ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE SUNT SCLAVE ALE MARILOR PUTERI

   În general, organizațiile internaționale și multe alte grupuri multilaterale sunt sclave ale statelor puternice și unelte ale marilor puteri. Odată create, ele prind viață independent și au aparent un statut ce le conferă o mare importanță. Dar cel mai adesea, ele sunt înființate pentru a proteja sau extinde interesele unuia sau mai multor state membre. Dacă ne gândim să le analizăm, trebuie să le privim activitatea și declarațiile cu reținere, să nu le luam foarte în serios și să căutăm după perdele pentru a vedea cine sunt „păpușarii”, cei care trag sforile.

     Organizațiile internaționale chiar contează și pot determina binele general când sunt produsul unui interes mutual comun al statelor cu aceleași idei. Iar acordurile de liber schimb multilaterale contează când reunesc la un loc realitățile economice benefice pentru toate părțile implicate. Din păcate, organizațiile internaționale care contează sunt cazuri izolate, foarte rare (două exemple: Uniunea Europeană în perioada 1991-2002 și Liga Națiunilor imediat după Primul Război Mondial).

     În lumea modernă, multilateralismul este viu și sugrumă relațiile bilaterale dintre state care de-a lungul istoriei au fost fundamentul înțelegerilor în lume. Un exemplu, Organizația Națiunilor Unite adoptă o rezoluție care impune sancțiuni economice unei țări. Marea majoritate a statelor membre ONU (193) nu are o problemă proprie cu țara respectivă, însă este de acord cu sancțiunile și le pun în practică deoarece ONU spune asta. Chiar dacă pare absurd, puterea sistemului politic internațional nu se află nicidecum în mâinile organizațiilor internaționale. Statele puternice alimentează organizațiile internaționale cu putere dacă acestea le servesc interesele strategice, dar adesea multe astfel de organizații sunt în mare măsură impotente.

    Anul trecut în noiembrie, la summitul Asociației națiunilor din sud-estul Asiei și Asiei de Est, SUA, Japonia, India și Australia au reînființat Dialogul de Securitate Cvadrilateral cu scopul de a rezista influenței Chinei în Asia, deși nu este clar încă ce este cvadrilaterala: o alianță, o organizație multilaterală, un forum de comunicare? Și mai am câteva exemple de organizații internaționale gen unelte: Comunitatea Statelor Independente, Organizația Cooperării Islamice, Liga Arabă, Acordului Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific, Programul pentru Cooperare Mutuală în Asia centrală, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa etc. Mulți cred în eficiența și puterea grupărilor internaționale, dar nu pot da niciun exemplu de organizație care a transformat într-adevăr lumea în bine.

CÂND SE ADAUGĂ CUVINTE ÎN DICȚIONARUL LIMBII

     Dicționarele nu sunt menite să măsoare realitatea, ci ele sunt un fel de „mandate” pentru gradul de utilizare a unui cuvânt. De-a lungul anilor, unele dintre cuvinte devin caduce (demodate, depășite, învechite etc.) și ar trebui eliminate din dicționarul limbii pentru că nu se mai folosesc. Dar, în primul rând, este util să înțelegem când se adaugă cuvinte în dicționarul limbii.

     Tezaurul lexical al limbii române se află sub oblăduirea Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” și cuprinde Dicționarul limbii române (DLR), Dicționarul  explicativ al limbii române (DEX) - ediția a III-a a fost publicată în anul 2016 și Dicționarul etimologic  al limbii române (DELR). Aceste dicționare sunt de fapt un arbitru al utilizării corecte, chiar dacă în ultimii ani destui de mulți oameni au marșat pe ideea că un dicționar este destinat să fie descriptiv, nu prescriptiv, adică să impună aplicarea unor norme.

     Observație: Dicționarul Limbii Române este cea mai importantă operă lexicografică a limbii române, elaborată pe parcursul a mai bine de un secol.  În el s-au înregistrat toate cuvintele limbii populare, regionalismele și termenii arhaici din textele vechi, cuvintele din literatura beletristică, precum și termenii științifici și tehnici, cu condiția să fie utilizați în cel puțin două domenii de specialitate diferite. Dicționarul a fost retipărit în 19 volume masive de câte 500-1000 de pagini fiecare, în care au fost incluse toate cele 37 de volume publicate de-a lungul timpului. Prin dimensiunea și perspectiva abordării, este similar cu marile dicționare din lexicografia mondială: Trésor de la langue française (TLF), Oxford English Dictionary  (OED),  Deutsches  Wörterbuch etc.

     Notă: a III-a ediție, revăzută și adăugită, a Dicționarului explicativ al limbii române, elaborată de un grup de cercetători de la Institutul de Lingvistică,  apărută în 2016 sub egida Academiei Române, înregistrează și explică peste 67.000 de cuvinte: cele mai folosite în limba română contemporană, un număr mare de regionalisme, arhaisme și neologisme, precum și termeni și unități noi de fraze din domenii de actualitate (informatică, finanțe, drept, religie, mass-media etc.). Ca și edițiile anterioare, deși nu este un dicționar etimologic propriu-zis, DEX-ul indică și originea cuvintelor.

     Acum revin la titlul: când se adaugă cuvinte în dicționarul limbii? Dicționarele sunt îmbogățite numai cu acele cuvinte care îndeplinesc anumite criterii de utilizare pe zone largi și pe perioade lungi de timp, adică sunt admise în paginile dicționarului dacă au o folosință suficient de mare. La un moment dat, există în „spatele” dicționarului o listă de cuvinte care se află încă în curs de verificare ca folosință, care se folosesc în anumite ramuri ale științei, tehnicii etc. sau care sunt atât de informale încât sunt rareori documentate în scrisul editat. Unele dintre ele își vor câștiga intrarea în dicționar, iar celelalte, care nu îndeplinesc criteriile (sau nu încă ), vor rămâne în așteptare.

CENTRU DE DEZINTOXICARE PENTRU DEPENDENȚII DE INTERNET

   În Brazilia, la Rio de Janeiro, s-a deschis un centru de dezintoxicare pentru dependenții de Internet, unii chiar i-au spus „clinică de dezintoxicare digitală”. Numit sugestiv, Institutul Delete, centrul este pregătit să-i primească pe toți care au devenit dependenți de tehnologiile mobile și și-au transformat o pasiune inițială într-o dependență patologică. Deocamdată tratamentele sunt gratuite și peste 800 de persoane au beneficiat deja de aceste servicii.

   Dependența de Internet este o problemă la ordinea zilei. Din ce în ce mai mulți oameni, cu predilecție tineri, își dau seama că au nevoie de tratament de specialitate pentru că această dependență de telefonul mobil și calculator le afectează în mod direct activitatea profesională și relațiile cu cei apropiați. Unii chiar și-au pierdut locurile de muncă sau au pus capăt relațiilor de cuplu pentru că au petrecut prea mult timp pe rețelele de socializare. Iar dependența este asociată deseori cu tulburări, precum angoasele, obsesiile compulsive și fobiile sociale.

   Centrul de dezintoxicare nu are ca obiectiv să înlăture noile tehnologii din viața personală, ci de a le face să fie folosite într-o manieră sănătoasă. Se organizează ședințe periodice de terapie de grup, care permit împărtășirea experiențelor de viață între pacienți, dar și exerciții specifice, precum ore de lectură și proiecția unor filme. „Acum  mă simt mai bine, grație acestor exerciții. Problema este că atunci când ești conectat prea des pe internet începi să neglijezi alte aspecte ale vieții.”, a declarat un tânăr brazilian, iar un altul a recunoscut că „Nu mi-am dat seama. Când te obișnuiești cu acest fel de lucruri, e dificil să te deconectezi.”

   Conceptul nu este în totalitate nou, și în alte regiuni ale lumii s-au făcut pași importanți. De exemplu, în Coreea de sud funcționează un centru de dezintoxicare pentru dependenții de Internet sub forma unor tabere. În 2016 aproape 5000 de adolescenți au participat la astfel de tabere, unde au fost trimiși de părinți sau profesori, după ce au fost evaluați în ceea de privește gradul de dependentă de Internet.

UN CAZ STRANIU DE TELEPATIE

   Publicația Time a prezentat pe 7 septembrie 1925 un caz straniu de telepatie, neînțeles nici astăzi. În articolul respectiv, Frederick George Lee, un donator de sânge frecvent și perseverent al Spitalului Middlesex din Londra, susținea că resimte o durere acută în braț chiar în momentul în care o persoană căreia îi donase sânge se stingea din viață.

     De-a lungul a trei ani, tânărul Lee a donat sânge de 24 de ori la Spitalul Middlesex. Prima durere a simțit-o într-o după-amiază, în brațul stâng, din care dona regulat sânge. El a descris-o ca pe o durere bruscă și acută. Fără să știe motivul durerii, el a decis să noteze cu precizie data și ora când eventual va mai avea dureri. A făcut asta și apoi dintr-o curiozitate neexplicată a examinat registrele spitalului unde dona sânge și a constatat cu stupoare că șapte dintre pacienți au murit exact în datele și la orele când a avut dureri acute în brațul stâng. Astfel a stabilit o corelație stranie, care ar sugera un caz de telepatie, între durerile sale și trecerea în neființă a unor bolnavi cărora le donase sânge. 

Fațada spitalului Middlesex, care a fost demolat în anul 2007. 

   Acest fapt devine și mai bizar pentru că în niciunul dintre aceste cazuri donatorul nu se întâlnise vreodată cu vreun pacient în timpul transfuziei și nu a avut niciun fel de informații despre starea de sănătate a pacienților, înainte și după transfuzie. Cu toate acestea, el conștientiza când îi venea sfârșitul unui pacient care primise sângele lui prin acea durere ascuțită în braț și spunea că în acele momente, când apăreau acele dureri, se simțea deprimat, îl invada o mâhnire profundă și era copleșit de o „boală necunoscută”.

   Aș putea specula și merge mai departe că fiecare picătură de sânge creată anterior în corpul lui Frederick George Lee a transmis un mesaj de avertisment prin telepatie la corpul mamă despre un pericol imediat sau o moarte iminentă. Oare are sângele niște puteri speciale, misterioase, inexplicabile care sfidează explicațiile științifice?