Se afișează postările cu eticheta viața la înălțime. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viața la înălțime. Afișați toate postările

8 ianuarie 2015

CEA MAI ÎNALTĂ AȘEZARE UMANĂ


     Cea mai înaltă așezare umană este La Rinconada, din Peru. Clasificarea este valabilă numai pentru așezările permanente, ocupate pe tot parcursul anului și se referă la cota deasupra nivelului mării.

Cea mai înaltă așezare umană

     Situat în Anzii peruvieni, orașul situat la cea mai mare altitudine, 5100 de metri (cam pe la jumătatea troposferei), are circa 30 000 de locuitori, care sunt afectați din punct de vedere social, dar și fizic. Viața la o asemenea înălțime, într-un climat rece, necesită locuințe de un anumit stil și limitează practicarea agriculturii și creșterea animalelor domestice. Temperatura medie anuală în La Rinconada este de 1,2 °C, iar temperatura medie a lunii cea mai calde este mai mică de 10 °C.

Orașul situat la cea mai mare altitudine

     Orașul este construit în jurul unui mine de aur profitabile, care a prosperat între anii 2001-2009, atunci când prețul aurului a crescut cu 235%. Majoritatea populației lucrează la mina de aur deținută de Corporación Ananea. Minerii lucrează pentru 30 de zile fără plată. În cea de-a 31 zi li se permite să ia din mină tot minereul pe care îl pot căra individual. Dacă minereul conține aur, mai mult sau mai puțin sau chiar deloc, este o chestiune de noroc. Dar și de supraviețuire, în aceste condiții extrem de grele.

La Rinconada

     Orășelul La Rinconada nu are nici o instalație de apă și nici un sistem de canalizare, drumuri asfaltate și nici un sistem de salubritate. Din cauza lipsei sistemului de canalizare, populația este contaminată semnificativ cu mercur, datorită practicilor industriei miniere (minereul este măcinat și tratat cu mercur, apoi filtrat și amalgamul rezultat este la final încălzit pentru a îndepărta mercurul).

La Rinconada-mineri

     Pe acest platou foarte înalt, la La Rinconada, urâțenia umană, caracterizată prin lipsa unei minime civilizații, este în contrast cu frumusețea naturală, grandioasă, străjuită de muntele pe care localnicii îl numesc "La Bella Durmiente" - Frumoasa Adormită.

5 iunie 2013

VIAȚA LA ÎNĂLȚIME

     De-a lungul anilor, blocurile au fost în mare parte asociate cu sărăcia și lipsurile. Dar mai nou se pare că viață trăită la un etaj superior ar putea fi secretul pentru o viață lungă și sănătoasă, dezvăluie o cercetare recentă.
     Cercetătorii  de la Universitatea din Berna din Elveția au constatat că șansele de a muri de boli pulmonare grave sunt cu 40% mai mari în rândul locuitorilor care trăiesc la parter, comparativ cu cei care au un apartament la etajul opt sau mai sus. Pentru bolile de inimă, rata de mortalitate a fost cu 35% mai mare în rândul celor de la nivelul solului, iar pentru cancerul pulmonar riscul de deces este mai crescut cu 22%. Totuși, locuitorii de la parter au un avantaj: au șanse cu aproape 60% mai puține să se sinucidă sărind de la înălțime(!). În general, cei de la parter au cu 22% mai multe șanse de a muri mai devreme, din toate cauzele analizate, decât cei din apartamente situate la etajul opt sau mai sus. Rezultatele, publicate în Jurnalul European de Epidemiologie, provin dintr-un studiu realizat pe mai mult de 1,5 milioane de persoane, care trăiesc în clădiri cu patru sau mai multe etaje.

viața la înălțime

     Se estimează că una din șase locuințe din Europa se află într-o clădire înaltă. Multe dintre aceste blocuri turn au apărut în anii șaizeci și șaptezeci, de multe ori în zonele cu populații defavorizate. Dar versiunile moderne ale clădirilor înalte actuale aparțin pieței de lux, în care chiriile apartamentelor cresc în funcție de nivelul pe care se află. Astfel, reputația inițială a blocurilor de locuințe ca habitate neplăcute și nesănătoase, care izolau oameni într-un mediul social aparte, s-a transformat radical în locuințe la modă, strălucitoare, în locații deosebite, cu prețuri pe care nu și le permite oricine.

viața la înălțime 1

     Autorii studiului consideră că un motiv al rezultatelor obținute ar putea fi faptul că locuitorii din clădirile înalte au mai multe șanse de a utiliza scările, care ar putea să-i  păstreze în formă și să-i protejeze împotriva bolilor. De asemenea, poluarea aerului și zgomotul traficului la nivelul solului ar putea fi factori cheie, iar cei bogați care ocupă apartamente la niveluri superioare probabil că au mult mai multă grijă de sănătatea lor. “În mod evident, rezultatele noastre diferă în funcție de zonele sărace și bogate, nefiind reale pentru blocurile turn din zonele defavorizate, iar viața la înălțime nu este întotdeauna bună pentru sănătate”, au concluzionat ei. 

     Concluzia o trag eu, dar este știută de mai toată lumea: viața cea mai sănătoasă este în mediu rural, departe de aglomerările urbane mari, la altitudine medie, spre munte. Numai că aici facilitățile civile sunt mai reduse.

viața la înălțime 2
_____________________________________________________________________________________________________

      Cu un click, citiți neapărat și :

______________________________________________________________________________________________________

By  Dan Caragea; Constanța, România