Medicina modernă nu este nici pe departe atât de eficientă
precum își închipuie majoritatea oamenilor. Un număr tot mai mare de servicii
medicale și calitatea lor în continuă creștere nu influențează de fapt
longevitatea populației sau durata de viață.
Un rol foarte mare l-a jucat și îl joacă și în prezent
îmbunătățirea permanentă a condițiilor generale de viață, începând cu sfârșitul
secolului al XIX-lea. O serie de boli grave, precum holera, tifosul,
tuberculoza, scarlatina sau meningita, au regresat la nivel mondial cu mult
înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie
identificați. Luând ca exemplu tuberculoza, 92% din factorii care au dus la
eradicarea ei se datorează îmbunătățirii condițiilor de viață - apă curentă,
canalizare, ferestre mai mari, luminoase și etanșe, sisteme eficiente de
încălzire a locuințelor, în general îmbunătățirea igienei personale și doar 8
procente se pot atribui antibioticelor, susținea expertul englez Thomas McKeown.
De asemenea, microbiologul francez Rene Dubos, un pionier în cercetarea
antibioticelor, spunea că introducerea lenjeriei de bumbac, ușor de spălat, a
geamurilor mari care permit intrarea unei cantități mari de lumină și creșterea
calității și posibilităților igienice joacă un rol mult mai mare în diminuarea
și eliminarea inflamațiilor de orice sorginte decât medicamentele și
terapiile.
Alți experți și medici de renume au „deconspirat” că
aportului adus de medicina modernă - pastile, pilule, tehnologii performante,
secții intensive sau de reanimare, spitale moderne, clinici ultra-dotate etc.
este de numai 10% pentru nivelul de sănătate al populației. De exemplu, în SUA
investițiile și sumele alocate sănătății diferă de la un stat la altul. În
Florida aceste sume sunt de două ori mai mari decât în Portland, dar persoanele
din Florida, care merg frecvent la medic dispunând de o asigurare de sănătate
generoasă, trăiesc în medie mai puțin decât cele din Portland. Astfel sunt
depistate mai multe boli, de timpuriu, fapt ce-l poate „termina” pe bietul om
din Florida, care trebuie să înghită câteva kilograme de pilule în plus față de
cel din Portland. De asemenea, în Germania se investesc anual în medie pe cap de
locuitor circa 2300 euro, mult peste media altor țări dezvoltate, dar
indicatorii specifici relevanți pentru sănătatea populației unei țări o situează
în zona de mijloc a clasamentului mondial, iar speranța
de viață la naștere este mai mică decât, de exemplu, în Japonia, care
investește mult mai puțin.
Mult mai grav este că medicina modernă ajunge atât de
departe încât îl consideră pe un om sănătos ca pe o persoană care nu a fost
suficient consultată și diagnosticată, de aceea neavând încă nicio afecțiune. Au
fost „inventate” programe de consult preventiv gratuite, primul consult fiind
gratuit, iar pe celelalte le plătim însă. Începând cu vârsta de 30 de ani,
fiecare dintre noi poartă „începutul unei boli”, dar nu înseamnă că aceste boli
vor afecta vreodată starea de bine a persoanei respective. Majoritatea acestor
afecțiuni progresează extrem de încet, fără simptome deranjante. Dar, fără
scrupule, medicul îți găsește o afecțiune sau chiar se angajează să te opereze
imediat, cu consecințe psihice devastatoare asupra pacientului. Până la urmă,
pacientul „diagnosticat” de medic chiar se îmbolnăvește (prin simpatie?).
Trei exemple:
-
O modalitate la îndemână pentru a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila este modificarea valorilor de referință pentru analize (scandalul colesterolului este deja cunoscut) sau crearea unui nou catalog de boli și afecțiuni.
-
Analizele clasice relevă că circa 21% dintre noi avem noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent crește la 67%. Acești noduli sunt în general inofensivi, dar de multe ori sunt înlăturați prin operație, la îndemnul medicului, lucru care în 90% dintre cazuri complet inutil.
-
În anii 70 rata natalității a scăzut drastic în SUA, medicii din maternități reacționând prin sporirea numărului de nașteri prin cezariană, pentru care încasau onorarii mai mari. Astfel, în scurt timp, nașterile prin cezariană s-au dublat, ajungând la 23%. Astăzi sunt recomandate cu prisosință și la noi, probabil din același motiv.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, că nu mai trebuie să
mergem la medici sau nu mai este cazul să ne facem analize. Mi-aș dori din
partea medicilor corectitudine și discernământ pe partea de diagnosticare și să
respingă intențiile de manipulare financiară clare, pentru că pot aduce daune
grave pacienților. În acest context, un rol primordial îl joacă Casele de
Asigurări de Sănătate, „inventate” pentru ajutorarea tuturor, o mană cerească
pentru corpul medical și industria
farmaceutică. Fără acestea, probabil ne-am fi gândit de zece ori înainte
de-a ne lăsa tăiați sau înainte de a plăti unele medicamente din propriul
buzunar.
În concluzie, medicina modernă susține că a reușit să
mărească, în comparație cu anii trecuți, durata de viață a unei persoane
bolnave. Cred că este doar o speculație puerilă, la prima vedere foarte
credibilă. Statistic, durata de viață a unui bolnav se calculează din momentul
depistării unei afecțiuni sau boli până în momentul în care bolnavul este răpus
de aceasta. Acum medicina modernă depistează, printr-o diagnosticare
măiastră, tot soiul de afecțiuni la 30 - 40 de ani pentru oameni care
decedează, în mod normal, pe la 70 de ani. Ăsta este meritul medicinei că îl
ține pe bolnav în viață încă 30 – 40 de ani, reușind să-i prelungească viața? O
minciună gogonată, de fapt îl subordonează și îl chinuie după propriile canoane
zeci de ani. Halal de medicina modernă!
