DICȚIONAR UMORISTIC

     

     Tudor Mușatescu (1903 – 1970) a fost poet, prozator, dramaturg și umorist.  La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile "Titanic-Vals", "...escu" și melodrama "Visul unei nopți de iarnă", au avut succes și în străinătate, primele două fiind și ecranizate.

     Istoria literaturii romane îi consemnează și romanul "Mica publicitate" (1935), un roman comic "scris în scopul distrugerii spiritului, tratând decăderea unei văduve de colonel, care s-a lăsat jefuită de slăbiciuni erotice de feluriți escroci sentimentali" (George Călinescu). A scris și un lung șir de scrisori umoristice, intitulate "Doresc ca micile mele rândulețe..."  (1945), în care face "exerciții de virtuozitate în surprinderea automatismelor caragialești pe terenul scriiturii" (Ov. S. Crohmălniceanu), precum și volumul "Fiecare cu părerea lui"  (1970), alcătuit din aforisme ("mușatisme") pe care le-a publicat ani la rând în revista "Contemporanul". La acest volum se adaugă un "Dicționar umoristic al limbii române", în care satirizează beția de cuvinte, agramatismele, falșii intelectuali ș impostorii vremii sale.

     Am ales mai jos câteva cuvinte din dicționar:

Absurd: Soţ care nu recunoaşte că nevasta are dreptul să-l înșele.

Abstinent: Persoană care se ţine din reţineri.

Actriţă: Femeie cu Thalie.

Adoraţie: Iubire supra-alimentată.

Adulter: Căsnicie cu dublă tracţiune.

Album: Cimitir cu morţii afară.

Alcool: Reformator religios care-l transformă pe Dumnezeu, în dumnezeii mă-sii.

Ambrozie: Băutură cu care se omeneau zeii.

Amor: maladie care te trânteşte, sănătos, la pat.
Amplificator: Gura mahalalei.
Amvon: Tribuna electorală a lui Dumnezeu.
Antologie: Ghiveci de lauri.
Aplauze: Perechi de palme care te omagiază.
Avocat: Vorbă multă, bogăţia omului.
Bacil: Virgulă, care pune punct vieţii.
Balet: Artă călcată în picioare.
Baniţă: Pălărie modernă pentru tărâţele din cap.
Bis: un cuvânt care nu mai are niciun sens pentru bărbaţii care au trecut de 50 de ani.
Blestem: Colivă orală.
Braşoave: Minciuni ardeleneşti.
Burlac: Joc de cărţi din care lipseşte dama.
Calambur: Balul mascat al vorbelor serioase.
Căsătorie: Singurătate în doi.
Cerb: unul fericit că e încornorat.
Decolteu: aeroport pentru aterizarea privirilor şi decolarea dorinţelor.
Est: cel mai răsărit dintre punctele cardinale.
Fabulă: Animale care învaţă pe oameni cum să se poarte în societate.
Fanfaron: Curcan care se laudă că tată-său a fost struţ şi mamă-sa, pasăre Phoenix.
Fante: Valetul damelor de… pică.
Fă: bă, cu fustă.
Femeie: Enigmă care spune tot.
Frigidă: Femeie îngheţată de căldura soţului.
Gâgă: filozof român profund, dar adânc.
Ginere: Candidat de-o seară la coroană de împărat bizantin.
Ghicitoare: Persoană care vede, prevede şi străvede că eşti prost.
Gondolă: Birjă cu lopeţi la roate şi cu calul tenor.
Haine: Pseudonimele nudului.
Harem: visul soţului după ce s-a certat cu nevasta şi doarme pe canapeaua din sufragerie.
Hingher: Câinele câinilor.
Holtei: Încă fericit.
Ibovnic: Schimbul doi într-o căsnicie.
Idilă: Dragoste verticală.
Inel: Prima verigă din lanţul căsniciei.
Infidelă: cea fidelă altuia.
Infinit: Dimensiunea precisă a dragostei.
Justiţie: oarba care vede ce face.
Lăuză: femeie mai uşoară cu nouă luni.
Lacrimi: Perle de cultură personală.
Madonă: Fată mare cu copil mic.
Maică: Femeia care a pus cruce inimii.
Mălai: Valuta forte a ţăranului.
Mămăligă: Istoria românilor la ceaun.
Mireasă: alba care îţi face zile negre.
Mitologie: Minciună cu patalama.
Mozaic: Pietre care se înţeleg perfect între ele.
Nevastă: persoană care te încântă o lună şi te descântă toată viaţa.
Obicei: Tradiţie pe cont propriu.
Omidă: fluture căsătorit.
Opărit: Fiert pe dinafară şi ars pe dinăuntru.
Ort: Valută morte.
Osanale: Tămâie la purtător.
Parastas: Onomastica decesului.
Parfum: Memoriile florilor galante.
Păpuşă: Femeie care îşi deschide ochii ca să şi-i arate, nu ca să vadă cu ei.
Perdea: Fereastră după care fetele bătrâne stau la poartă.
Perucă: Proteză la cap.
Poet: Mâncă-rime.
Prostie: creieri cu intermediari excluşi.
Purice: Cineva care nu se mai satură de tine.
Ramolit: bărbat care se gândeşte la femei, numai pentru a se răzgândi.
Sărut: Bomboană care se consumă cu două guri dintr-o dată.
Senil: Defunct înainte de deces.
Sifon: Apă cu nervi.
Soţi: Condamnaţi la somn comun, dar la visuri separate
Stofă: Ţesătură care se poartă pe dinăuntrul omului.

Şifonier: Spaţiu locativ pentru cei prinşi la nevestele altora.

Ştab: Om până la care te ridici aplecându-te.
Tact: ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.
Taciturn: Turn tăcut.
Urzeală: Diplomaţie feminină,
Usturoi: creşă de căţei.
Vis: viaţă de rezervă.
Votcă: Băutură cu cizme ruseşti.
X: Eternul necunoscut.
Y: Praștia alfabetului.
Zarvă: Niţele femei la un loc.
Zicală: Vorba care se ține de cuvânt.
Zvon: știre în neștire.

     Alte aforisme de Mușatescu sau așa cum au fost denumite – “mușatisme”:

Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.

Unii trăiesc gratis, alții degeaba.

Dacă într-o vorbă îndeși mai mult decât încape, devine vorbă goală.

De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

Bănuitorul se trezește înaintea ceasului deșteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcțiune.

Ideea bine clocită trebuie să facă adepți, nu pui.

De ce au militarii acte de stare civilă?

Ca să măsori distanțele, trebuie să le și străbați.

Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

Nu sunt sensibil la frig. Chiar și gerul mă lasă rece.

E frumos să fii bun, dar trebuie să fii și bun la ceva.

Numai după invidia altora îți dai seama de propria ta valoare.

Lașitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop și dispare în vârful picioarelor.

Femeile nu înșeală, compară..

Lanțurile au redactat definiția libertății.

Plictiseala lungește ziua și scurtează viața.

Adevărații cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mișcare.

Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

Amintirile sunt asemenea cărților din biblioteca ta. Cauți câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

Una e să crezi și alta e să fii credul.

Nu plânge fără motiv… Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construiește, nu se visează.

Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .

Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmați pentru viață.

În fiecare tren al lumii, viața circulă pe compartimente.

Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoști și eu nu te recunosc.

Uneori te uiți fără să vezi și, alteori, vezi fără să te uiți.

Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt și vulturi pleșuvi?

Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.

Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare. 

     La final, trei aforisme care îmi plac în mod deosebit:

1. Bărbatul e înșelat întotdeauna. Cea mai onestă şi devotată soție tot iubește pe cineva mai mult: copilul. (Victor Eftimiu);
2. Călugărul Ieromin de la Râșca spunea: un bărbat care nu se simte rudă cu nevasta lui trăiește în concubinaj; iar când se simte rudă, trăiește în incest. (Garabet Ibrăileanu);
3. Suma totală a nenorocirilor care încă nu ni s-au întâmplat se numește fericire. (Romulus Dianu).