De ce ne sărutăm sub vâsc? Această tradiție este la prima
vedere puțin ciudată datorită plantei în sine: vâscul. De ce s-a apelat la o
plantă semiparazită (plantă care nu-și susține pe cont propriu fotosinteza,
extrăgând o parte din hrană din altă plantă vie) ci nu la alte plante mult mai
frumoase, mai răspândite și mai îndrăgite?
De-a lungul istoriei, vâscul a fost apreciat de grecii
antici, babilonieni, celți și nordici. Grecii antici au considerat planta un
afrodiziac, au crezut că ajută la fertilitate și chiar au crezut că putea oferi
viață veșnică. O legendă babiloniană spune că femeile singure care căutau un
partener stăteau în fața templului zeiței dragostei, unde era agățat la intrare
vâsc. Atunci când un potențial pretendent se apropia de una dintre femei,
aceasta ar fi trebuit să-l lege de ea cu vâsc (sărutul nu era o modalitate de a
arăta afecțiune în imperiul babilonian). Celții au creat un adevărat cult pentru
vâsc. Vâscul cel mai prețios era considerat cel crescut pe stejar și era cules
printr-o ceremonie fastuoasă. Preoții celți, înveșmântați în alb, tăiau vâscul
cu o seceră din aur și-l înveleau cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se
ofereau ofrande prin jertfe de animale și se înălțau rugi către zei pentru
îndepărtarea duhurilor rele. Pentru scandinavi vâscul a fost o plantă a păcii și
a fost venerat. Când dușmanii se întâlneau sub vâsc erau obligați să oprească
lupta sau dușmănia în cinstea vâscului.
Prin secolul al XVIII-lea a apărut tradiția pe care o știm
astăzi. Vâscul era atârnat ca decor de Crăciun, iar dacă un cuplu se găsea în
picioare sub vâsc trebuia să sărute, numai dacă coronița avea fructe. Pentru
fiecare sărut se rupea una dintre bobițele albe sau galbene ale vâscului. După
ce se rupeau toate bobițele, “norocul” în dragoste și căsătorie era spulberat de
vâsc și acum era considerat ghinion să te săruți sub el.
În cele din urmă, poate toate aceste lucruri au dat
naștere unei tradiții generale: vâscul de deasupra ușii casei aduce pace și
noroc, bunăstare și fericire. Deoarece vâscul își menține prospețimea și
culoarea verde în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric, este recunoscut
acum drept simbol al sărbătorilor de iarnă. În ajunul Crăciunului, mulți oameni
își împodobesc casele cu vâsc pentru pace sufletească, iar obiceiul sărutului
sub vâsc este păstrat în multe țări, însemnând o relație lungă și fericită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu