Pastele sunt o mâncare universală, fiind preparate cu
plăcere și fără restricții religioase în toată lumea. Fie că sunt proaspete sau
uscate, de dimensiuni mari sau mici, simple sau umplute, colorate sau aromate,
pastele sunt consumate zilnic de miliarde de oameni. Totuși poporul care le
prețuiește cel mai mult și care le-a diversificat în decursul anilor este cel
italian, Italia putând fi numită fără echivoc “regina pastelor”, chiar dacă
pastele nu au produse prima dată de italieni.
Pastele făinoase, cunoscute
sub denumirea generică de paste, sunt un produs alimentar
obținut prin uscarea aluatului nedospit din făină cu apă, la care se poate
adăuga sare și ouă. Pastele sunt tăiate în diferite forme și mărimi. În Europa
la prepararea pastelor se folosește făina din grâu, pe când în Asia se
utilizează cu predilecție făina din orez. Pastele sunt compuse din
carbohidrații, proteine (13%) și grăsimi (1,5%). Valoarea energetică a pastelor
este de circa 370 kcal (1546,6 kJ) la 100 grame produs. Pastele colorate pot
conține și zarzavaturi sau legume, precum spanac sau roșii, iar cele umplute
conțin de obicei carne, brânză sau parmezan. Pastele făinoase simple au
nenumărate denumiri în funcție de mărime, formă și zona geografică: fidea,
tăiței, macaroane, spaghete, melcișori, penne, cannelloni, lasagna, vermicelli
(viermișori), tagliatelle, gnocchi, rigatoni, fusilli, bucatini etc. Pastele
umplute cele mai cunoscute sunt: raviolli, tortellini, cappellettini, tortelloni
și agnolotti.
În China arheologii au descoperit resturi dintr-o mâncare cu tăiței care a
fost pregătită cu 4.000 de ani în urmă. Inițial pastele erau servite doar de
împărat și nobili, dat în timpul dinastiei Song (960-1297) s-au răspândit în
întreaga Chină.
Istoricii cred că arabii, în special cei din Libia, au
adus pastele în bazinul mediteranean, împreună cu spanacul, vinetele și trestia
de zahăr. În Talmud, scris în limba aramaică în secolul al V-lea, există o
referire la paste preparate prin fierbere. Probabil că pastele au ajuns în
Italia când arabii au cucerit Sicilia în secolul al IX-lea, având o influență
puternică asupra bucătăriei regiunii. Este cunoscut faptul că în secolul al
XII-lea italienii au învățat metodele arabe de uscare a pastelor și au putut
astfel să le păstreze în timpul călătoriilor. De asemenea, în multe dintre
rețetele siciliene vechi de paste există introduceri gastronomice arabe.
Cuvântul pasta s-a folosit în Italia abia în secolul al
XIV-lea, când negustorii din Sardinia utilizau expresia “obra de pasta” pentru
pastele uscate pe care le exportau. După venirea roșiilor din America de Sud
(mici și de culoare galbenă, pe care italienii le-au numit “pomi d'oro”), au mai
trebuit să treacă ceva ani pentru ca pastele să devină mâncarea națională a
italienilor. Abia în 1891 este publicată prima rețetă de paste cu sos de roșii:
macaroni á la Napolitana.
Era industrială a pastelor a început în secolul al
XIX-lea, odată cu inventarea presei hidraulice, care a revoluționat procesul de
fabricare al pastelor. Din acest moment, pastele s-au răspândit peste tot în
lume, fiind proliferate și de valurile succesive de emigrare a italienilor.
Sursa principală : Today
I found out
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu