UN TRUC DE ADEMENIRE INCREDIBIL

     Plantele folosesc o varietate de tactici extrem de diversă pentru a realiza polenizarea și implicit pentru a atrage agenții polenizatori. Circa 5 la sută din toate plantele existente pe glob apelează la trucuri și înșelăciuni pentru a atrage insectele polenizatoare, dar până acum cercetătorii nu au mai întâlnit un astfel de truc de ademenire.

     O plantă ornamentală, destul de populară, din grupul de plante cunoscut sub numele de Ceropegia a ajuns însă la un alt nivel, net superior, folosind un truc de ademenire unic. Floarea ei imită aproape exact mirosul pe care îl emană o albină atacată, atrăgând musculițele care vor să-și depună larvele în insecta muribundă. Așa au descris cercetătorii de la Universitatea din Salzburg (Austria) și de la Universitatea din Bayreuth (Germania), după experiențe în natură și în laborator: o strategia unică, a unei flori-capcană, folosită pentru a întemnița temporar insectele polenizatoare.

     Notă: Plantele din grupa Ceropegia (aproape 200 de specii în întreaga lume) au o corolă tubulară cu cinci petale, cel mai adesea lipite în vârf, formând în funcție de specie o umbrelă, un gen de boltă, o fel de cușcă sau un apendice asemănător cu o antenă. Tuburile lor florale au firișoare de peri, îndreptate în jos, formând o capcană pentru insectele mici. 

     Cercetătorii spun că este singurul exemplu de plantă care, pentru a face polenizarea și fără a oferi nimic în schimb (mâncare), imită mirosul unei insecte sau al unui alt animal. Atrase de miros, musculițele pătrund în interiorul florii care apoi se închide. După o mică luptă, floarea se deschide și musculițele, pline de polen, zboară în voie. Probabil unii „deștepți” din zilele noastre ar spune că floarea profită în mod abuziv de niște insecte pentru a-și face treaba (glumesc, cred...).

     După cum au arătat multe alte cercetări, albinele atacate sau pe moarte emană în aer un compus complex gen „alarmă” pentru celelalte insecte din stup (roi) pe care le cheamă în ajutor. Unele specii de musculițe au învățat să recunoască acest miros și se duc să-și depună ouăle în albină pentru perpetuarea propriei specii. Iar această plantă a „simțit” oportunitatea și a dezvoltat o tehnică specială înaltă pentru a profita în favoarea sa. Întrebarea este: cum a înțeles și a reușit? Chiar dacă inteligența plantelor este dovedită.

Sursă: Gizmodo

INTELIGENȚA PLANTELOR

     Inteligența plantelor este dovedită. Plantele, aceste organisme vegetale alcătuite din rădăcină, tulpină și frunze, sunt atât de complicate prin simplitatea lor. Este incontestabil faptul că ele percep informații din mediu, pe care le înglobează şi de care se servesc pentru a-şi asigura existența. Dacă definim inteligența precum capacitatea de a rezolva problemele pe care le prezintă viața, atunci este imposibil de a nu recunoaște o astfel de capacitate în lumea plantelor. Inteligenţa plantelor sau a lumii vegetale este capacitatea lor de a percepe mediul înconjurător şi de a se adapta sau de a-şi modifica organismul, din punct de vedere morfologic şi funcţional, în mod corespunzător.

     În ciuda faptului că nu posedă un creier şi o reţea neuronală, plantele sunt capabile să-şi ajusteze comportamentul în funcţie de condiţiile de viață specifice şi comunică eficient între ele prin substanţe volatile eliberate în mediu şi poate chiar prin alte căi misterioase. Comparativ cu viteza reacţiilor organismelor animale, plantele sunt extrem de lente, dar nu sunt pasive, adaptându-se la schimbările din jur. Evoluţia regnului vegetal demonstrează că plantele sunt uimitor de active în raport cu modificările de mediu, pe care le percep, le evaluează şi apoi se adaptează, dar discret şi foarte lent.

     Se poate afirma că plantele au toate cele cinci simțuri de bază umane (văz, auz, miros, gust și pipăit), dar care, pur și simplu, nu sunt centrate pe organele binecunoscute la noi.

1. Plantele detectează lumina și variațiile sale, deci putem spune că pot vedea. Dar nu o fac cu ochii, ci cu fotoreceptori care le ajută să crească spre lumină sau să crească mai repede în cazul în care simt amenințarea unei umbre.
2. În ceea ce privește auzul, plantele pot să perceapă mult mai multe vibrații decât  timpanele noastre, informații care sunt folosite la germinarea semințelor și pentru creștere. N-ați auzit că unele plante se dezvoltă mai rapid și devin mai frumoase dacă vorbiți cu ele sau le puneți muzică?
3. De asemenea, plantele pot mirosi. Toate celulele lor percep prezența compușilor organici volatili, care afectează proprietățile fizice şi chimice ale atmosferei, şi pe care noi îi considerăm ca având un miros.
4. Plantele pot sonda solului pentru a localiza substanțele de care au nevoie pentru ca să crească şi să se dezvolte, ca un om care gustă din alimente, căutând arome subtile.
5. Unele plante se feresc de atingeri, strângându-şi frunzele la orice contact sau reacționează agresiv. De exemplu, mimozele - plante erbacee sau lemnoase, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe - care la cea mai mică atingere se repliază (strâng) sau plantele carnivore când îşi detecteze prăzile.

     Toate acestea înseamnă inteligenţă? Eu zic că da, putem vorbi despre o viaţă cognitivă a plantelor, despre felul că îşi înţeleg existenţa şi de faptul că îşi conduc traiul. Este indubitabil că plantele au 15 mecanisme de detectare a lumii exterioare. Ele chiar îşi dau seama de prezența apei și la o distanță mare și vor crește îndreptându-se spre ea.

Sursa: The Washington Post