INTERNETUL INHIBĂ CREIERUL

    

     Internetul inhibă creierul și gândirea - este concluzia unui studiu internațional realizat de Kaspersky Labs, la care au participat peste 6.000 de oameni cu vârstă de peste 16 ani. O mare parte dintre ei se bazează pe Internet pentru a căuta răspunsuri, dar, de asemenea, uită rapid, extrem de ușor, informațiile pe care le-au găsit on-line.

     Problema dependenței de Internet, atât în ​​rândul adulților cât și în rândul copiilor, este mai demult recunoscută. Există temeri în ultimii ani pentru declanșarea amneziei sau demenței digitale, prin deteriorarea abilitaților cognitive (care aparțin cunoașterii, referitoare la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe). Iar studiul celor de la Kaspersky confirmă această tendință.

     36% din cei chestionați au recunoscut că, înainte de a încerca să-și amintească un răspuns, caută informații cu ajutorul motoarelor de căutare de pe Internet, procentul ridicându-se la 40% pentru cei cu vârsta de peste 45 de ani. Acești utilizatori pun la îndoială acuratețea memoriei lor, fiind nerăbdători pentru a obține răspunsul corect cât mai repede. În mod similar, 24% au spus că au uitat răspunsul găsit on-line după ce l-au folosit, procentul ajungând la 27% în rândul celor de peste 45 de ani, iar 12% consideră că informația va fi mereu acolo, undeva, și nu are sens s-o memoreze.

     Internetul a creat generații care se cred mai inteligente decât sunt în realitate. Dependența tot mai mare de motoarele de căutare afectează propria percepție despre ceea ce știm de fapt și ce putem găsi on-line. Astfel, Internetul, ca o sursă externă puternică, devine mai ușor de confundat cu propriile cunoștințe. De asemenea, după efectuarea unei căutări pe Internet, mulți oameni cred că creierul lor este mai activ decât al celorlalți.

     Practic, Internetul a devenit o parte din propriul set de instrumente cognitive și din ce în ce mai mulți oameni se mulțumesc să se bazeze pe memoria lui decât pe cea proprie, biologică.

Sursa : Daily Mail

Geniști

      Din colecția mea video:

                             

     Alte video, similare, le găsiți pe canalul meu YouTube.

SENTIMENTUL LIPSEI DE AUTENTICITATE

     

     Sentimentul lipsei de autenticitate sau sentimentul neautenticității ne macină uneori fără să știm. Vorba lui “Shakespeare”: fii sincer cu tine însuți. Autenticitatea, privită ca sentimentul nostru de sine învăluit în emoții și valori, poate fi atât de fundamentală încât ne simțim imorali și impuri atunci când ne cotropim caracterul. La rândul său, sentimentul de impuritate sau de imoralitate, poate să ne conducă în angajamente comportamentale de purificare sau de caritate, ca o modalitate de compensare a conștiinței.

     Sentimentul lipsei de autenticitate nu este un fenomen trecător sau sumar și poate avea consecințe psihologice similare cu minciuna sau înșelatul, deoarece ambele tipuri de comportament sunt o violare atât de sine cât și pentru alții. De aceea, o faptă bună poate fi o strategie prin care încercăm să ne consolidăm caracterul destabilizat din punct de vedere moral.

     Sentimentul lipsei de autenticitate se manifestă cu precădere la locurile de muncă. Pentru a fi receptiv la diverse cereri ale clienților, ale colaboratorilor sau ale șefilor direcți sau indirecți, angajații se pot comporta în diverse moduri care nu sunt în concordanță cu ceea ce simt de fapt, cu sinele propriu, adevărat. În multe sectoare din sfera serviciilor, angajații au obligația să urmeze instrucțiuni și proceduri precise, să utilizare chiar expresii recomandate, ținute și să aibă o conduită impusă, indiferent de percepția și de sentimentele proprii.

     Mult mai rău, sentimentul lipsei de autenticitate se manifestă când cineva își dorește schimbarea personală. O schimbare personală este mereu imperativă, dar aproape niciodată nu este definită ca o urgență: e timp suficient să slăbim, să ne lăsăm de fumat, să începem un program de exerciții fizice etc. Amânarea indefinită a unei schimbări în viața personală determină un trai într-o situație provizorie, care poate fi întreținut printr-o  speranță falsă. Neputând duce la bun sfârșit schimbarea pe am dorit-o, ne rotim într-un cerc vicios, care accentuează sentimentul lipsei de autenticitate.

CUVÂNTUL NOROC NU ESTE DEMONIC

     

     O discuție prietenească, la noroc - adică întâmplătoare, fără a fi sigur la momentul respectiv - m-a determinat să scriu acest articol.

     Toate dicționarele explicative ale limbii române apărute în decursul anilor, care cuprind și etimologia cuvântului, susțin că noroc provine din slavă: narokŭ sau na-rokŭ. Cuvântul se regăsește astăzi, sub diverse forme, și în alte limbi (sârbă, poloneză, croată), având un sens comun: hotărâre, soartă, zicere, înadins.

     În limba română cuvântul noroc înseamnă:

1. Soartă, ursită, destin (favorabil);
2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă;
3. Formulă de salut sau de urare;
4. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine;
5. Bunăstare.

     Noroc este unul dintre cele mai folosite cuvinte de către români, cred că zilnic. Dar, părintele Cleopa vrea să-l șteargă din memoria credincioșilor, fără voia lui Dumnezeu. În mod desuet, el declara norocul ca un demon:

"Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând: pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc?” (link)

     Fără a avea habar de etimologia cuvântului noroc, părintele i-l atribuie lui Molah (zeul fericirii!?), printr-o analogie demnă de dispreț:

“Era şi Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni şi la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astăzi? I se purta statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie din aramă; şi-i dădeau foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia, şi el. Popii lui (sic!) purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite. Ce jertfă primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată, şi strigau, bătând din palme: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!…“ Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: „Cumătră, îţi dai copilul?“ „Îl dau, ca să am noroc!“. Lua muierea copilul de la sân şi îl dădea în mâna slujitorului idolesc, care îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii se puneau odată în tigaia aceea.” (link)

     Părinte, părerea mea este că nu ai avut noroc!

     Expresii aferente pentru noroc - un cuvânt care face viața frumoasă:

• A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse;
• A avea norocul să... = a se ivi prilejul favorabil pentru...;
• A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva;
• A da noroc = a saluta; a închina, a ciocni, a ura;
• A(-și) încerca norocul = a căuta norocul, întreprinzând acțiuni riscate sau primejdioase;
• A-i surâde norocul = a fi norocos;
• Noroc că... = bine că..., din fericire...;
• Noroc chior/orb/porcesc = noroc extraordinar
• La cât mi-o sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă;
• Noroc! = formulă de salut sau de urare;
• Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să...;
• A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să...;
• Plin de noroc ca și câinele de purici = foarte norocos;
• A călca în noroc (eufemism) = a călca din neatenție pe stradă, pe alee etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină);
• Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare.

DESCOPERIRI ARHEOLOGICE INCREDIBILE

     De-a lungul anilor, s-au făcut descoperiri arheologice incredibile, găsindu-se câteva artefacte care dovedesc că oameni, probabil ca noi, au existat acum sute de mii de ani sau chiar milioane de ani. Există zeci de obiecte preistorice descoperite prin lume, a căror realizare implică un nivel avansat al tehnologiei, nepotrivit cu momentul în care se crede că au fost create. Astfel de obiecte au stârnit dispute printre oamenii de știință și cel puțin curiozitate. Mai jos sunt doar 3 descoperiri arheologice incredibile.

1. Descoperiri arheologice incredibile - Figurina de la Nampa

     O siluetă umană a fost descoperită în 1889, la circa 90 de metri adâncime, în momentul în care se săpa un puț pentru apa lângă Nampa, în sud-vestul statului Idaho. Artefactul, de aproximativ 3,8 cm lungime, reprezintă o figurină atent sculptată în argilă, care a rămas un adevărat mister. Mulți oameni de știință au cercetat prin diverse teste această figurină controversată și toți au fost de acord că este autentică și extrem de veche. Analiza microscopică a descoperit granule de cuarț sub brațe, care sunt cimentate de molecule de fier. Acest detaliu indică, de asemenea, vârsta extrem de mare a artefactului, stratul în care a fost descoperit fiind datat cu 2 milioane de ani în urmă.

     Pe silueta aparent feminină, există și câteva marcaje geometrice, foarte slab vizibile, reprezentând fie haine, fie bijuterii (în zona gatului și pe brațe sau încheieturi). Figurina este imaginea unei persoane dintr-o civilizație avansată, îmbrăcată chiar cu bun gust. Cine a modelat această figurină? Existau oameni acum 2 milioane de ani?

2. Descoperiri arheologice incredibile - Cupa din jad

     În Ecuador au fost descoperite, în același loc, o cupa mare și 12 cupe mici, toate din jad. Este clar că sunt confecționate de mâna omului, dar nu se poate spune când, pentru că, din păcate, nu există nici un mod științific, obiectiv, pentru a data jadul. Cele 12 ceșcuțe sunt un pic diferite ca mărime (volum), dar umplute perfect cu apă și turnate în cana mare aceasta se umple și ea complet. Pe cupele mici sunt numere, comparabile cu cele ale mayașilor, dar cu unele diferențe relativ mici, iar pe cupa mare este incrustată o constelație perfectă de stele, inclusiv Orion.

     Următorul lucru este însă ciudat: interiorul cupei mari prezintă un magnetism foarte mare, iar exteriorul nu are proprietăți magnetice. Toți geologii recunosc că acest lucru este imposibil, deoarece, în general, pietrele semiprețioase nu au proprietăți magnetice și în cazul în care o piatră are particule de metal în interior, ea are aceeași putere magnetică pe ambele părți sau pe toate suprafețele. De asemenea, constelațiile de pe această cupă devin strălucitoare când sunt privite sub lumina ultravioletă.

3. Descoperiri arheologice incredibile - Vasul din Dorchester

     În 1851, "Scientific American" a publicat un raport despre un vas metalic descoperit de mineri în Dorchester, Massachusetts. Dinamitând o rocă sedimentară la o adâncime de 4,5 metri, explozia a aruncat o ploaie de roci, care au fost împrăștiate în toate direcțiile. Printre fragmentele de roci s-au găsit două bucăți de metal care, îmbinate, aveau să formeze un vas misterios, denumit vasul.din Dorchester. Artefactul, în formă de clopot, măsoară 11,5 cm înălțime și 16,5 cm la diametrul bazei și are în compoziție zinc și argint, în timp ce părțile laterale sunt decorate cu aranjamente florale, toate incrustate cu argint pur, iar pe partea de jos a vasului se află o cunună încrustată, de asemenea, cu argint.

     De-a lungul anilor a fost examinat de zeci de experți. Cu toate acestea, toate testele nu au reușit să confirme originea sa, iar vechimea vasului a fost estimată diferit, pornind de la 100.000 de ani în urmă până la 500.000 sau chiar 600.000. Rămâne întrebarea: ce civilizație a putut confecționa vasul în urmă cu doar 100.000 de ani? Sau cum a ajuns să fie încorporat la 4,5 metri în roci sedimentare solide?

EXPRESII UNIVERSALE NON-VERBALE CARE TRĂDEAZĂ

  

     Limbajul corpului este mult mai important decât cuvintele sau expresiile faciale, fiind factorul determinant care arată modul în care cineva sau ceva ne face să ne simțim. Dar totodată există câteva expresii universale non-verbale care trădează o stare de neliniște, o nervozitate sau frământări, îngrijorări și temeri de orice fel. De fapt, organismul uman este într-un fel “programat” să afișeze starea de neliniște și de nervozitate și, de asemenea, să o recunoască la persoanele din jur.

     Acestea sunt unele dintre cele mai comune expresii universale non-verbale care arată o stare de nervozitate și care sunt destul de greu de controlat.

     1. Clipiri mai frecvente. Cercetătorii au demonstrat că rata de clipire a ochilor crește semnificativ atunci când suntem stresați sau nervoși, dar și atunci când mințim. Este un răspuns psihologic automat de care nici nu ne dăm seama.

     Notă: Numărul de clipiri spontane este semnificativ mai mare la femei decât la bărbați, femeile clipind în medie de 19 ori pe minut, iar bărbații doar de 11 ori. De asemenea, frecvența clipirilor spontane este mai mare la tineri decât la vârstnici.

     2. Strângerea buzelor. În general, această manifestare, care este însoțită uneori și de încleștarea dinților, este un indicator al unei suferințe psihologice. Alteori indică o stare de presiune sau de îngrijorare sau o așteptare încordată și, de asemenea, uneori poate indica faptul că persoana respectivă minte. Există și o manifestare radicală prin mușcarea buzelor.

     3. Frământarea mâinilor. Acest comportament are mai multe forme: unii își strâng mâinile și le mișcă pe diverse direcții, alții își împletesc degetele și efectuează mișcări neîndemânatice, pe când alții își trosnesc degetele sau își freacă palmele. Manifestările acestea repetitive denotă o cale pentru liniștirea nervilor, care poate fi total inconștientă.

     4. Atingerea feței. Când oamenii sunt nervoși pot să-și strângă obrajii, să-și preseze diverse zone ale feței sau să-și frece fruntea. Toate aceste acțiuni ale mâinilor asupra feței au un efect de calmare, deoarece prin apăsarea nervilor faciali poate fi liniștit creierul.

     5. Joaca cu părul. Învârtirea unor șuvițe de păr între degete în mod repetat este tot o acțiune pentru a atenua o stare de neliniște sau de nervozitate. Sub un stres extrem, această manifestare poate deveni patologică, unii oameni ajungând chiar să-și smulgă părul. Joaca cu degetele prin păr poate fi în unele cazuri și un semn de îndoială sau ezitare, dar și un semn de plictiseală.

Sursa : Business Insider