PRIMUL BANCOMAT A APĂRUT ACUM 50 DE ANI

     Acum 50 de ani, pe 27 iunie 1967, a fost prezentat de către Barclays primul bancomat la Enfield, în nordul Londrei. Toată lumea știe că un bancomat este un dispozitiv electronic bancar care efectuează operațiuni simple, în special retragere de numerar, pe baza unui card, fără intervenția unui funcționar bancar. Este des întâlnită și denumirea ATM - Automated Teller Machine (cash machine), adică mașină pentru (retragere de) numerar, în accepțiunea americană.

     Dar nu cred că toată lumea cunoaște aceste lucruri, destul de interesante, despre bancomate (ATM-uri):

• Banca Barclays a ales filiala sa din Enfield deoarece avea ferestre mai înalte care ofereau suficient spațiu dedesubt pentru un seif și echipamentul aferent. Primul bancomat nu oferea mai mult de 10 £;

• Lloyds a lansat primul bancomat computerizat în 1972. Atunci, pentru prima dată, banii au fost debitați direct din contul personal, instantaneu. În același an, Lloyds Bank a introdus cuvântul cashpoint pe care l-a înregistrat ca marcă în anul 1986;
• Abia pe la sfârșitul anilor 80, băncile au început să permită clienților altor bănci să le folosească bancomatele pentru retragere de numerar;
• Există trei milioane de bancomate în lume. Până în 2020 se preconizează că vor fi patru milioane. În prezent, la fiecare trei minute este instalat un bancomat undeva în lume;
• Portugalia are cel mai mare număr de bancomate din Europa per un milion de locuitori - 1.540. Marea Britanie are 1074, iar media europeană este de 960. Suedia are cele mai puține, 333 la un milion de locuitori;
• Unele ATM-uri din SUA permit clienților să discute cu personalul băncii în timp real, printr-o legătură video;
• Bancomatele din Vatican au instrucțiuni și în limba latină, iar în India se pot face donații religioase la ATM-uri instalate în temple;
• Bancomatele din Laponia suflă aer peste banii primiți pentru a nu lăsa zăpadă să intre în interior. Unele ATM-uri din Dubai și Abu Dhabi distribuie aur și monede din aur;
• Canada a fost prima țară care a introdus, în 1997, bancomate care pot vorbi clienților cu probleme de vedere;
• În Spania se pot cumpăra bilete la competiții sportive și se pot plăti amenzile de parcare. La unele ATM-uri din SUA se pot cumpăra timbre, iar la unele bancomate din Portugalia se pot solicita autorizații de pescuit și vânătoare;
• Inventatorul Barclays a lansat primul bancomat cu atingerea cardului (fără a-l introduce în bancomat) care eliberează până la 100 £ (retragerea medie în Marea Britanie este de 71 de lire sterline);
• ​​Primele bancomate care au folosit amprenta sau palma pentru a verifica identitatea, în loc de un codul PIN, au apărut în Japonia și Brazilia. Astăzi China folosește și bancomate cu programe de recunoaștere facială (China a instalat primul bancomat în 1987 - noi nici nu auzisem!);
• De exemplu, anul trecut pe 23 decembrie, în Marea Britanie a fost retrasă de la bancomate suma de 730 de milioane de lire sterline (£).

     Atenție! Unii oameni cred că, în cazul unei fraude, la nevoie sau sub constrângere, dacă introduc codul PIN invers pe tastele bancomatului va fi alertată imediat Poliția (care?). Este clar fals sau doar un mit.

Sursă: MailOnline

BANI NUMERAR

     Numerar se referă la valoare bănească în monede sau în hârtie-monedă, care servește direct pentru plată. Expresia bani numerar are trei sinonime arhicunoscute: bani lichizi, bani gheață și bani peșin. În schimb, plățile fără numerar implică transferul de fonduri în baza unei instrucţiuni de plată transmisă prin intermediul instrumentelor de plată (transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie, bilet la ordin).

     În medie, portofelele din Germania dețin aproape de două ori mai mult numerar ca valoare decât cele din Australia, SUA, Franța și Olanda, potrivit unui studiu recent privind modul în care consumatorii plătesc pentru lucrurile și serviciile zilnice, în zece mari țări. Aproximativ 80% din toate tranzacțiile din Germania sunt efectuate în numerar. Și numerarul este forma dominantă de plată chiar și acolo unde tranzacțiile au valori mari. Doar 33% dintre germani aveau un card de credit în anul 2011 și majoritatea lor nu obișnuiau să-l folosească. În 2013, doar 18% din plățile din Germania au fost efectuate prin intermediul cardurilor, comparativ cu 50% în Franța și 59% în Marea Britanie.

     Nimeni nu știe exact de ce germanii au această preferință puternică pentru banii numerar, deși datele sondajului oferă unele sugestii. Respondenții germani spun că utilizarea banilor lichizi îi ajută să urmărească mai ușor banii și cheltuirea lor, deoarece o privire scurtă în buzunar furnizează imediat informații sau semnale. Alte răspunsuri sugerează că anonimatul financiar al germanilor este în conformitate cu ideea generală de protejare a vieții private și istoria financiară zbuciumată - hiperinflația care a atins apogeul în 1923 (o pâine costa 428 miliarde mărci, un kilogram de unt aproximativ 6000 miliarde mărci), situația economică de după cel de-al doilea război mondial, reforma monetară din iunie 1948 și trecerea la euro – care demonstrează că oamenii din țările care au suferit crize bancare majore sau inflații mistuitoare preferă să economisească în numerar.

     La polul opus, în Norvegia, doar 5% din tranzacțiile anuale sunt plătite cu numerar. Grupul Finans Norge susține eliminarea completă a tranzacțiilor cu bani gheață și adoptarea generalizată a cardurilor. Argumentul susținătorilor măsurii este că în viitor vor fi prevenite operațiunile de spălare de bani și infracțiunile financiare. Criticii acestei propuneri spun că oamenii ar trebui să facă plăti fără a putea fi urmăriți printr-un astfel de sistem informatic.

     Gândindu-mă la noi românii, care am fost obișnuiți cu banii în buzunar sau “la saltea”, acum suntem “conduși” cu grație, din umbră, spre societatea în care o bucățică de plastic ne dictează viața. Când am fost sau poate încă mai suntem egalii germanilor la bani peșin, ne îndreptam spre cu totul altă direcție, generală la nivel mondial, chiar dacă trâmbițam sus și tare că dorim să-i ajungem din urmă pe germani. Chiar nu putem alege niciodată un model bun?