Parlamentul European se pregăteşte să-şi schimbe sau să-şi mențină componența, odată cu alegerile de duminică. Ca epicentru al politicii europene, legislativul european reprezintă un veritabil angrenaj de tocat bani. Costul anual pe care îl implică funcţionarea Parlamentului European este de 1,75 miliarde de euro, ceea ce înseamnă circa 2,33 milioane de euro pe an pentru fiecare membru (751 europarlamentari). Prin comparație, una dintre cele mai costisitoare instituţii din comunitatea europeană - Parlamentul britanic cheltuiește 378.900 de euro pentru fiecare ales. O parte (200 de milioane de euro) din această sumă extrem de mare este cheltuită de oficialii europeni pe un lucru de neînțeles, care poate fi considerat un moft: mutarea ședințelor Parlamentului de la Bruxelles la Strasbourg, pentru 48 de zile pe an.
Pentru membrii Parlamentului European, salariul reprezintă, de fapt, doar o parte din suma care le revine lunar. Salariul brut lunar este în valoare de 7.956 de euro, din care se reţine impozitul comunitar şi contribuţia la asigurările de accidente, aleşilor europeni revenindu-le un venit net lunar de circa 6.200 de euro. Pe lângă salariu, europarlamentarii mai primesc diverse indemnizaţii, de pildă indemnizaţia pentru cheltuieli generale, de aproape 4.300 de euro pe lună, care trebuie să acopere mai multe costuri: de administrare a birourilor, facturi pentru utilități, facturi telefonice, taxe, poştă, etc. În cazul în care se efectuează deplasări în alt stat, cu excepţia ţării de origine, europarlamentarii primesc şi o indemnizaţie de călătorie extrem de generoasă, care poate depăși 4000 de euro pe lună. Pentru călătorii pe distanţe scurte de până la 800 de kilometri, nu au nevoie de vreun document justificativ pentru a primi bani din bugetul Parlamentului. În sfârşit, pentru zilele în care Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea, aleșii primesc o indemnizaţie de şedere de 304 euro pe zi, menită să acopere cazarea la hotel, mesele şi alte cheltuieli zilnice. Nici în acest caz nu sunt necesare facturi sau alte dovezi ale plăţilor făcute.
După terminarea mandatului, statutul de fost europarlamentar le asigură o pensie de până la 5.000 de euro, fără să fi contribuit la vreun fond special. Însă plăţile se fac numai după împlinirea vârstei de 63 de ani. În caz de deces, pensia este transferată celei mai apropiate rude, soţiei sau copilului. De asemenea, pentru o perioadă cuprinsă între şase luni şi doi ani de la terminarea mandatului, foştilor europarlamentari, care nu ocupă funcţii publice, li se asigură o altă indemnizaţie tranzitorie.
Poți să simți emoția? Acum poate este de înțeles sau chiar nu se justifică deloc apatia alegătorilor atunci când vine vorba de Parlamentul European. Dar până la urmă este un indicator prețios: la alegerile anterioare, în 2009, doar 43% din cetățenii UE au participat la vot, cea mai scăzută rată de participare de când instituția a fost înființată. 
Tendințele în cele mai multe țări europene nu sunt deloc încurajatoare la acest capitol. Chiar optimiștii consideră că prezența la vot în acest an va fi mai slabă de 40%, în cel mai bun caz. Alegătorul mediu pare pur și simplu să n-aibă grija acestui vot. Iar candidații își freacă mâinile gândindu-se la viitoarele câștiguri și la viața dulce, fără griji.
Mai grav și nelipsit de relevanță este faptul că unele partide politice din mai multe țări sunt mai bine reprezentate în Parlamentul European decât în parlamentele lor de origine. Probabil tot din apatie…
Sursa : Internet
______________________________________________________________________________________________________
Cu un clic, citiți neapărat și :
By Dan Caragea; Constanța, România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu