Mustața este părul care crește pe regiunea feței cuprinsă între limita de jos a nasului și terminația buzei superioare sau mai simplu părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați. Noțiunea de mustață se întâlnește și în lumea plantelor, cum ar fi firele lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor, rădăcinile adventive ale porumbului, grâului, cepei, viței-de-vie, etc., dar și în lumea animală unde prin mustață se înțelege firele lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale.
Pentru multe dintre animale, mustața are rol de organ de simț tactil, în special la anumite mamifere cum ar fi: felinele, câinii, delfinii, focile, urșii, lamantinii, iepurii, șobolanii, șoarecii, etc. Mustățile animalelor au o rădăcină extrem de sensibilă care le permite să sesizeze micile mișcări ale curenților de aer. Mustața împreună cu simțul olfactiv permite animalului să detecteze cu exactitate direcția din care provine mirosul și originea lui. De asemenea, când mustățile intră în contact cu diferite obiecte, mai ales pe întuneric, acestea pot ajuta animalele în aprecierea distanțelor față de obstacolele întâlnite în cale. În cazul felinelor, mustățile au niște terminații nervoase care, la cea mai mică mișcare din apropiere sau chiar la o distanță relativ mare, le stimulează și trimit informații importante referitoare la obiectele sau ființele din apropiere. De asemenea, alte mamifere acvatice, cum ar fi nutria, au un bot lung cu o mustață bogată, care le permit să simtă vibrațiile produse de prada vizată chiar și în ape foarte tulbure.
După această scurtă prezentare a mustăților, vă las să vă delectați cu această podoabă naturală a animalelor, dar atât de necesară pentru viața majorității mamiferelor. Imaginile următoare sunt interesante prin forma neobișnuită a mustății sau prin asemănarea mustăților bietelor dobitoace cu mustățile purtate de oameni, dar care au, să zicem, numai valoare estetică sau personală, fără efect în adulmecarea prăzii. Oare?
