Soluția considerată optimă, din mai multe puncte de vedere, este că nou-născutul să doarmă pe durata alăptării sau până la 6-9 luni într-un pătuț separat, în camera părinților. Siguranță bebelușului nu este mai mare dacă va dormi în același pat cu părinții sau doar cu mama. Pe durata somnului, starea de veghe a părinților își pierde din intensitate, iar intențiile programate de a avea grijă de cel mic sunt înlocuite de reflexe, mișcări necontrolate, involuntare sau bruște, care îl pot pune în pericol.
Întrebarea este: după un an este bine ca bebe să doarmă cu părinții? Aici răspunsurile sunt contradictorii. includerea copilului în spațiul intim al părinților îl poate face părtaș la emoțiile sau tensiunile care există între aceștia, pe care le poate simți și prelua în mod subconștient. Copilul poate percepe tensiunile sexuale dintre părinți sau poate chiar surprinde scene intime între aceștia, care îl tulbură și bulversează pe moment, cu consecințe negative pe termen lung. Altădată părinții dorm cu copilul pentru a evita intimitatea sexuală cu partenerul. Pe de altă parte, dormitul în pat cu copilul poate să scadă autoritatea părintelui, creând o relație de egalitate între cei doi, care diminuează automat influența morală. Totuși este clar că relația dintre părinți și copii din timpul zilei se amplifică datorită dormitului în același pat pe timp de noapte, întărind-o.
Concluzia mea este că nu există un răspuns general valabil la această întrebare, ci doar replici care se potrivesc sau nu în cuplul respectiv. Şi, de la caz la caz, părinții trebuie să-și dea seama care sunt avantajele şi dezavantajele dormitului împreună cu copilul, luând în calcul, prin propria intuiție, ce este mai bine pentru sine, pentru partener și pentru copil.
Considerând cele de mai sus o introducere, iată cum dorm tații cu copii. Nu am înțeles de ce sunt mai multe poze pe Internet cu copii de această vârstă care dorm cu tați, nu cu mămici. Oare femeile pozează (cu ghilimele sau fără) mai bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu