PĂRINȚII SE NUMESC ÎNTRE EI MAMA ȘI TATA

     Poate nu v-ați întrebat niciodată de ce părinții se numesc între ei mama și tata! Mai ales când au copii mari, chiar căsătoriți. O să încerc să dau o scurtă explicație, pentru că studii sau cercetări oficiale cu privire la acest subiect nu există încă.

     În momentul în care un nou-născut apare într-o familie, părinții, de obicei, nu-și mai folosesc propriile (pre)nume și se numesc reciproc “mama” și “tata” sau “mami” și “tati”. Aceste apelative, aparent inofensive (pentru că pot duce și la sentimente de gelozie), îndeamnă cuplul să-și asume unul față de celalalt, aproape inconștient, rolul de părinte. Un tătic îi va spune bebelușului “vine mama și schimbă pampersul”, iar mămica îl va liniști cu “vine tata, acum, cu lăpticul”. De ce se produce această schimbare? Părinții devin un fel de antrenori în limbajul copiilor, folosind termenii pe care-i așteaptă cu nerăbdare ca bebelușul să-i folosească pentru ei. Cele două cuvinte (mama și tata) sunt ușor de pronunțat în majoritatea limbilor, pentru că sunt bisilabice și au sunete repetitive. De asemenea, părinții evită folosirea pronumelor, cum ar fi el și ea sau a celor proprii, deoarece acestea sunt abstracte și oarecum confuze pentru copil și nu pot să indice rolul și relația de familie.

     De obicei, copiii nu înțeleg pronumele până când au 2-3 ani. Și chiar la această vârstă, utilizează în primul rând “eu”, pentru că își dau seama că se referă la propria persoană. Apoi, pe măsură ce cresc, realizează că părinții lor, mama și tata, au, de asemenea, un prenume. De obicei durează ceva timp pentru a înțelege că aceeași persoană poate avea două nume diferite, sau chiar mai multe, și încă unul comun, numele de familie.

     Venirea pe lume a unui alt copil accentuează între părinți folosirea apelativelor mama și tata. După ce copiii au devenit mari, unii dintre părinți nu mai pot renunța la ele sau pur și simplu nu mai încearcă să revină la numele sau alinturile pe care le-au folosit înainte între ei. Dar totul se schimbă și se transformă în alte “personaje” atunci când devin bunici…

FEMEILE PLÂNG MAI MULT DECÂT BĂRBAȚII

     Studiile psihologice efectuate până acum au constatat că, în medie, femeile plâng de 2-5 ori pe lună și 3-5 ori mai des decât bărbații. Femeile plâng mai mult decât bărbații indiferent de țară, deși în anumite țări decalajul este mai mare decât la altele, diferența fiind dată mai ales de cultură, precum și de alți factori.

     În mod tradițional, rolul bărbaților în societățile moderne poate fi caracterizat prin  independență, control și rezolvarea rațională a problemelor, în timp ce rolul femeilor se bazează pe afectivitate, dependența față alții și pe factori relaționali. De aceea, probabil că bărbații nu varsă multe lacrimi pentru a-și exprima mândria, curajul, loialitatea, triumful, etc. În schimb femeile au tendința de a căuta diverse activități care le fac să se simtă triste din cauza plăcerii de a experimenta o senzație emoțională până la lacrimi.

     În general, bărbații și femeile plâng la fel de mult în cazul unor evenimente fericite, la moartea unei persoane dragi și de dorul de casă. Femeile plâng mai mult în cazul unor evenimente minore (accidente casnice, rateuri la bucătărie, defectarea calculatorului sau telefonului, etc.), pentru suferința altora, când sunt frustrate sau se lovesc de acte de injustiție, la filme sau când citesc cărți, în cazul unor conflicte fără o mare importanță și, nu în ultimul rând, din cauza stresului. Bărbații plâng relativ mai des la despărțiri sau la ruperea unei relații, la moartea unui animal de companie și la aflarea unor știri grave care le periclitează siguranța proprie sau a celor apropiați.

     De asemenea, profesiile pot juca un rol în această diferență între sexe. De exemplu, femeile sunt implicate mult mai mult în profesii care asigură îngrijirea, unde se întâlnesc cu multe situații emoționale, în timp ce bărbații tind spre domenii tehnice, care prezintă mai puține oportunități de a-și exprima emoțiile. Totodată, continentul sau zona geografică pot influența frecvența plânsului. Țările cu o mai mare libertate de exprimare și cu resurse sociale înregistrează un decalaj mai mare între sexe referitor la plâns, pe când țările cu regimuri represive au o diferență foarte mică. Indiferent de loc, femeile plâng mai mult decât bărbații din cauze biologice, datorită hormonilor (prolactină și testosteron) și pentru că glandele lor lacrimale sunt mai mici, se umplu mai repede și trebuie golite.

Sursa : Live Science

4 BUCHETE DE TRANDAFIRI

     Vă propun un exercițiu, simplu, de aranjament floral, atât pentru domni cât și pentru doamne, inclusiv pentru domnișoare, pe care l-am numit, natural, 4 buchete de trandafiri.

     Pentru că îmi plac, pe lângă alte flori, și trandafirii, mai ales cei galbeni, aș vrea să ofer 21 de flori minunate unei persoane deosebite. Numai că, fiind deosebită, chiar specială, mi-a sugerat o problemă, gen condiție, pentru a-i accepta:

Vreau să-mi aduci 21 de trandafiri (galbeni) în patru buchete care să aibă fiecare un număr impar de trandafiri. Nu contează, dacă mai multe buchete au același număr de trandafiri, dar trebuie să fie impar, că doar nu am murit!

     La prima vedere, mi se pare imposibil, pentru că împărțirea numărului 21 în patru grupe necesită ca cel puțin una dintre ele să fie un număr par. Cum credeți că pot distribui cei 21 de trandafiri galbeni în patru buchete cu un număr impar de trandafiri fiecare?

     Să apelez la o buchetieră?

1 trandafir

2 trandafiri

3 trandafiri

4 trandafiri

5 trandafiri

6 trandafiri

7 trandafiri

8 trandafiri

9 trandafiri

10 trandafiri

11 trandafiri

12 trandafiri

13 trandafiri

14 trandafiri

15 trandafiri

16 trandafiri

17 trandafiri

18 trandafiri

19 trandafiri

20 trandafiri

REPRODUCERE FĂRĂ SEX

     Spre surprinderea oamenilor de știință, un pește mare, pe cale de dispariție – peștele ferăstrău – a apelat la reproducere fără sex, un fel de naștere virgină. Aceasta este prima dovadă solidă a unei astfel de reproducere asexuată (reproducere prin spori sau prin diviziune), în sălbăticie, pentru un animal vertebrat.

     Reproducerea asexuată este adesea întâlnită printre nevertebrate și a fost observată foarte rar la unele vertebrate, aflate în captivitate. De exemplu, dragonul Komodo, cea mai mare șopârlă din lume, a dat naștere prin partenogeneză (formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate). Astfel de procese, în care un ou nefertilizat s-a dezvoltă până la maturitate, au fost observate, de asemenea, la unele specii de rechini, la unele păsări și la șerpi sau vipere. Până în prezent, dovezile de partenogeneză la vertebrate au venit în întregime de la animale captive, care nu aveau pereche. Ce aceea, oamenii de știință erau convinși că o reproducere fără sex nu se întâmplă în natură.

     De curând, cercetătorii au relevat că viața găsește mereu o cale și vertebratele, pe care le-au privit mereu, limitat, că se reproduc prin sex în sălbăticie, au de fapt și o altă opțiune, care nu implică sexul. Speciile rare, cum ar fi cele care sunt pe cale de dispariție sau chiar colonizarea un nou habitat, ar putea “motiva” o reproducere fără sex.

     Peștele ferăstrău cu dinți mici, care poate ajunge la lungimea de 7,5 m, este una din cele cinci specii de pește ferăstrău și a dispărut deja din cele mai multe locuri din Atlantic, unde era comun în urmă cu un secol, fiind găsit în prezent în câteva locații din sud-vestul Floridei. Sunt pe cale de dispariție datorită oamenilor, din cauza pescuitului excesiv și prin pierderea habitatelor costiere. Între 2004 și 2013, cercetătorii au prelevat ADN de la 190 de astfel de pești, pentru a vedea dacă rudele se reproduc între ele în cadrul unei populații mici. Ulterior, amprentele ADN verificate au relevat un lucru surprinzător: femelele s-au reprodus chiar fără împerechere. Puietul rezultat este perfect sănătos și are o mărime normală pentru vârsta lui, descendenții nefiind clone ale mamei.

     Totuși oamenii de știință avertizează că partenogeneza în sine nu este suficientă pentru a salva această specie pe cale de dispariție (doar 5% din exemplarele marcate au apelat la reproducerea asexuată), dar descoperirea ar putea să rescrie manualele de biologie.

MATERNITATEA PRIVITĂ LA EXTREM

     

     Maternitatea este un miracol, o metamorfoză și probabil cel mai frumos lucru din viața unei femei. Mai jos sunt unele dintre cele mai neobișnuite cazuri de maternitate, niște mame unice, ieșite din comun.

     1. Cea mai prolifică mamă

     Conform Guinness World Records, o singură femeie a dat naștere la 69 de copii. Mama, identificată doar ca soția lui Feodor Vassilyev, un țăran din Shuya, Rusia, a născut de 27 de ori în perioada 1725 – 1765, 16 de perechi de gemeni, șapte seturi de tripleți și patru seturi de cuadrupleți. De reținut și faptul că rusoaica nu a avut nici o sarcină cu un singur copil, ceea ce reprezintă un alt caz extrem. Nașterile au fost înregistrate în documentele din acea vreme și confirmate din mai multe surse. Probabil că părinții, oameni modești, nu mai știau ce nume să le mai pună copiilor.

     Elizabeth and William Greenhill au avut împreună 39 de copii: 7 băieți și 32 de fete. Este cel mai mare număr de nașteri cunoscut și atestat din epoca modernă, Elizabeth având doar o singură pereche de gemeni sau 38 de nașteri de feți vii.

     2. Cea mai tânără mamă

     Lina Medina, o fată din Peru este considerată cea mai tânără mamă din lume. Ea a dat naștere unui copil la numai cinci ani, 7 luni și 21 zile, în anul 1939. Medicii au crezut inițial că abdomenul Medinei este mărit datorită unei tumori, dar mai târziu au constata că este însărcinată de 7 luni. Fetița a dat naștere prin cezariană (pelvisul ei era foarte mic) unui băiat. Potrivit raportului de atunci, menstruația ei a început pe la un an și 8 luni. Tatăl Medinei a fost inițial închis pentru suspiciunea de incest, dar a fost eliberat pentru că nu a existat nici o dovadă care să-l condamne, iar cine a fost tatăl băiețelului Medinei nu s-a putut determina la aceea vreme.

     3. Cea mai bătrână mamă

     Cea mai bătrână mamă a născut la vârsta de 70 de ani, în iunie 2008. Mama, Omkari Panwar, de origine indiană, a dat naștere prin cezariană la gemeni (un băiat și o fetiță), după o fertilizare în vitro. Femeia mai avea doi copii cu soțul său (în vârsta de 75 de ani la aceea dată) și cinci nepoți. Nu se cunoaște motivul pentru care și-a mai dorit și alți copii la acea vârstă.

     4. Cea mai scundă mamă

     Stacey Herald are doar 71 de centimetri înălțime, dar a dat naștere la trei copii, în ciuda avertismentelor medicilor că sarcinile i-ar putea pune viața în pericol. Femeia din  Kentucky, SUA, suferă de boală genetică, având oasele extrem de fragile, putându-se rupe cu ușurință, oricând. Medicii i-au recomandat să nu aibă copii, deoarece pelvisul foarte mic ar împiedica creșterea fătului, zdrobindu-i organele interne. Ea a născut totuși trei copii, care, de asemenea, suferă de boala genetică a oaselor și au o înălțime mică.

     5. Cei mai mulți copii la o sarcină

     Recordul pentru cel mai mare număr de feți în uterul unei femei a fost stabilit de o italiancă de 35 de ani din Roma, în anul 1971, care a avut 15 fetuși (5 fete și 10 băieți), în urma unei fertilizări în vitro. Medicul său a considerat că trebuie să o opereze pentru a extrage fetușii când era în luna a patra de sarcină. Tot o sarcină record, care nu a avut nici o legătură cu tratamente pentru fertilitate, a avut o femeie din Argentina, care a purtat în pântec, pentru câteva luni, nu mai puțin de 12 fetuși. Sarcina s-a oprit însă din evoluție și niciunul dintre feți nu a supraviețuit.

     Cei mai mulți copii născuți vii și care au supraviețuit sunt “opera” unei americance get-beget, Nadya Denise Doud-Suleman, care a născut în ianuarie 2009 8 bebeluși. Nașterea a stârnit controverse în momentul în care s-a aflat că Nadya mai avea alți 6 copii mici, toți născuți tot în urma fertilizărilor în vitro. Femeia, fără loc de muncă, trăia numai din ajutorul social. Mai târziu, Consiliul Medical din California a revocat licența medicului care a efectuat procedura.

     La final, încă câteva miracole ale maternității:

• Cel mai mic copil din lume care a supraviețuit este Amillia Taylor. Ea s-a născut după doar 21 de săptămâni și șase zile de gestație, în perioada când mai era posibil un avort. Amillia cântărea mai puțin de 285 de grame și a avut o lungime de doar 24 de centimetri, iar pielea ei era subțire ca hârtia din orez.
• Cel mai mare bebeluș din lume a cântărit la naștere 10 kilograme și 432 de grame. Anna Bates, din Canada, l-a născut în anul 1879, după un travaliu ce a durat 36 de ore. Din nefericire, bebelușul a trăit doar 11 ore.
• Cel mai mic interval între două nașteri a fost de 208 zile și acest record este deținut de Jayne Bleackley care a adus pe lume doi copii, un băiat pe 3 septembrie 1999, iar pe 30 martie 2000 a adus pe lume o fetiță.
• Recordul pentru sarcina cea mai lungă este deținut de Jacqueline Haddock care a avut o sarcină de 398 de zile (o sarcină normală are în medie 273 de zile) în urma căreia a adus pe lume, la 23 martie 1990, o fetiță care a cântărit numai 1.360 de grame.

CORUPȚIA, UN FENOMEN COMPLICAT

     Corupția este definită ca o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie, dar are și sensul de desfrânare, depravare, decadență, decădere, destrăbălare, etc. Dar, pentru cum este percepută astăzi de majoritatea semenilor în contextul cotidian, eu aș defini-o ca un abuz de putere pentru un câștig privat.

     Fenomenul corupției nu este atât de simplu așa cum pare la prima vedere. Corupția se poate întinde asupra unor grupuri, mai mari sau mai mici, asupra unor organizații de orice tip, cu structuri diverse, asupra unor zone geografice sau chiar asupra populației unei națiuni întregi, în cazul în care majoritatea oamenilor din interior privesc luarea de mită și alte forme de corupție ca lucruri obișnuite, banale. De obicei, răspândirea corupției se dezvoltă și poate lua amploare în culturile care justifică și încurajează corupția, de multe ori atât de mult încât corupția devine rutină și nu mai este privită ca o infracțiune. Pur și simplu, în cursul vieții de zi cu zi a unei comunități, membrii săi se complac în ceea ce semenii din jurul lor consideră “normal și justificat”, punând botul la acțiuni de corupție, în ciuda părerilor personale, intrând astfel în starea de “normalitate” a comunității. După un timp, nu mai contează moralitatea sau personalitatea persoanei, pentru că influența este predominantă în cadrul culturii organizaționale.

     Există multe fațete care pot duce la corupție, dar trei sunt extrem de importante. În primul rând, oamenii pot percepe că este "nevoie" de a se angaja în acte de corupție. De exemplu, salariile mici sau birocrația poate crea percepția că acceptarea sau darea de mită este necesară pentru a duce anumite lucruri la un bun sfârșit. În al doilea rând, oamenii au tendința de a se angaja în acte de corupție în cazul în care nu cred că o să fie prinși și pedepsiți sau dacă cred că pedepsele vor fi ușoare, nevătămătoare. În cele din urmă, corupția este influențată de cultura unei comunități sau organizații, pentru că atunci când corupția devine instituționalizată și familiară, fără a mai fi percepută ca imorală, oamenii sunt dispuși la acțiuni ilicite.

     Odată ce corupția este înrădăcinată ca o practică comună, este incredibil de greu ca să fie destabilizată. De aceea, prevenirea ar fi extrem de importantă. Un efort concertat pentru a crea un mediu care descurajează corupția și o definește ca inacceptabilă, impracticabilă și condamnabilă poate ar opri corupția. Credeți că noi s-ar putea?

PASTILA ELECTRONICĂ PENTRU SLĂBIT

     Pastila electronică pentru slăbit poate păcăli creierul să creadă că stomacul este plin și ar putea contribui astfel la combaterea obezității. Dispozitivul, considerat revoluționar, arată ca o tabletă sau pilulă obișnuită, dar este dotat cu o tehnologie de ultimă oră.

     Pilula electronică pentru slăbit funcționează în același mod ca și stimulatoare gastrice, care suprimă pofta de mâncare. Numai că stimulatorul gastric este un implant care necesită o intervenție chirurgicală pentru plasarea în stomac și legarea la nervul vag, care transmite semnale din stomac la hipotalamus, zona creierului responsabilă cu reglarea apetitului.

     Notă: Nervul vag sau nervul pneumogastric este nervul principal al sistemului nervos vegetativ. Acest nerv cranian are cea mai extinsă distribuție în corp, inervația sa nefiind  limitată doar la nivelul structurilor capului și gâtului, ci se extinde și în torace și în abdomen, la inimă, plămâni, stomac și rinichi. Nervul intervine în reglarea funcției aparatului cardiovascular, respirator, digestiv și urinar.

     Stimulatoare gastrice costă în jur de 10.000 de lire sterline și sunt de obicei folosite pentru pacienții care nu răspund la diete sau pentru cei care nu corespund pentru o operație de bypass gastric (micșorarea stomacului). În schimb, pilula electronică pentru slăbit, realizată de o firmă israeliană, poate fi pur și simplu înghițită cu apă și, deși prețul nu a fost anunțat, este foarte probabil să fie mult mai ieftină decât un stimulator gastric.

     Odată înghițită, tableta este controlată din exterior cu ajutorul unei aplicații speciale care poate fi instalată și pe un telefon mobil. Câteva minute mai târziu, atunci când ajunge în stomac, cu ajutorul aplicației se eliberează o plasă subțire care înconjoară pilula, pentru a nu o lăsa să treacă din stomac în intestin. Apoi, cu un plasture magnetic puternic aplicat pe piele se trage pastila în poziția de acțiune a nervul vag prin abdomen, adică în partea de sus a stomacului, chiar sub stern.

     Plasturele magnetic trebuie purtat non-stop pentru a ține pastila inteligentă în același loc. Când alimentele intră în stomac, pilula simte contracțiile musculare și începe să transmită semnale de-a lungul nervului la creier pentru a suprima apetitul. Tableta este concepută pentru a se dezintegra după trei-patru săptămâni. Acidul puternic din stomac va dizolva plasa și învelișul pastilei electronice, care apoi ajung inofensiv în intestin, ca deșeuri. Pacienților li se pot administra mai multe pastile în cazul în care încă vor să piardă în greutate. Dispozitivul pentru slăbit va intra în studii clinice în scurt timp.

Sursa : Daily Mail