BĂRBAȚII NU AU OASE ÎN PENIS

     În comparație cu majoritatea mamiferelor care au structuri osoase în penis, bărbații nu au oase în penis. Osul penian este un os deosebit, având o mare variabilitate în mărime și formă, dar este absent la om și din cauza aceasta a alimentat o serie de legende și anecdote de natură sexuală. De-a lungul multor decenii, toată omenirea s-a întrebat: de ce bărbații nu au oase în penis la fel ca alte animale? Un studiu realizat la University College din Londra și publicat recent ar putea răspunde la această întrebare: monogamia a dus la dispariția osului penian. 

     Mai întâi, pe scurt:

     Osul penian sau baculum (din latină, înseamnă „băț”) are rolul de suport rigid al penisului în timpul copulației și este un os heterotopic, adică nu este legat de restul scheletului. Echivalentul feminin al osului penian este osul clitorisului sau baubellum. El se află în mijlocul țesuturilor erectile ale parții terminale a penisului. Forma sa poate fi simplă sau mai complexă, cu un capăt îndreptat în sus, un cârlig în porțiunea terminală, un șanț uretral, un capăt efilat sau în formă de spatulă sau chiar bifurcat. 

     Osul penian este prezent la 5 ordine de mamifere: carnivore, inclusiv felide (pisici, tigri, leoparzi, lei), canide (câini, lupi, vulpi, șacali), urside (urși), pinipede (morse, foci, lei de mare), mustelide (vidre, nevăstuici, jderi, dihori), chiroptere (lilieci), rozătoare, insectivore (cârtițe, chițcani, arici etc.) și primate, cu excepția hominidelor (oameni, cimpanzei, gorile, urangutani). Este absent la ordinele: lagomorfe (iepuri), cetacee (balene, cașaloți, delfini), marsupiale și la familiile de bovide (bovine, ovine, caprine, bubaline), ecvidee (cai, măgari, catâri, zebre) și cervide (reni, elani, cerbi).

     Mai multe ipoteze au fost avansate pentru a explica avantajul existenței osului penian la unele specii, dar nici una dintre ele nu este acceptată în unanimitate: izolarea reproducerii speciilor (forma sa particulară ar putea provoca în timpul copulației o serie de comportamente și reacții neuroendocrine la femela din aceeași specie și care n-ar face imposibilă o împerechere cu un mascul dintr-o specie asemănătoare), fricțiune vaginală (osul penian asigură o rigiditate adițională a penisului în erecție pentru a facilita penetrarea, ajutând speciile la care monta are loc înainte de erecție sau speciile care prezintă un dimorfism sexual pronunțat), intromisiunea prelungită (dimensiunea osului penian crește la speciile la care penetrarea persistă după ejaculare și la speciile care au o penetrare unică și prelungită în locul mai multor penetrări de scurtă durată;  este valabilă mai ales la speciile la care perechile rămân sudate una de alta în timpul copulației pentru perioade lungi de timp, de exemplu la canide) și inducerea ovulației (care sugerează că osul penian a evoluat pentru a stimula conductele reproducătoare ale femelei și pentru a induce ovulația, ceea ce ar crește succesul reproducerii).

     În cadrul studiului, cercetătorii au vrut să urmărească istoria evoluției osului penian pentru a înțelege diferențele de mărime apărute între specii (de exemplu, morsa are un os penian în lungime de 60 de centimetri, iar maimuțele bonobo au un baculum de doar 8 milimetri). Ei au relevat că există o relație foarte clară între lungime și promiscuitatea speciei, speciile mai promiscue prezentând un os penian mai lung, și că osul este mult mai lung în cazul speciilor la care masculul are nevoie de mai mult de trei minute pentru împerechere.

     Potrivit cercetătorilor, este posibil ca strămoșii oamenilor să fi început să-și piardă osul penian când monogamia a devenit strategia reproductivă dominantă, acum vreo 1,9 milioane de ani. În relații monogame, masculii nu mai aveau nevoie de mult timp pentru împerecherea cu femele (cam două minute?), deoarece devenise mai puțin probabil ca ele să-și caute alți parteneri sexuali. Este însă doar o teorie, cert este ca astăzi bărbații nu au oase în penis!

BOLI TROPICALE IGNORATE (NEGLIJATE)

     Peste un miliard de oameni din 149 de țări din aria tropicală și subtropicală suferă de așa numitele boli tropicale ignorate, boli cărora majoritatea lumii le acordă prea puțină atenție. Ele sunt un grup divers de boli transmisibile (peste 20), care costă economiile acestor țări în curs de dezvoltare miliarde de dolari în fiecare an și afectează în principal populația săracă, fără condiții sanitare adecvate, care intră în contact cu vectori infecțioși, inclusiv animale domestice, fiind practic necunoscute în alte părți, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

     Este dificil să se identifice o singură cauză pentru această neglijare. Totuși, majoritatea critică cu vehemență industria farmaceutică pentru că nu investește suficient în tratamente - probabil pentru că nu obțin profituri din zonele sărace și lipsa de măsuri cu finanțare puternică a guvernelor implicate. Măcar toată lumea este de acord într-o singură privință: sunt multe de făcut pentru eradicarea lor.

     Unele dintre aceste boli tropicale ignorate pot fi fatale, multe pot provoca dizabilități permanente și altele desfigurează. Iată care au cel mai mare impact asupra populațiilor:

1. Elefantiazis

     Filarioza limfatică cunoscută și sub numele de elefantiazis este o cauză principală de handicap la nivel mondial, ea afectând peste 120 de milioane de oameni din întreaga lume, provocând umflarea severă a unor părți ale corpului, cum ar fi picioarele, mâinile sau scrotul. Boala este cauză de viermi paraziți, care deteriorează sistemul limfatic și este răspândită prin ciupiturile țânțarilor infectați, dar totodată se moștenește. Cel mai des este găsită în Africa și Asia și s-a estimat că duce la pierderi economice în valoare de multe zeci de miliarde de dolari pe an.

2. Onchocercoza 

     Onchocercoza sau „orbirea de râu” este o boală de piele și ochi care poate provoca mâncărimi severe și tulburări vizuale, inclusiv orbire. Sunt infectați în jur de 18 milioane de oameni, din care peste 6,5 de milioane suferă de mâncărime severă, iar 270.000 sunt orbi. Boala este cauzată tot de un vierme parazit (onchocerca volvulus) și este transmisă prin înțepătura unor muște negre infectate. Viermele poate trăi chiar și 14 ani în corpul uman și adultul de sex feminin poate fi mai lung de 45 de centimetri.

3. Chagas

     Boala Chagas se transmite prin intermediul unei insecte hematofage (se hrănește cu sângele gazdei) din familia Triatoma, numită și „insecta care sărută”, deoarece provoacă leziuni peri-bucale. În primele luni de la infectare, simptome sunt ușoare, inclusiv leziuni cutanate și febră. Dar , în faza a doua, devin cronice, unul din trei pacienți dezvoltă tulburări cardiace care pot duce la insuficiență cardiacă și moarte subită. Dintre cele aproximativ 6-7 milioane de persoane afectate la nivel mondial, cele mai multe trăiesc în America Latină, dar boala s-a extins și în SUA (circa 300.000 de persoane au această boală).

4. Dengue

     Dengue sau febra Dengue este o boală asemănătoare gripei, dar care uneori devine letală. În anul 2015, mai mult de 2 milioane de cazuri de Dengue au fost raportate în cele două Americi și în unele țări din Asia și America Latină, febra Dengue severă fiind cauza principală a mai multor boli grave și de deces, mai ales în rândul copiilor. 

5. Boala somnului

     Tripanosomiaza africană, cunoscută și sub numele de boala somnului, face parte tot din categoria boli tropicale ignorate, fiind o infecție cronică care afectează sistemul nervos central. Oamenii pot fi infectați ani de zile, fără semne, dar în a doua etapă, pot suferi modificări de comportament,  halucinații și chiar să ajungă în comă și să moară. Anual, se raportează aproximativ 25.000 de noi cazuri apărute, dar în realitate sunt vreo 50.000 - 70.000, deoarece multe cazuri nu sunt raportate autorităților. OMS spune că boala ar putea fi eradicată la nivel mondial până în 2020, dacă sunt alocate resursele potrivite pentru asta.

JUCĂRII INTELIGENTE CARE SPIONEAZĂ

     O coaliție formată din organizații pentru apărarea drepturilor consumatorilor și dreptului la confidențialitate a depus recent o plângere la Federal Trade Commission - agenția americană pentru protecția consumatorilor - susținând că producătorul de jucării Genesis Toys și furnizorul său de tehnologie, Nuance Communications, folosesc jucării inteligente care spionează, încălcând intimitatea copiilor și a familiilor lor. În plângerea formală s-a arătat că proiectarea acestor jucării are ca scop „înregistrarea și colectarea conversațiilor private ale copiilor mici, fără nicio limită, sau colectarea, utilizarea și divulgarea acestor informații cu caracter personal”.

     Cele două jucării în discuție sunt „My Friend Cayla” (prietena mea Cayla), care este o păpușă vorbitoare ce poate înțelege ce spun copiii și să le răspundă în timp real și roboțelul „i-QUE”, care este descris ca fiind un „prostuț inteligent care le știe pe toate”. Aceste jucării inteligente cer copiilor informații personale atent selecționate, cum ar fi numele părinților, emisiunile TV preferate sau jocurile îndrăgite, ce mănâncă și beau, numele școlii, orașul în care trăiesc, etc. De asemenea, ambele jucării folosesc adresele IP ale utilizatorilor în scopul de a colecta date de localizare, nerespectând politicile de confidențialitate. Protestatarii spun că Genesis Toys încălcă mai multe reglementări deoarece nu obțin consimțământul părinților înainte de a înregistra conversațiile copiilor și apoi le trimit la Nuance, compania care le-ar putea utiliza în scopuri de marketing (chiar dacă ei susțin că folosesc datele în scopul de a îmbunătăți produsul). Totodată afirmă că părinții ar trebui să aibă un control asupra datelor înregistrate direct de la copii lor și să fie în măsură să acceseze, să revizuiască și chiar să le șteargă. Plângerea amintește și faptul că cele două companii își pot modifica politicile oricând și părinții să nu afle niciodată.

     Pe situl oficial, „My Friend Cayla” este prezentată ca o păpușă interactivă la modă, frumoasă, de 45 de centimetri, care oferă ore întregi de jocuri imaginative. Cayla te poate înțelege și îți răspunde în timp real aproape la orice. Pune-i întrebări despre ea însăși, oameni, locuri și lucruri. Este cel mai deștept prieten pe care-l vei avea vreodată! De asemenea, îi place să spună povești, să se joace, să-ți arate fotografii din albumul ei și totodată cântă. Nu este doar o păpușă, este un prieten adevărat!

     Nu este prima dată când o păpușă vorbitoare produce îngrijorări privind securitatea și confidențialitatea. Anul trecut, a fost lansată păpușa Hello Barbie care se conectează la Internet, înregistrează conversațiile copiilor și le încărcă apoi online. Dar Hello Barbie înregistrează numai atunci când este apăsat un buton, în timp ce Cayla și i-QUE înregistrează tot timpul.

Sursa: Aol.com

BANII CONȚIN GRĂSIME ANIMALĂ (SEU)

     Cred că nu v-ați gândit că banii conțin grăsime animală sau seu! Oricum, la sfârșitul lunii trecute britanicii (Banca Angliei a emis o nouă bancnotă de 5 lire în 2016) și canadienii au fost șocați să afle că banii lor conțin urme de grăsime animală. Imediat anunțul că banii conțin grăsime animală a stârnit controverse printre vegani, vegetarieni și o serie de grupuri religioase. Bancnotele noi, puse în circulație după 1990, folosesc produse secundare de origine animală care se găsesc totodată și în toate cardurile de credit.

     Până acum s-a raporta că cel puțin 24 de țări din întreaga lume, printre care și România, folosesc bani care conțin cantități mici, infime, de seu. Seul este utilizat de către unii dintre furnizorii rășinilor componente necesare la realizarea bancnotelor noi, moderne. Iată lista țărilor, în ordine alfabetică, inclusiv anul în care au emis pentru prima dată bancnote cu „carne”:

• Australia - 1988
• Brunei - 1996
• Canada - 2011
• Chile - 2004
• Costa Rica - 2011
• Republica Dominicană - 2010
• Guatemala - 2007
• Honduras - 2010
• Hong Kong - 2007
• Malaezia - 1998
• Marea Britanie - 2016
• Mauritania - 2014
• Mauritius - 2013
• Mexic - 2002
• Mozambic - 2011
• Noua Zeelandă - 1999
• Nicaragua - 2009
• Nigeria - 2007
• Papua Noua Guinee - 1991
• Paraguay - 2009
• România - 1999
• Singapore - 1991
• Vanuatu - 2010
• Vietnam - 2001

    În industrie, seul nu este strict definit ca grăsime de vită sau de oaie. În acest context, este o grăsime animală care corespunde anumitor criterii tehnice, inclusiv punctul său de topire. Este comun pentru seul comercial să conțină grăsimi derivate din alte animale, cum ar fi untură de porc, sau chiar din surse vegetale. Seul este solid la temperatura camerei și poate fi depozitat pentru perioade extinse fără a fi nevoie de refrigerare pentru a preveni descompunerea, cu condiția să fie păstrat într-un recipient etanș, pentru a preveni oxidarea. În plus față de utilizarea sa în industria petrochimică și a maselor plastice, este folosit în mod obișnuit și în alte industrii, inclusiv industria farmaceutică și cosmetică.

     Totuși, activiștii pentru drepturile animalelor n-au ieșit încă la rampă, probabil că au nevoie de foarte multe bancnote pentru a-și susține campaniile sau poate vor milita în viitor. Cert este că Banca Angliei a declarat la BBC că împreună cu furnizorii de materiale lucrează la o soluție „potențială”, iar unii au calculat că pentru producerea tuturor bancnotelor de 5 lire s-a folosit doar seul rezultat de la o jumătate de vacă. La noi nu spune nimeni nimic, nici acum și nici după alegeri.

NARCISISMUL, O BOALĂ LA MODĂ

     Probabil ați auzit de cuvântul narcisism care este folosit din ce în ce mai mult în zilele noastre, de am putea crede că suntem în mijlocul unei epidemii. Termenul vine din mitologia greacă, mai exact din povestea lui Narcis care, văzându-și chipul reflectat în apă, s-a îndrăgostit de el însuși. De abia în 1980 umanitatea a recunoscut  în cele din urmă că narcisismul este o adevărată patologie. Astăzi, se estimează că 1% din populație suferă de tulburări de personalitate narcisică, așa cum este numit în mod oficial, deși experții cred că mulți, foarte mulți oameni sunt încă nediagnosticați.

     Dacă căutăm o definiție, narcisismul înseamnă egoism excesiv, dragoste exagerată de sine sau un sentiment excesiv de auto-importanță, o preocupare extremă de sine și lipsa empatiei. Narcisiștii au o foarte bună părere despre ei înșiși și au o viziune distorsionată de grandoare când vine vorba de propriile lor abilitați sau talente. Tulburările de personalitate narcisică sunt caracterizate prin grandoare omniprezentă, nevoie de admirație, drepturi personale, intoleranță la critică, aroganță și invidie. Alte caracteristici fenotipice notabile includ distanțare și evitare, nesiguranță și vulnerabilitate, hipersensibilitate, agresivitate și un sentiment de rușine.

     De-a lungul anilor, psihologii s-au luptat pentru a descrie, diagnostica, înțelege și trata această boală, care este o problemă având în vedere că este o condiție mentală care pare să crească în timp. Mai mult decât atât, pare, de asemenea, să fie strâns legată de o altă tulburare de personalitate: psihopatia (stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter, prin reacții neadecvate la mediu, prin ciudățenii în comportare). Dar, ajungând la narcisismul patologic nu este vorba doar de a avea un ego „umflat”, este o tulburare psihologică foarte gravă.

     Cercetările au relevat că narcisiștii trișează la jocuri și în relații romantice și iau mai multe resurse pentru ei lăsând mai puține pentru alții, în special lucruri materiale de valoare. Iată câteva alte comportamente tipice:

• Reacționează la critici cu furie, rușine sau înjosire
• Profită de alte persoane pentru a-și atinge propriile obiective
• Îți exagerează realizările și talentele
• Au nevoie de atenție constantă și admirație
• Au sentimente excesive de auto-importanță
• Sunt preocupați de fantezia succesului, de putere, frumusețe, inteligență sau dragostea ideală
• Au așteptări nerezonabile de tratament favorabil
• Au auto-interes obsesiv
• Urmează scopuri egoiste mai tot timpul

      Atunci când este privit dintr-o anumită perspectivă, narcisismul poate fi văzut de fapt ca un lucru pozitiv, pentru că narcisiștii sunt adesea executanți foarte buni în domeniul lor profesional. Sentimentul lor exagerat de auto-importanță îi determină să arăta lumii cât de multe lucruri pot face. Ei pot fi forțe carismatice pentru schimbări într-o firmă, au viziune, își asumă riscuri și chiar pot fi cruzi. În consecință, multe companii apelează la narcisiști pentru abilitățile lor de conducere.

    Dacă v-ați regăsit sau nu în definițiile sau tipurile de comportament menționate mai sus, puteți face un scurt test aici.

Sursa: Gizmodo.com