancorat în istorie.

RÂUL ÎN CINCI CULORI

     Un râu columbian, Caño Cristales, numit deseori râul în cinci culori sau curcubeul lichid, este considerat de foarte multă lume ca fiind cel mai frumos râu din lume, datorită culorilor sale izbitoare. Cursul spectaculos al apei se transformă într-un adevărat caleidoscop plin de culoare, albia râului fiind colorată, de la sfârșitul lunii iulie până în noiembrie, în galben, verde, albastru, portocaliu și mai ales în roșu, datorită unei plante de apă dulce.

     Caño Cristales, un afluent al râului Guayabero, este un râu rapid, cu mai multe praguri și cascade. În multe locuri s-au format mici gropi circulare. Odată ce unele dintre fragmentele de rocă mai grele se încadrează într-una dintre cavități, acestea sunt rotite de curentul de apă și încep să sculpteze în peretele cavității mărind dimensiunea gropii. Râu are plante acvatice, dar nu are pește, apa râului este extrem de curată din cauza lipsei nutrienților și particulelor mici.

     După perioada ploioasă, de sfârșitul lunii iulie până în noiembrie, râul în cinci culori devine unic și creează un amestec deosebit de culori sub oglinda apei. Totul se datorează unei plante endemice, macarenia clavigera, care aderă strâns la roci în locurile unde fluviul are un curent mai rapid. Planta, delicată ca și o dantelă, are nevoie de condiții precise - adâncimea apei și cantitatea de lumină a soarelui - pentru a oferi nuanțele sale luminoase unice.

     Multă vreme turismului n-a fost reglementat în această zonă, localnicii și „iubitorii de natură” făcând picnicuri pe malul râului și baie în apa limpede în anumite zone, fără să se sinchisească de minunatele plante. Acum, normele de protecție a mediului sunt foarte ferme, inclusiv un ghid obligatoriu pentru fiecare grup. Grupurile nu pot fi mai mari de șapte persoane, fiind stabilit și un plafon maxim de 200 de persoane pe zi, în zonă. Este interzisă folosirea diverselor produse de protecție solară sau împotriva insectelor atunci când se vizitează râul și zonele limitrofe, iar înotul nu este permis.

CEL MAI ÎNALT CIMITIR PE VERTICALĂ

     În marile orașe găsirea unui loc de veci (se estimează că aproximativ 100 de miliarde de oameni au fost îngropați de-a lungul istoriei omenirii) este o problemă și implică costuri din ce în ce mai mari. Pentru Memorialul Necrópole Ecumênica din Santos, Brazilia, sintagma „la doi metri sub pământ” nu mai este actuală, această construcție pe verticală fiind cel mai înalt cimitir din lume.

     Când a fost inaugurat, în anul 1983, a fost doar o mică clădire cu morminte la suprafață, însă cererea pentru morminte a fost așa de mare încât proiectul s-a extins pe verticală și a ajuns cel mai înalt cimitir din lume. Astăzi clădirea măsoară 108 metri înălțime, are 25.000 de locuri de veci, mai multe camere de priveghi, cripte, mausolee, o grădină cu o cascadă mică, o capelă și chiar un snack-bar pe acoperiș. Memorialul este unul dintre cele mai vizitate repere din Santos, foarte căutat de turiști.

     Dar asigurarea unui loc de odihnă cu o vedere frumoasă costă bani. Cimitirul are mai multe aripi și, în funcție de panorama pe care o oferă, mormintele sunt taxate diferit. E o chestiune fără răspuns de ce o vedere frumoasă este importantă pentru cineva care se odihnește în acest loc, dar poate are într-un fel sens de ce mormintele de la etajele superioare sunt considerabil mai scumpe: sunt mai aproape de cer.

     Cele 32 de etaje, echipate cu un sistem de ventilație, pot găzdui mai multe blocuri de morminte. Descompunerea durează în jur de trei ani, după care familia defunctului poate exhuma corpul și să-l mute într-o altă parte a cimitirului. Probabil că vă întrebați de ce. Ei bine, închirierea pentru trei ani a unui loc costă între 10.000 și 35.000 de reali brazilieni (5.900 - 21.000 de dolari americani), în funcție de amplasare, iar prelungirea perioadei devine mai scumpă după câțiva ani. Pentru cine își permite, cimitirul oferă opțiuni mai scumpe, locuri funerare separate, cu camere memoriale, pentru 174.000 de reali (54.000$).