BĂRBAȚII NU AU OASE ÎN PENIS

     În comparație cu majoritatea mamiferelor care au structuri osoase în penis, bărbații nu au oase în penis. Osul penian este un os deosebit, având o mare variabilitate în mărime și formă, dar este absent la om și din cauza aceasta a alimentat o serie de legende și anecdote de natură sexuală. De-a lungul multor decenii, toată omenirea s-a întrebat: de ce bărbații nu au oase în penis la fel ca alte animale? Un studiu realizat la University College din Londra și publicat recent ar putea răspunde la această întrebare: monogamia a dus la dispariția osului penian. 

     Mai întâi, pe scurt:

     Osul penian sau baculum (din latină, înseamnă „băț”) are rolul de suport rigid al penisului în timpul copulației și este un os heterotopic, adică nu este legat de restul scheletului. Echivalentul feminin al osului penian este osul clitorisului sau baubellum. El se află în mijlocul țesuturilor erectile ale parții terminale a penisului. Forma sa poate fi simplă sau mai complexă, cu un capăt îndreptat în sus, un cârlig în porțiunea terminală, un șanț uretral, un capăt efilat sau în formă de spatulă sau chiar bifurcat. 

     Osul penian este prezent la 5 ordine de mamifere: carnivore, inclusiv felide (pisici, tigri, leoparzi, lei), canide (câini, lupi, vulpi, șacali), urside (urși), pinipede (morse, foci, lei de mare), mustelide (vidre, nevăstuici, jderi, dihori), chiroptere (lilieci), rozătoare, insectivore (cârtițe, chițcani, arici etc.) și primate, cu excepția hominidelor (oameni, cimpanzei, gorile, urangutani). Este absent la ordinele: lagomorfe (iepuri), cetacee (balene, cașaloți, delfini), marsupiale și la familiile de bovide (bovine, ovine, caprine, bubaline), ecvidee (cai, măgari, catâri, zebre) și cervide (reni, elani, cerbi).

     Mai multe ipoteze au fost avansate pentru a explica avantajul existenței osului penian la unele specii, dar nici una dintre ele nu este acceptată în unanimitate: izolarea reproducerii speciilor (forma sa particulară ar putea provoca în timpul copulației o serie de comportamente și reacții neuroendocrine la femela din aceeași specie și care n-ar face imposibilă o împerechere cu un mascul dintr-o specie asemănătoare), fricțiune vaginală (osul penian asigură o rigiditate adițională a penisului în erecție pentru a facilita penetrarea, ajutând speciile la care monta are loc înainte de erecție sau speciile care prezintă un dimorfism sexual pronunțat), intromisiunea prelungită (dimensiunea osului penian crește la speciile la care penetrarea persistă după ejaculare și la speciile care au o penetrare unică și prelungită în locul mai multor penetrări de scurtă durată;  este valabilă mai ales la speciile la care perechile rămân sudate una de alta în timpul copulației pentru perioade lungi de timp, de exemplu la canide) și inducerea ovulației (care sugerează că osul penian a evoluat pentru a stimula conductele reproducătoare ale femelei și pentru a induce ovulația, ceea ce ar crește succesul reproducerii).

     În cadrul studiului, cercetătorii au vrut să urmărească istoria evoluției osului penian pentru a înțelege diferențele de mărime apărute între specii (de exemplu, morsa are un os penian în lungime de 60 de centimetri, iar maimuțele bonobo au un baculum de doar 8 milimetri). Ei au relevat că există o relație foarte clară între lungime și promiscuitatea speciei, speciile mai promiscue prezentând un os penian mai lung, și că osul este mult mai lung în cazul speciilor la care masculul are nevoie de mai mult de trei minute pentru împerechere.

     Potrivit cercetătorilor, este posibil ca strămoșii oamenilor să fi început să-și piardă osul penian când monogamia a devenit strategia reproductivă dominantă, acum vreo 1,9 milioane de ani. În relații monogame, masculii nu mai aveau nevoie de mult timp pentru împerecherea cu femele (cam două minute?), deoarece devenise mai puțin probabil ca ele să-și caute alți parteneri sexuali. Este însă doar o teorie, cert este ca astăzi bărbații nu au oase în penis!

BOLI TROPICALE IGNORATE (NEGLIJATE)

     Peste un miliard de oameni din 149 de țări din aria tropicală și subtropicală suferă de așa numitele boli tropicale ignorate, boli cărora majoritatea lumii le acordă prea puțină atenție. Ele sunt un grup divers de boli transmisibile (peste 20), care costă economiile acestor țări în curs de dezvoltare miliarde de dolari în fiecare an și afectează în principal populația săracă, fără condiții sanitare adecvate, care intră în contact cu vectori infecțioși, inclusiv animale domestice, fiind practic necunoscute în alte părți, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

     Este dificil să se identifice o singură cauză pentru această neglijare. Totuși, majoritatea critică cu vehemență industria farmaceutică pentru că nu investește suficient în tratamente - probabil pentru că nu obțin profituri din zonele sărace și lipsa de măsuri cu finanțare puternică a guvernelor implicate. Măcar toată lumea este de acord într-o singură privință: sunt multe de făcut pentru eradicarea lor.

     Unele dintre aceste boli tropicale ignorate pot fi fatale, multe pot provoca dizabilități permanente și altele desfigurează. Iată care au cel mai mare impact asupra populațiilor:

1. Elefantiazis

     Filarioza limfatică cunoscută și sub numele de elefantiazis este o cauză principală de handicap la nivel mondial, ea afectând peste 120 de milioane de oameni din întreaga lume, provocând umflarea severă a unor părți ale corpului, cum ar fi picioarele, mâinile sau scrotul. Boala este cauză de viermi paraziți, care deteriorează sistemul limfatic și este răspândită prin ciupiturile țânțarilor infectați, dar totodată se moștenește. Cel mai des este găsită în Africa și Asia și s-a estimat că duce la pierderi economice în valoare de multe zeci de miliarde de dolari pe an.

2. Onchocercoza 

     Onchocercoza sau „orbirea de râu” este o boală de piele și ochi care poate provoca mâncărimi severe și tulburări vizuale, inclusiv orbire. Sunt infectați în jur de 18 milioane de oameni, din care peste 6,5 de milioane suferă de mâncărime severă, iar 270.000 sunt orbi. Boala este cauzată tot de un vierme parazit (onchocerca volvulus) și este transmisă prin înțepătura unor muște negre infectate. Viermele poate trăi chiar și 14 ani în corpul uman și adultul de sex feminin poate fi mai lung de 45 de centimetri.

3. Chagas

     Boala Chagas se transmite prin intermediul unei insecte hematofage (se hrănește cu sângele gazdei) din familia Triatoma, numită și „insecta care sărută”, deoarece provoacă leziuni peri-bucale. În primele luni de la infectare, simptome sunt ușoare, inclusiv leziuni cutanate și febră. Dar , în faza a doua, devin cronice, unul din trei pacienți dezvoltă tulburări cardiace care pot duce la insuficiență cardiacă și moarte subită. Dintre cele aproximativ 6-7 milioane de persoane afectate la nivel mondial, cele mai multe trăiesc în America Latină, dar boala s-a extins și în SUA (circa 300.000 de persoane au această boală).

4. Dengue

     Dengue sau febra Dengue este o boală asemănătoare gripei, dar care uneori devine letală. În anul 2015, mai mult de 2 milioane de cazuri de Dengue au fost raportate în cele două Americi și în unele țări din Asia și America Latină, febra Dengue severă fiind cauza principală a mai multor boli grave și de deces, mai ales în rândul copiilor. 

5. Boala somnului

     Tripanosomiaza africană, cunoscută și sub numele de boala somnului, face parte tot din categoria boli tropicale ignorate, fiind o infecție cronică care afectează sistemul nervos central. Oamenii pot fi infectați ani de zile, fără semne, dar în a doua etapă, pot suferi modificări de comportament,  halucinații și chiar să ajungă în comă și să moară. Anual, se raportează aproximativ 25.000 de noi cazuri apărute, dar în realitate sunt vreo 50.000 - 70.000, deoarece multe cazuri nu sunt raportate autorităților. OMS spune că boala ar putea fi eradicată la nivel mondial până în 2020, dacă sunt alocate resursele potrivite pentru asta.

JUCĂRII INTELIGENTE CARE SPIONEAZĂ

     O coaliție formată din organizații pentru apărarea drepturilor consumatorilor și dreptului la confidențialitate a depus recent o plângere la Federal Trade Commission - agenția americană pentru protecția consumatorilor - susținând că producătorul de jucării Genesis Toys și furnizorul său de tehnologie, Nuance Communications, folosesc jucării inteligente care spionează, încălcând intimitatea copiilor și a familiilor lor. În plângerea formală s-a arătat că proiectarea acestor jucării are ca scop „înregistrarea și colectarea conversațiilor private ale copiilor mici, fără nicio limită, sau colectarea, utilizarea și divulgarea acestor informații cu caracter personal”.

     Cele două jucării în discuție sunt „My Friend Cayla” (prietena mea Cayla), care este o păpușă vorbitoare ce poate înțelege ce spun copiii și să le răspundă în timp real și roboțelul „i-QUE”, care este descris ca fiind un „prostuț inteligent care le știe pe toate”. Aceste jucării inteligente cer copiilor informații personale atent selecționate, cum ar fi numele părinților, emisiunile TV preferate sau jocurile îndrăgite, ce mănâncă și beau, numele școlii, orașul în care trăiesc, etc. De asemenea, ambele jucării folosesc adresele IP ale utilizatorilor în scopul de a colecta date de localizare, nerespectând politicile de confidențialitate. Protestatarii spun că Genesis Toys încălcă mai multe reglementări deoarece nu obțin consimțământul părinților înainte de a înregistra conversațiile copiilor și apoi le trimit la Nuance, compania care le-ar putea utiliza în scopuri de marketing (chiar dacă ei susțin că folosesc datele în scopul de a îmbunătăți produsul). Totodată afirmă că părinții ar trebui să aibă un control asupra datelor înregistrate direct de la copii lor și să fie în măsură să acceseze, să revizuiască și chiar să le șteargă. Plângerea amintește și faptul că cele două companii își pot modifica politicile oricând și părinții să nu afle niciodată.

     Pe situl oficial, „My Friend Cayla” este prezentată ca o păpușă interactivă la modă, frumoasă, de 45 de centimetri, care oferă ore întregi de jocuri imaginative. Cayla te poate înțelege și îți răspunde în timp real aproape la orice. Pune-i întrebări despre ea însăși, oameni, locuri și lucruri. Este cel mai deștept prieten pe care-l vei avea vreodată! De asemenea, îi place să spună povești, să se joace, să-ți arate fotografii din albumul ei și totodată cântă. Nu este doar o păpușă, este un prieten adevărat!

     Nu este prima dată când o păpușă vorbitoare produce îngrijorări privind securitatea și confidențialitatea. Anul trecut, a fost lansată păpușa Hello Barbie care se conectează la Internet, înregistrează conversațiile copiilor și le încărcă apoi online. Dar Hello Barbie înregistrează numai atunci când este apăsat un buton, în timp ce Cayla și i-QUE înregistrează tot timpul.

Sursa: Aol.com

BANII CONȚIN GRĂSIME ANIMALĂ (SEU)

     Cred că nu v-ați gândit că banii conțin grăsime animală sau seu! Oricum, la sfârșitul lunii trecute britanicii (Banca Angliei a emis o nouă bancnotă de 5 lire în 2016) și canadienii au fost șocați să afle că banii lor conțin urme de grăsime animală. Imediat anunțul că banii conțin grăsime animală a stârnit controverse printre vegani, vegetarieni și o serie de grupuri religioase. Bancnotele noi, puse în circulație după 1990, folosesc produse secundare de origine animală care se găsesc totodată și în toate cardurile de credit.

     Până acum s-a raporta că cel puțin 24 de țări din întreaga lume, printre care și România, folosesc bani care conțin cantități mici, infime, de seu. Seul este utilizat de către unii dintre furnizorii rășinilor componente necesare la realizarea bancnotelor noi, moderne. Iată lista țărilor, în ordine alfabetică, inclusiv anul în care au emis pentru prima dată bancnote cu „carne”:

• Australia - 1988
• Brunei - 1996
• Canada - 2011
• Chile - 2004
• Costa Rica - 2011
• Republica Dominicană - 2010
• Guatemala - 2007
• Honduras - 2010
• Hong Kong - 2007
• Malaezia - 1998
• Marea Britanie - 2016
• Mauritania - 2014
• Mauritius - 2013
• Mexic - 2002
• Mozambic - 2011
• Noua Zeelandă - 1999
• Nicaragua - 2009
• Nigeria - 2007
• Papua Noua Guinee - 1991
• Paraguay - 2009
• România - 1999
• Singapore - 1991
• Vanuatu - 2010
• Vietnam - 2001

    În industrie, seul nu este strict definit ca grăsime de vită sau de oaie. În acest context, este o grăsime animală care corespunde anumitor criterii tehnice, inclusiv punctul său de topire. Este comun pentru seul comercial să conțină grăsimi derivate din alte animale, cum ar fi untură de porc, sau chiar din surse vegetale. Seul este solid la temperatura camerei și poate fi depozitat pentru perioade extinse fără a fi nevoie de refrigerare pentru a preveni descompunerea, cu condiția să fie păstrat într-un recipient etanș, pentru a preveni oxidarea. În plus față de utilizarea sa în industria petrochimică și a maselor plastice, este folosit în mod obișnuit și în alte industrii, inclusiv industria farmaceutică și cosmetică.

     Totuși, activiștii pentru drepturile animalelor n-au ieșit încă la rampă, probabil că au nevoie de foarte multe bancnote pentru a-și susține campaniile sau poate vor milita în viitor. Cert este că Banca Angliei a declarat la BBC că împreună cu furnizorii de materiale lucrează la o soluție „potențială”, iar unii au calculat că pentru producerea tuturor bancnotelor de 5 lire s-a folosit doar seul rezultat de la o jumătate de vacă. La noi nu spune nimeni nimic, nici acum și nici după alegeri.

NARCISISMUL, O BOALĂ LA MODĂ

     Probabil ați auzit de cuvântul narcisism care este folosit din ce în ce mai mult în zilele noastre, de am putea crede că suntem în mijlocul unei epidemii. Termenul vine din mitologia greacă, mai exact din povestea lui Narcis care, văzându-și chipul reflectat în apă, s-a îndrăgostit de el însuși. De abia în 1980 umanitatea a recunoscut  în cele din urmă că narcisismul este o adevărată patologie. Astăzi, se estimează că 1% din populație suferă de tulburări de personalitate narcisică, așa cum este numit în mod oficial, deși experții cred că mulți, foarte mulți oameni sunt încă nediagnosticați.

     Dacă căutăm o definiție, narcisismul înseamnă egoism excesiv, dragoste exagerată de sine sau un sentiment excesiv de auto-importanță, o preocupare extremă de sine și lipsa empatiei. Narcisiștii au o foarte bună părere despre ei înșiși și au o viziune distorsionată de grandoare când vine vorba de propriile lor abilitați sau talente. Tulburările de personalitate narcisică sunt caracterizate prin grandoare omniprezentă, nevoie de admirație, drepturi personale, intoleranță la critică, aroganță și invidie. Alte caracteristici fenotipice notabile includ distanțare și evitare, nesiguranță și vulnerabilitate, hipersensibilitate, agresivitate și un sentiment de rușine.

     De-a lungul anilor, psihologii s-au luptat pentru a descrie, diagnostica, înțelege și trata această boală, care este o problemă având în vedere că este o condiție mentală care pare să crească în timp. Mai mult decât atât, pare, de asemenea, să fie strâns legată de o altă tulburare de personalitate: psihopatia (stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter, prin reacții neadecvate la mediu, prin ciudățenii în comportare). Dar, ajungând la narcisismul patologic nu este vorba doar de a avea un ego „umflat”, este o tulburare psihologică foarte gravă.

     Cercetările au relevat că narcisiștii trișează la jocuri și în relații romantice și iau mai multe resurse pentru ei lăsând mai puține pentru alții, în special lucruri materiale de valoare. Iată câteva alte comportamente tipice:

• Reacționează la critici cu furie, rușine sau înjosire
• Profită de alte persoane pentru a-și atinge propriile obiective
• Îți exagerează realizările și talentele
• Au nevoie de atenție constantă și admirație
• Au sentimente excesive de auto-importanță
• Sunt preocupați de fantezia succesului, de putere, frumusețe, inteligență sau dragostea ideală
• Au așteptări nerezonabile de tratament favorabil
• Au auto-interes obsesiv
• Urmează scopuri egoiste mai tot timpul

      Atunci când este privit dintr-o anumită perspectivă, narcisismul poate fi văzut de fapt ca un lucru pozitiv, pentru că narcisiștii sunt adesea executanți foarte buni în domeniul lor profesional. Sentimentul lor exagerat de auto-importanță îi determină să arăta lumii cât de multe lucruri pot face. Ei pot fi forțe carismatice pentru schimbări într-o firmă, au viziune, își asumă riscuri și chiar pot fi cruzi. În consecință, multe companii apelează la narcisiști pentru abilitățile lor de conducere.

    Dacă v-ați regăsit sau nu în definițiile sau tipurile de comportament menționate mai sus, puteți face un scurt test aici.

Sursa: Gizmodo.com

CEL MAI MARE HOTEL DIN LUME N-A AVUT NICIUN TURIST

     Pe o plajă destul de largă din insula germană Rügen din Marea Baltică se află cel mai mare hotel din lume, care în lunga lui istorie n-a avut ocupată nicio cameră de vreun turist. Acest grandios complex hotelier, dar pustiu, se întinde pe aproape 5 kilometri și are 10.000 de dormitoare, multe dintre ele cu priveliște către mare.

    Această stațiune monobloc de la malul mării, numită Prora, a fost construită acum 70 de ani de germani, între 1936 și 1939, la ordinele partidului nazist. În aceeași perioadă, Hitler făcea pregătiri pentru război, care au avut în cele din urmă prioritate, iar proiectul maiestos de construcție nu a fost niciodată terminat. Complexul a fost proiectat pentru a primi 20.000 de oaspeți, făcând parte din programul nazist ,,Putere prin bucurie” (Kraft durch Freude KdF), scopul lui fiind de promovarea activităților recreative pentru muncitorii germani și pentru răspândirea propagandei naziste. În timpul primilor ani de construcție, aproape 9.000 de companii de construcții din Reich au fost implicate în proiect. La începutul războiului, în anul 1939, lucrările s-au sistat, iar muncitorii au fost transferați în fabrici de armament.

     Cel mai mare hotel din lume avea opt construcții mari gen bloc, teatru și cinema, piscine și o sală mare de festivități care nu s-au umplut niciodată. În timpul bombardamentelor Aliaților, mulți oameni din Hamburg s-au refugiat într-unele dintre acele blocuri. După război, Prora a fost folosit ca un avanpost militar pentru armata Germaniei de Est, iar după reunificarea Germaniei în 1990 clădirile au rămas în paragină. Localnicii îl numesc colosul Prora, datorită structurii sale monumentale gigantice, iar astăzi, întregul loc este pustiu, chiar vandalizat, cu excepția unui mic muzeu și a unei discoteci. 

     După mai mulți ani de dezbateri, acum există un plan de a transforma Prora într-o stațiune de vacanță modernă, patru dintre blocuri fiind deja vândute unor investitori privați. Dezvoltatorii  doresc să construiască sute de apartamente de vacanță, cu cafenele, cluburi, hoteluri, săli de sport și bazine de înot, în scopul de a atrage mii de vizitatori.

FAMILIE CU FOARTE MULȚI COPII

     Acum un veac, și mai demult, majoritatea oamenilor trăiau la sate sau în târguri apelând la apucături din bătrâni, la superstiții, practici religioase și uneori la cele magice. Atunci era un lucru obișnuit să vezi o familie cu foarte mulți copii. Încet (sau foarte repede?) generațiile care au urmat au optat pentru familii mai mici în care copiii nu mai sunt în măsură să facă o echipă proprie de volei, handbal sau fotbal. Potrivit unui studiu de anul trecut, de-a lungul ultimilor 40 de ani, numărul mamelor cu patru sau mai mulți copii a scăzut de la 36% la doar 12% în țările așa-zise dezvoltate. Cu toate acestea, sunt familii care procreează la fel ca străbunii. Dar nu toate primesc ceea ce-și doresc.

     De exemplu, Augustina Higuera în vârstă de 29 de ani din SUA, care are 14 fiice cu soțul ei Jose, de 30 de ani, spune că nu se va opri până când nu dă naștere și unui băiat. Mămica a bătut un record în acest an , când a dat naștere unui al treilea set de gemeni. Ea a declarat: „Nu am nicio limită pentru copii. Aș avea încă 10 dacă asta ar însemna să avem un băiat. Eu și Jose avem o legătură incredibilă și am fi binecuvântați dacă o să avem un băiețel.” Mama mai spune că încarcă mașina de spălat de 10-15 ori pe zi, pregătește 8 mese diferite tot pe zi și duce o parte din copii la școală într-un microbuz, deoarece soțul are o firmă care-i ocupă șapte zile din săptămână.

     Ca o ironie a soartei, Irineu Cruz și soția sa Jucicleide Silva din Brazilia, sunt tot o familie cu foarte mulți copii: ei au 13 fii și încă intenționează să aibă alți copii, poate o fată. Băieții, de la două luni până la 18 de ani, chiar ar putea forma o echipă de fotbal. La prima sarcină, cuplul a stabilit ca mama să aleagă numele fetelor și soțul cel al fiilor. Cum au avut numai băieți, tatăl a luat în calcul viața fotbalistică dându-le nume precum Ronaldo și Rivaldo sau Rafael și Railson, apreciați în campionatul din Brazilia.

    La final, cu atâția copii în grijă, vedeți care a fost cea mai prolifică mamă din lume. Gândiți-vă la un număr (sic!) înainte să dați clic pe legătură.

UN AMESTEC STRANIU: DUMNEZEU ȘI MARIJUANA

     La o fermă din Merced (California, SUA) măicuțele au realizat un amestec straniu: Dumnezeu și marijuana. Ele își arată devotamentul pentru vindecarea semenilor prin fabricarea unor produse medicamentoase obținute din propria cultură de marijuana.

     Ordinul religios, înființat de curând, în obiceiurile catolice, are ca practică spirituală „înțelepciunea antică”. Atunci când avem dileme sau decizii de luat, „ne întrebăm ce ar face mamele noastre antice. Acesta este principiul nostru de bază”, explică sora Kate Meeusen. Convingerile grupului religios formează și nucleul practicilor lor în afaceri. Măicuțele cresc marijuana, dar nu oricum, producția plantei urmărind ciclul lunar. După recoltare, ele se roagă și meditează în timp ce pregătesc diverse rețete în abație.

     Produsele finale, uleiuri, alifii sau tincturi, nu sunt halucinogene, deoarece sunt realizate din canabidiol (CBD). Din moment ce compusul nu are proprietăți psihoactive, produsele sunt clasificate ca fiind legale la vânzare și chiar bune pentru export la nivel internațional. Prețurile variază de la 85$ până la 95$ per produs, iar clienții le pot achiziționa online. În anul 2015, cifra de afaceri a fost de 60.000$, cu un profit bunicel, după plata tuturor cheltuielilor pentru întreținerea fermei și a abației.

     Notă: marijuana conține tetrahidrocanabinol (THC), substanța responsabilă pentru producerea efectelor halucinogene și care îi face pe consumatori să poată face față la eforturi deosebite sau de durată și canabidiol (CBD) care se pare contracarează acest efect (unele studii au arătat că anihilarea THC-ului este aproape inexistentă). De aceea, până acum, multe dintre medicamentele care conțin marijuana au fost produse în așa fel încât să conțină mai mult canabidiol decât tetrahidrocanabinol.

     Având în vedere produsul folosit ca sursă brută, au existat mai multe încercări din partea autorităților locale să mute abația și „teatrul operațiunilor” în altă parte, dar maicile au rezistat cu stoicism. Creșterea marijuanei în cadrul mănăstirilor nu are încă istoria sau semnificația culturală a producerii berii în abații, dar sunt sigur că ideea va prinde repede și în alte locuri.

MAMELE PĂSTREAZĂ CORDONUL OMBILICAL

     Mămicile sunt mereu inventive și manifestă tendințe uimitoare când este vorba de naștere, pornind de la nașterea sub hipnoză și terminând cu mâncarea placentei. De peste zeci de ani, mamele păstrează cordonul ombilical al copilului sau numai „buricul” într-un săculeț sau o cutie specială, precum și prima șuviță tăiată din păr sau primul dinte căzut ca pe niște „suveniruri” magice. Un ultim lucru care se pare că devine o tendință din ce în ce mai răspândită este nu numai păstrarea cordonului ombilical al copilului, dar și transformarea lui în decorațiuni, accesorii sau chiar bijuterii. Bineînțeles, designul se realizează cât timp cordonul ombilical este „proaspăt”, pentru a obține forma dorită, după care se usucă.

     Există nenumărate posibilități, prin deshidratare și eventual prin adăugarea unor culori adecvate, mamele păstrează cordonul ombilical al copilului și pot realiza adevărate opere de artă. Se pare că opțiunile frecvente sunt inimioarele sau neprețuitul cuvânt love.

     Simțindu-se binecuvântate, unele mămici aleg se păstrează pentru totdeauna amintirea nașterii punând cordonul ombilical chiar în ramă.

     Cordonul ombilical este legătura dintre mamă și făt. Conține vase de sânge prin care se transmit fătului substanțe hrănitoare, dar și oxigenul esențial pentru supraviețuire, și, totodată, prin el se elimină toxinele. În medie are 50-55 de centimetri și este prima jucărie a copilului: din a 17-a săptămână de viață fătul îl prinde cu degetele, îl trage, îl strânge, îl sucește. Acest lucru nu afectează fătul, din contră, stimulează impulsurile nervoase și contribuie la conexiunile speciale din creier care coordonează mișcarea complexă a mâinilor. Dacă îndepărtarea lui se face la foarte scurt timp după naștere, poate fii în dezavantajul bebelușului. Se recomandă tăierea după 1-3 minute de la naștere, pentru ca în acest interval de timp sângele din cordonul ombilical să treacă în trupul copilului. Cordonul ombilical se taie cu un clește special la circa 4 centimetri față de buric, dar nu este o regulă, indiferent de lungime buricul va arăta la fel. Bebelușul nu simte nicio durere pentru că nu există niciun nerv în cordon. În general, restul cordonului ombilical rămas prins de copil se usucă și cade după 10-21 de zile, lăsând o mică rană care se vindecă în scurt timp.

BĂRBATUL CU CELE MAI MULTE NEVESTE

     Mohammed Bello Abubakar este o figură controversată din orașul Bida, Nigeria, fiind cel mai faimos poligam din lume sau bărbatul cu cele mai multe neveste. La vârsta de 92 de ani, el a declarat recent că intenționează să aibă în continuare și alte noi soții: „Ceea ce fac este o chemare divină. Este o misiune și o voi continua până la sfârșitul vieții mele”. Nigerianul a fost căsătorit de-a lungul vieții sale cu 107 femei, dar a divorțat de 10 pentru că acestea nu i s-au supus, ceea ce înseamnă că acum are numai 97 de neveste. Din căsătorii s-au născut 185 de copii, dar nu mai sunt toți în viață.

     Bărbatul cu cele mai multe neveste a devenit faimos la nivel internațional în august 2008 - atunci avea doar 86 de soții, când a dat interviuri jurnaliștilor și echipelor de filmare explicând viața sa neobișnuită și declarând franc că „Dumnezeu mi-a cerut să fac acest lucru” și că le-am satisfăcut pe toate. La scurt timp a fost arestat la solicitarea unei Curți locale fiind acuzat de „crearea de tensiuni” vorbind jurnaliștilor. A fost eliberat în luna noiembrie în același an cu condiția să divorțeze de 82 dintre cele 86 de neveste, dar nu a făcut acest lucru. După ce în anul 2012 mass-media a anunțat că a murit după o boală scurtă, poligamul a dat un interviu amplu anunțând că „Zvonul este fără bază și este lucrarea detractorii mei invidioși pentru ceea ce Dumnezeu a făcut și încă mai face pentru mine”.

     Islamul acceptă poligamia, dar numărul nevestelor este limitat la patru, atâta timp cât bărbatul este în stare să aibă grijă de toate în mod egal. Totuși, bărbatul cu cele mai multe neveste are propria sa interpretare: „Coranul nu impune o limită și depinde de propria putere, dotare și abilitate. Îi sfătuiesc pe cei care sunt împotriva soțiilor mele să se oprească, deoarece ei duc un război împotriva lui Dumnezeu, creatorul lor”.

Sursa: Independent

PROGRAMUL LEBENSBORN (IZVOR DE VIAȚĂ)

     Programul Lebensborn a fost creat în Germania nazistă cu scopul de a sporii rata natalității pentru copiii din rasa pură ariană prin intermediul relațiilor extramaritale sau prin încurajarea nașterilor fetelor și femeilor necăsătorite și adopția copiilor de către părinți din aceiași rasă pură și sănătoasă, în special membri ai SS și familiile lor. 

     Programul Lebensborn, care se traduce izvor de viață, a fost înființat în 1935 pentru a contracara scăderea ratei natalității și s-a extins în mai multe țări europene ocupate de Germania în al doilea război mondial în scopul de a promova eugenia nazistă. Inițial, programul a servit ca o instituție de bunăstare pentru soțiile ofițerilor SS, dar apoi a acceptat femei necăsătorite însărcinate sau femei care au născut deja și au nevoie de ajutor, cu condiția ca atât femeia cât și tatăl copilului să fi fost clasificați din punct de vedere rasial „de valoare”. Peste 60% dintre mame erau necăsătorite, iar programul Lebensborn le-a permis să dea naștere în secret departe de casă, fără stigmatizare socială. Dacă mamele au vrut să renunțe la copil, programul a asigurat un serviciu de adopție, cu case de copii aferente („super-copiii” petreceau mult timp în aer liber, făceau două băi pe zi și primeau cel mai bun tratament, inclusiv mâncare foarte bună, chiar și spre sfârșitul războiului când Germania era bântuită de foamete), dar, dacă nu se dovedea „rasa pură”, părinți și copiii erau exterminați de către medici SS imediat după solicitare.

     În Germania s-au născut peste 8.000 de copii prin programul Lebensborn și aproximativ 10.000 de copii în Norvegia, dar în alte țări ocupate, Austria, Polonia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franța și Luxemburg, numărul total de nașteri a fost relativ mic, fără a îndeplini visul celui de-al treilea Reich: rasa ariană, prin copiii cu păr blond și ochi albaștri, să domine întreaga lume. Ofițerii din SS (Schutzstaffel), deși căsătoriți și cu familie, erau considerați prototipul bărbatului arian și încurajați să aibă relații sexuale cu tinere germane sau din țările cotropite cu un arbore genealogic „sănătos și pur” pentru a concepe cât mai mulți copii, iar tinerele erau îndoctrinate să creadă că menirea lor principală în viață este procrearea pentru viitorul luminos al nației. După naștere, copilul „se preda” autorităților, iar mama accepta de bună voie să nu mai știe niciodată nimic despre copil.

     Programul Lebensborn este un exemplu clar de dezumanizare, de îndoctrinare, de spălare a creierului etc. Cum a fost posibil ca prin conceperea și nașterea unui copil să servești un scop meschin al altora și, totodată, să-ți pară un scop măreț? Probabil, acest precept de viață însuflețește și hrănește terorismul modern dându-i un scop sinistru, dar ancorat în istorie.

RÂUL ÎN CINCI CULORI

     Un râu columbian, Caño Cristales, numit deseori râul în cinci culori sau curcubeul lichid, este considerat de foarte multă lume ca fiind cel mai frumos râu din lume, datorită culorilor sale izbitoare. Cursul spectaculos al apei se transformă într-un adevărat caleidoscop plin de culoare, albia râului fiind colorată, de la sfârșitul lunii iulie până în noiembrie, în galben, verde, albastru, portocaliu și mai ales în roșu, datorită unei plante de apă dulce.

     Caño Cristales, un afluent al râului Guayabero, este un râu rapid, cu mai multe praguri și cascade. În multe locuri s-au format mici gropi circulare. Odată ce unele dintre fragmentele de rocă mai grele se încadrează într-una dintre cavități, acestea sunt rotite de curentul de apă și încep să sculpteze în peretele cavității mărind dimensiunea gropii. Râu are plante acvatice, dar nu are pește, apa râului este extrem de curată din cauza lipsei nutrienților și particulelor mici.

     După perioada ploioasă, de sfârșitul lunii iulie până în noiembrie, râul în cinci culori devine unic și creează un amestec deosebit de culori sub oglinda apei. Totul se datorează unei plante endemice, macarenia clavigera, care aderă strâns la roci în locurile unde fluviul are un curent mai rapid. Planta, delicată ca și o dantelă, are nevoie de condiții precise - adâncimea apei și cantitatea de lumină a soarelui - pentru a oferi nuanțele sale luminoase unice.

     Multă vreme turismului n-a fost reglementat în această zonă, localnicii și „iubitorii de natură” făcând picnicuri pe malul râului și baie în apa limpede în anumite zone, fără să se sinchisească de minunatele plante. Acum, normele de protecție a mediului sunt foarte ferme, inclusiv un ghid obligatoriu pentru fiecare grup. Grupurile nu pot fi mai mari de șapte persoane, fiind stabilit și un plafon maxim de 200 de persoane pe zi, în zonă. Este interzisă folosirea diverselor produse de protecție solară sau împotriva insectelor atunci când se vizitează râul și zonele limitrofe, iar înotul nu este permis.

CEL MAI ÎNALT CIMITIR PE VERTICALĂ

     În marile orașe găsirea unui loc de veci (se estimează că aproximativ 100 de miliarde de oameni au fost îngropați de-a lungul istoriei omenirii) este o problemă și implică costuri din ce în ce mai mari. Pentru Memorialul Necrópole Ecumênica din Santos, Brazilia, sintagma „la doi metri sub pământ” nu mai este actuală, această construcție pe verticală fiind cel mai înalt cimitir din lume.

     Când a fost inaugurat, în anul 1983, a fost doar o mică clădire cu morminte la suprafață, însă cererea pentru morminte a fost așa de mare încât proiectul s-a extins pe verticală și a ajuns cel mai înalt cimitir din lume. Astăzi clădirea măsoară 108 metri înălțime, are 25.000 de locuri de veci, mai multe camere de priveghi, cripte, mausolee, o grădină cu o cascadă mică, o capelă și chiar un snack-bar pe acoperiș. Memorialul este unul dintre cele mai vizitate repere din Santos, foarte căutat de turiști.

     Dar asigurarea unui loc de odihnă cu o vedere frumoasă costă bani. Cimitirul are mai multe aripi și, în funcție de panorama pe care o oferă, mormintele sunt taxate diferit. E o chestiune fără răspuns de ce o vedere frumoasă este importantă pentru cineva care se odihnește în acest loc, dar poate are într-un fel sens de ce mormintele de la etajele superioare sunt considerabil mai scumpe: sunt mai aproape de cer.

     Cele 32 de etaje, echipate cu un sistem de ventilație, pot găzdui mai multe blocuri de morminte. Descompunerea durează în jur de trei ani, după care familia defunctului poate exhuma corpul și să-l mute într-o altă parte a cimitirului. Probabil că vă întrebați de ce. Ei bine, închirierea pentru trei ani a unui loc costă între 10.000 și 35.000 de reali brazilieni (5.900 - 21.000 de dolari americani), în funcție de amplasare, iar prelungirea perioadei devine mai scumpă după câțiva ani. Pentru cine își permite, cimitirul oferă opțiuni mai scumpe, locuri funerare separate, cu camere memoriale, pentru 174.000 de reali (54.000$).