Oamenii de știință care au participat la întâlnirea pe probleme climatice globale din Polonia de luna trecută, au tras un semnal de alarmă fără precedent: acidificarea oceanelor ar putea crește cu 170% până în 2100 (cu 0,5 puncte). Oceanele lumii devin tot mai acide, la o rată fără precedent, fenomenul fiind mai rapid decât oricând în ultimii 300 de milioane de ani. Acidificarea a provocat deja o pierdere de 30% din speciile acvatice din unele ecosisteme oceanice.
În 2012, peste 500 de experți de seamă ai lumii în domeniul acidificării oceanelor s-au adunat în California, ajungând la concluzia că emisiile de CO₂ sunt în mod clar de vină. Creșterea este cauzată de activitățile umane, care adaugă circa 24 de milioane de tone de CO2 în oceanele lumii, în fiecare zi. Se estimează că oceanele au absorbit până la jumătate din emisiile de CO₂ degajate în atmosferă în epoca industrială. Acest lucru a redus pH-ul oceanelor cu 0,1. pH-ul este măsura de aciditate și alcalinitate, variind de la pH 0 (foarte acid) la pH 14 (foarte alcalin), pH 7 fiind neutru. Apa de mare este slab alcalină, cu un pH natural cu o medie de aproximativ 8,2, dar care a ajuns azi în jur de 8,1 ( Între 1751 și 1994, se estimează că pH-ul oceanelor a fi scăzut de la aproximativ 8,25 la 8,14).
Adaosul de atât de mult carbon a modificat chimia apelor, apele devenind mai acide. Când dioxidul de carbon se dizolvă în acest ocean, se formează acidul carbonic. Acest lucru duce la o aciditate mai mare, mai ales aproape de suprafață. Ceea ce îngrijorează oamenii de știință este impactul potențial asupra mai multor specii oceanice, inclusiv coralii, prin inhibarea creșterii și a reproducerii. Efectul de aciditate este în prezent simțit cel mai profund în Oceanul Arctic și Antarctic. Aceste ape reci rețin mai mult CO₂ și devin mai acide mai repede decât celelalte. Cu cât sunt mai acide, cu atât sunt mai dăunătoare pentru cochilii și scheletele organismelor marine. Cercetătorii spun că, până în 2020, zece la sută din Arctica va fi inospitaliera pentru speciile care au cochiliile pe baza de carbonat de calciu. Până în 2100, întreaga Arctica va fi un mediu ostil.
Organismele marine sunt o componentă cheie în lanțul alimentar, ele sunt consumate de pești, păsări și mamifere, iar reducerea sau dispariția celor cu cochilie ar avea un impact în cascadă asupra întregului lanț. Apoi, impactul economic al pierderilor din acvacultură ar putea fi imens, aproape de 150 miliarde $ în 2100, dacă emisiile de CO₂ continuă să rămână la valorile actuale.
Adăugarea de substanțe alcaline în ape, cum ar fi calcarul zdrobit, este o posibilă modalitate de a atenua efectul grav al acidificării. Dar metoda, pe lângă că este scumpă și o mare consumatoare de energie, ar avea doar un efect limitat, pe termen scurt (poate doar în golfuri, care au un schimb redus de apă cu oceanele), neputându-se practica la scară globală. Pe termen lung, doar reduceri semnificative ale emisiilor de CO₂ vor încetini procesul de acidificare.
Sursa : Internet
______________________________________________________________________________________________________
Cu un clic, vizualizați neapărat și :
______________________________________________________________________________________________________
By Dan Caragea; Constanța, România
