BUTON PENTRU PRODUSE ROMÂNEȘTI

     În ultima vreme a apărut un fel de emulație din partea unui grup cu puternică identitate națională care îndeamnă tot românul să cumpere produse românești. Prin intermediul internetului și a rețelelor sociale primim imbolduri de „patriotism alimentar” și suntem stimulați la acțiuni de genul: cumpărați produse românești, păstrează banii în România, cumpără numai produse fabricate la noi în țară, ia produse made în România, cumpără produse tradiționale românești, ajută românii să rămână în țară, eu cumpăr produse românești etc. Pentru a oferi un ajutor suplimentar în acest sens, am o propunere simplă: un buton pentru produse românești obligatoriu pentru toate magazinele online.

     Comercianții cu amănuntul online, și mă refer cu precădere la cei care vând produse alimentare, ar trebui să facă o mică actualizare siturile lor pentru a lăsa cumpărătorii să filtreze sau chiar să restricționeze să vadă numai produsele alimentare crescute și fabricate în România printr-un simplu clic pe un buton pentru produse românești. În prezent, multe magazine online nu afișează țara de proveniență a produsului, iar cei care o fac afișează o listă de imagini ale produselor pe ecrane mici, fiind dificil pentru cumpărători să afle de unde provin până când nu dau clic pe fiecare imagine în parte.

     Am zis doar de magazine online pentru că în magazinele obișnuite cumpărătorii pot vedea cu ușurință etichetele produselor și țara de origine, chiar dacă la cele vrac trebuie să se bazeze pe onestitatea comerciantului. Printr-un buton pentru produse românești obligatoriu pentru toate magazinele și supermarket-urile online am putea oferi un impuls și un sprijin general pentru agricultorii și fermierii din România. Probabil mulți români au căpătat o încredere excesivă în produsele de import, cu precădere cele alimentare, mai arătoase și mai mari uneori, dar fără gust, care pentru mine nu este justificată decât în mică măsură. Poate ar fi momentul să plătim astăzi 1 leu mai mult ca să ne încurajăm semenii să producă mai mult și să crească calitatea și să plătim peste 3-5 ani cu un leu mai puțin pentru produsele autohtone în comparație cu cele din import.

MASA DE LA ȘCOALĂ ESTE O PARTE A EDUCAȚIEI

     Am citit o declarație de acum patru ani a unui membru al guvernului japonez care răspunde de sănătatea și educația elevilor: „În Japonia, masa de la școală este o parte a educației, nu o pauză de educație.” Așa că am căutat să văd ce înseamnă asta, hai să-i zic acest dicton.

     Educația timpurie este considerată vitală pentru copilul japonez, iar masa de la școală trebuie să facă parte din ea. Japonezii îi spun simplu: shokuiku, care s-ar traduce prin educație alimentară și nutriție. Conform acestei percepții, încă de la început, în școala elementară, copiii trebuie să înțeleagă că ceea ce mănâncă influențează foarte mult modul în care gândesc, cum se simț și se comportă pe tot parcursul zilei și chiar mult mai departe în viața lor.

     Japonia a făcut o cultură din masa de la școală, o prioritate pentru toți copii. În cazul în care părinții nu pot plăti costul mesei (circa 10 - 13 lei, după echivalarea mea, în funcție de zonă), există programe cu reduceri sau chiar gratuite pentru ca niciun copil să nu rămână pe dinafară. Școlile din Japonia dau elevilor o mâncare sănătoasă, echilibrată și consistentă, bazată pe orez și legume, pește și supe, fructe și iaurt etc. care nu s-a schimbat de aproape patru decenii. Este o masă obișnuită, din produse cultivate la nivel local și aproape niciodată congelate. De multe ori, părinții sună la școală cu o întrebare neobișnuită: Pot avea rețeta? Copilului meu i-a plăcut foarte mult ce a mâncat ieri și ar vrea să-i facem și acasă.

     În toate școlile, elementare sau medii, elevii sunt serviți de colegi de-ai lor în halate și cu bonete albe. Servirea se face prin rotație. Apoi toți mănâncă numai în clasele lor, mese identice. Nu au voie să aducă nimic de mâncare de acasă (totuși în licee este permis acest lucru) și trebuie să mănânce tot. Copiii sunt învățați să mănânce ceea ce li se servește, fără să facă nazuri. Multe școli au un fel de nutriționiști, care, pe lângă sarcinile de alimentație, trebuie să lucreze cu cei mai mofturoși sau cu cei care doresc mâncăruri nesănătoase.

     Japonia a stabilit orientări nutriționale de bază, minimale. Dar o masă de la școală nu trebuie să îndeplinească o valoare calorică precisă. Finanțarea este asigurată la nivel local, cu prioritate. Produsele prăjite sunt oferite cu moderație, iar personalul unor școli își prepară chiar bulionul propriu. Oare bunicii japonezi au povestit nepoților de azi că după al doilea război mondial, timp de peste un deceniu, masa de prânz de la școală (provenită numai din donații internaționale) conținea doar lapte praf degresat, pâine și o ridiche albă?