CUVÂNTUL NOROC NU ESTE DEMONIC

     

     O discuție prietenească, la noroc - adică întâmplătoare, fără a fi sigur la momentul respectiv - m-a determinat să scriu acest articol.

     Toate dicționarele explicative ale limbii române apărute în decursul anilor, care cuprind și etimologia cuvântului, susțin că noroc provine din slavă: narokŭ sau na-rokŭ. Cuvântul se regăsește astăzi, sub diverse forme, și în alte limbi (sârbă, poloneză, croată), având un sens comun: hotărâre, soartă, zicere, înadins.

     În limba română cuvântul noroc înseamnă:

1. Soartă, ursită, destin (favorabil);
2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă;
3. Formulă de salut sau de urare;
4. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine;
5. Bunăstare.

     Noroc este unul dintre cele mai folosite cuvinte de către români, cred că zilnic. Dar, părintele Cleopa vrea să-l șteargă din memoria credincioșilor, fără voia lui Dumnezeu. În mod desuet, el declara norocul ca un demon:

"Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând: pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc?” (link)

     Fără a avea habar de etimologia cuvântului noroc, părintele i-l atribuie lui Molah (zeul fericirii!?), printr-o analogie demnă de dispreț:

“Era şi Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni şi la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astăzi? I se purta statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie din aramă; şi-i dădeau foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia, şi el. Popii lui (sic!) purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite. Ce jertfă primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată, şi strigau, bătând din palme: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!…“ Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: „Cumătră, îţi dai copilul?“ „Îl dau, ca să am noroc!“. Lua muierea copilul de la sân şi îl dădea în mâna slujitorului idolesc, care îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii se puneau odată în tigaia aceea.” (link)

     Părinte, părerea mea este că nu ai avut noroc!

     Expresii aferente pentru noroc - un cuvânt care face viața frumoasă:

• A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse;
• A avea norocul să... = a se ivi prilejul favorabil pentru...;
• A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva;
• A da noroc = a saluta; a închina, a ciocni, a ura;
• A(-și) încerca norocul = a căuta norocul, întreprinzând acțiuni riscate sau primejdioase;
• A-i surâde norocul = a fi norocos;
• Noroc că... = bine că..., din fericire...;
• Noroc chior/orb/porcesc = noroc extraordinar
• La cât mi-o sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă;
• Noroc! = formulă de salut sau de urare;
• Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să...;
• A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să...;
• Plin de noroc ca și câinele de purici = foarte norocos;
• A călca în noroc (eufemism) = a călca din neatenție pe stradă, pe alee etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină);
• Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare.