ARCUL DE POD PERFECT (INDESTRUCTIBIL)

     Oamenii de știință de la Universitatea din Warwick spun că au găsit designul „perfect” pentru proiectarea unui arc de pod indestructibil, care poate rezista la orice furie a naturii. De fapt, cercetătorii s-au inspirat din natură pentru a realiza arcul de pod perfect și au folosit un model în procesul de proiectare pe care l-au numit „formular de constatare” cu ajutorul căruia au realizat o structură fără puncte slabe. Metoda ar putea conduce la proiectarea de poduri și clădiri care să poată suporta orice combinație de încărcări permanente fără a genera tensiuni complexe. Astfel de structuri vor avea o siguranță mult mai mare și durabilitate sporită, fără a fi nevoie de reparații sau de o restructurare.

     Proiectele arhitecturale clasice sunt atrăgătoare pentru ochi, dar majoritatea dintre ele nu sunt neapărat trainice din punct de vedere structural. „Bineînțeles că estetica este importantă, dar de multe ori construim numai cu gândul la frumos, indiferent dacă acesta generează tensiuni complexe și, prin urmare, construcția este structural ineficientă. Principiile de proiectare ale naturii nu pot fi compensate printr-o proiectare inginerească convențională”, a spus profesorul emerit Wanda Lewis.

     Timp de 25 de ani, doamna profesor a studiat formele din natură: conturul unui copac sau a unei frunze, curba unei scoici, modul în care o peliculă de săpun se suspendă între limite alese etc. și a dezvoltat modele simple, care urmează o formă naturală, care rezistă cu ușurință la forțele aplicate. Aceste structuri sunt susținute de o forță de compresiune pură sau de o tensiune, fără tensiuni de încovoiere, care sunt principalele puncte slabe ale oricărei structuri. Principiile din spatele modelelor matematice sunt ilustrate folosind experimente fizice care implică bucăți din diverse materiale. De exemplu, pentru a realiza arcul de pod perfect între două puncte situate la o anumită distanță, este suspendată o bucată de țesătură și lăsată să se relaxeze natural, gravitațional, ca formă de energie minimă. Apoi forma este înghețată într-un obiect rigid și întoarsă invers. Coordonatele formei se calculează prin simularea forțelor gravitaționale aplicate structurii, rezultând o formă naturală care rezistă la sarcini cu cea mai mare ușurință.

Sursa: Daily Mail

REGENERAREA DINȚILOR ȘI REPARAREA CARIILOR

     Plombele ar putea fi în scurt timp doar istorie după ce cercetătorii de la Kings College din Londra au descoperit că un medicament (Tideglusib) folosit deja la bolnavii cu Alzheimer încurajează regenerarea dinților și repararea cariilor. Medicamentul stimulează celulele stem conținute în pulpa dinților, astfel încât acestea regenerează dentina, substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principală a dintelui, sub smalț.

     Dinții și măselele au deja capacitatea de regenerare a dentinei dacă pulpa din interior devine expusă, printr-o traumă sau o infecție, dar dentina se reface în mod natural numai cu un strat foarte subțire care nu este suficient pentru a umple cavitățile profunde cauzate de cariile dentare. Dar medicamentul Tideglusib stopează o enzimă, numită GSK-3, și permite restaurarea dentinei, oferind o oportunitate reală de a obține un tratament dentar natural și rapid în toate clinicile stomatologice. 

    Soluția pentru regenerarea dinților și repararea cariilor ar fi una extrem de simplă: se poate folosi un mic burete biodegradabil îmbibat cu acest medicament care se introduce în cavitate (carie) și declanșează creșterea dentinei și repararea dintelui în termen de aproximativ șase săptămâni. Burețelul poate fi făcut din colagen astfel încât acesta să se topească în timp, lăsând la final doar dintele reparat. Profesorul Paul Sharpe, autorul principal al studiului, a declarat: „Simplitatea abordării noastre este ideală ca produs dentar clinic pentru tratamentul natural al cariilor mari pentru regenerarea dinților, prin refacerea dentinei”.

     În prezent stomatologi folosesc un fel de ciment sau umpluturi sintetice și artificiale pentru a trata cariile și pentru a umple găurile. Dar toate aceste plombe, care rămân în dinte, nu permit mineralizarea normală a lui și o refacere completă. Uneori, din diverse motive, plombele trebuie înlocuite. La eliminarea unei plombe, medicul stomatolog va lărgi de fiecare dată suprafața cavității pentru a pune alta și după numeroase asemenea tratamente dintele poate să ajungă la extracție.

     Regenerarea dinților sau orice metodă de auto-vindecare nu numai că ar putea elimina aceste probleme, dar, de asemenea, este o opțiune de tratament mult mai puțin invazivă pentru pacienți.  Pentru cei cu fobie de stomatolog, încă foarte frecventă, folosirea stimulării naturale de reînnoire a dentinei ar putea fi o propunere deosebit de reconfortantă pentru atragerea mult mai multor oameni la dentist și rezolvarea problemelor dentare.

Sursă: The Telegraph

INVERSAREA PROCESULUI DE ARDERE

     Nivelul foarte mare de dioxid de carbon (CO₂) din atmosfera Pământului este una dintre cele mai presante probleme ale epocii noastre. Ca atare, multe cercetări s-au axat pe găsirea de modalități pentru a-l reduce, dar și pe soluții pentru a-l elimina, inclusiv prin transformarea lui în materiale plastice sau spumă și combustibili. Oamenii de știință de la departamentul de energie al Oak Ridge National Laboratory au realizat inversarea procesului de ardere printr-un proces electrochimic care transformă dioxidul de carbon în etanol. Procesul nu este numai foarte ieftin și eficient,  dar , de asemenea , are loc la temperatura camerei.

     Cercetătorii au declarat că au descoperit oarecum întâmplător această reacție chimică complicată. Ei au realizat un catalizator din materiale obișnuite, care nu sunt scumpe (carbon și cupru), iar când au aplicat o tensiune de  doar 1,2 volți au reușit cu ușurință inversarea procesului de ardere cu o rată de conversie inițială de circa 63%. A fost o surpriză deoarece acest tip de reacție electrochimică produce în mod normal, fără catalizator, un amestec de mai multe substanțe diferite în cantități mici, inclusiv metan, etilenă și monoxid de carbon.

     Catalizatorul este format dintr-un film dens nano-texturat de carbon care conține vârfuri microscopice poziționate la aproximativ 50-80 nm pe lungime în care au fost incorporate nano-particule de cupru. Filmul a fost dezvoltat folosind o tehnică relativ simplă de depunere chimică care utilizează acetilenă și amoniac ca reactivi. La aplicarea curentului electric o mare parte a electronilor de CO₂ se dimerizează (reacție chimică prin care se formează un compus chimic prin combinarea a două molecule identice) și rezultă etanolul. Oamenii de știință și-au propus să îmbunătățească metoda și să studieze în amănunt mecanismul chimic complex al catalizatorului cupru/carbon.

     Acest proces ar putea revoluționa eliminarea surplusului de CO₂ din atmosferă (în 2015 au fost „pompate” în atmosferă 38,2 miliarde de tone de dioxid de carbon numai prin arderea combustibililor fosili). La scară mare, chiar comercială, se poate folosi pentru diverse aplicații industriale, iar excesul disponibil de energie electrică generată de vânt și soare ar putea fi ușor și ieftin transformat în combustibil lichid (etanol) și stocat ca atare.

RADIOUL DIGITAL - VIITORUL RADIODIFUZIUNII

     La fel ca și trecerea la televiziunea digitală, radioul digital este următorul pas în radiodifuziune, adică înlocuirea platformei analogice (AM și FM) cu una digitală. Pentru recepționare este necesar un radioreceptor digital (decodor digital), cu afișaj electronic, capabil să transforme semnalul digital recepționat în semnal analogic (aceste aparate pot recepționa și posturile care emit în tehnologia analogică AM și FM). Pe lângă semnalul audio pot fi transmise conținuturi complexe media (imagini fixe sau în mișcare, interconectare la Internet) și servicii de date, precum numele postului, parametrii recepției, identificare program radio, titlul emisiunii sau piesei muzicale difuzate, informații despre trafic sau vreme, apeluri de urgență, informații financiare etc. Suplimentar se pot adăuga alte servicii radio cu plată.

     Norvegia este primul stat european care a anunțat oprirea rețelei FM (modulație de frecvență) începând cu 11 ianuarie 2017, un proces care, până la sfârșitul anului, va cuprinde toate emisiunile naționale FM. Această măsură, controversată și contestată de mulți (un sondaj al unui ziar a sugerat că 66% din norvegieni se opun), va fi urmărită îndeaproape și de alții (Regatul Unit, Elveția și Danemarca) care iau în considerare o mișcare similară. Politicienii norvegieni s-au bazat pe experții în materie care susțin că radioul digital are multiple alte avantaje (pe lângă cele menționate mai sus): sunet mai clar, fără bruiaje sau pierderi de semnal, posibilitatea de transmitere de până la 4 programe folosind aceeași frecvență, costuri reduse, folosirea aceleași frecvențe pe întreg teritoriul cu relee sincronizate, căutarea posturilor după nume etc. FM va putea fi utilizat în continuare de către posturile de radio locale și comunitare, cu toate că unele dintre acestea au testat deja radioul digital la scară mică.

     Sunt două tehnologii de bază în momentul de față:

• DAB (Digital Audio Broadcasting) - serviciu de radiodifuziune audio digitală terestră (Europa)
• HD Radio (Hybrid Digital Radio) - serviciu de radiodifuziune digitală în combinație cu cea analogică (SUA)

     Protestatarii zic că-i o idee proastă, pentru că acum există vreo 1,5 milioane de aparate radio staționare în Norvegia care vor deveni inutile. De asemenea, circa 2 milioane de autovehicule nu sunt echipate cu receptoare DAB, iar un aparat nou pentru recepționarea digitală costă în prezent 1.500 de coroane norvegiene (165 de euro). Totuși, au recunoscut că radioul digital este cea mai spectaculoasă îmbunatățire de la introducerea standardului FM pentru radiodifuziune, acum vreo 50 de ani.

PASTILELE DE NUROFEN SUNT TOATE LA FEL

     După ce australienii au realizat în primăvara anului trecut că pastilele de Nurofen sunt toate la fel și i-au dat producătorului un termen de 3 luni pentru a retrage de pe piață produsele, Curtea Federală din Australia a decis la începutul lui decembrie 2016 să mărească și amenda la 6 milioane de dolari australieni (4,4  milioane de dolari americani sau 4,23 milioane de euro), pentru că amenda inițială de doar 1,7 milioane de dolari australieni a fost considerată mult prea mică. „Obiectivul oricărei amenzi contravenționale trebuie să fie o asigurare că toate companiile aflate în situații asemănătoare se gândesc de două și nu decid să acționeze împotriva interesului general al publicului”, au arătat judecătorii instanței într-o declarație comună.

     Compania britanică Reckitt Benckiser, cea care produce Nurofenul, a păcălit cu bună-știință clienții cu privire la produsele sale. Pastilele de Nurofen sunt toate la fel dar se vând în pachete diferite, de diverse culori, sub pretextul că fiecare tratează separat câte o durere anume: dureri de spate, dureri menstruale, dureri de cap și migrene. De fapt, fiecare produs conține același ingredient activ, 342 mg de ibuprofen lizină și în mod normal are același efect, identic. Ca să nu mai spun că medicamentele respective au prețuri duble față de alte medicamente clasice de tratare a durerilor (de exemplu, dacă căutați pe Internet un înlocuitor sau o alternativă la Nurofen veți găsi alte produce similare de 2-3 ori mai ieftine, dar care au același efect). Compania Reckitt Benckiser trebuie să achite suma stabilită de instanță în contul Australian Competition and Consumer Commission. Președintele ACCC a declarat că aceasta este cea mai mare amendă corporativă dată de instanțele australiene pentru inducerea în eroare a consumatorilor.

     O să apuc să văd și la noi că sunt amendate cu sume reale și usturătoare toate companiile, dar cu predilecție concernele farmaceutice, care își bat joc cu nonșalanță de clienți? Nu cred, pentru că atunci când le prindem cu fofârlica ne rugăm de ele să nu plece și le mai acordăm eventual niște favoruri. Câtă prostie și bătaie de joc!

Sursa: BBC

MAREA BRITANIE NU ESTE REGATUL UNIT

     Am observat că adesea se confundă Marea Britanie cu Regatul Unit și mai demult nici eu nu i-am dat importanța cuvenită. De fapt, Marea Britanie nu este Regatul Unit, între cele două entități existând o diferență majoră. Inclusiv traducerea automată oferită de Google, pe care o folosește o mulțime de lume, nu face diferența între Marea Britanie (Great Britain sau GB) și Regatul Unit (United Kingdom sau UK) decât după bunul plac.

     În rezumat:

• Marea Britanie este formată din Anglia, Scoția și Țara Galilor; este mai ales un nume geografic, cu referire la cea mai mare insulă britanică;
• Regatul Unit cuprinde Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, iar numele complet este „Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”.

     Istoric vorbind, Anglia și Țara Galilor s-au unit în 1536, iar Scoția s-a alăturat în 1707, formând împreună, în mod oficial, Regatul Marii Britanii. Irlanda a decis să se alăture în 1801, moment în care s-a format Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, dar în 1922 partea sudică a Irlandei a decis să iasă din uniune, formând apoi Republica Irlanda, și numele oficial al celor patru a devenit Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

     Confuzia în definirea acestor patru țări este alimentată mai ales de competițiile sportive. Există mai multe evenimente sportive internaționale, cum ar fi jocurile Commonwealth-ului și cu predilecție competițiile fotbalistice în care fiecare țară are propria echipă, fără să concureze în cadrul unei echipe unificate, fiind adesea numite „națiuni de origine”. De aceea, mulți tind să creadă că au, de asemenea, o autonomie politică, pentru că au parlamente proprii. De fapt, locuitorii nu prea se înghit între ei și termenul de britanic nu este chiar pe placul tuturor: irlandezii din Nord, scoțienii și galezii îi privesc pe englezi ca stăpâni nedoriți, asupritori, iar englezii, în general, îi consideră pe ceilalți niște țărani din teritoriile aferente. Totuși, pentru că cele patru țări nu au pașapoarte proprii, sunt toți cetățeni britanici, fie că le place sau nu.

     Faptul că Marea Britanie nu este Regatul Unit este recunoscut de Organizația Internațională de Standardizare (ISO) care pune cele patru țări laolaltă sub denumirea oficială - United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland - fără să lase deoparte „copilul vitreg roșcat”, pentru că așa a fost numită de unii Irlanda de Nord.