LINIE SEPARATĂ DE AUTOBUZ PENTRU ȚIGANI

     Un primar italian a luat decizie extrem de controversată de a introduce o linie separată de autobuz pentru țigani.

     Borgaro Torinese este o comună sau dacă vreți un orășel, cu o populație de circa 13 500 locuitori, situată în provincia Torino, în nordul Italiei. Inițiativa primarului Claudio Gambino, membru al Partidului Democrat italian de a opera o linie dublă de autobuz de-a lungul unui traseu folosit de persoane de etnie romă a incitat spiritele și a atras critici la nivel național pentru nuanța sa rasistă. Primarul a fost acuzat chiar de introducerea "apartheid-ului" pe teritoriul pe care îl administrează.

     Săptămâna trecută aleșii comunității locale au avut o întrunire extraordinară la cererea locuitorilor exasperați de furturile din buzunare și de abuzurile de mai multe feluri ale romilor de pe linia de autobuz cu un număr infam sau sublim, după caz: 69. “Se pare că asta este singura soluție: două linii separate de autobuz, una pentru noi și una pentru ei", a spus primarul în aplauzele și ovațiile generale, potrivit rapoartelor din mass-media italiană.

     Această măsură controversată, considerată de marea majoritate din politica italiană indecentă și inacceptabilă, pare a fi ultima soluție pentru așa-zisul "autobuzul țiganilor", care se deplasează de-a lungul șoselei de centură a orașului Torino și trece pe lângă o tabără din apropierea aeroportului, unde aproape 1.500 de romi trăiesc în barăci improvizate. Pe lângă furturile din buzunare și deposedarea de alte obiecte, pasagerii au reclamat frecvent la poliție bruscări fizice și molestări, scuipături și chiar tăierea parului unei fete. Cum poliția și autoritățile de transport locale nu au reușit să găsească o soluție rapidă și radicală sau au aplicat măsuri care au eșuat, primarul încearcă să instituie o ordine pe acest teritoriu al nimănui sau mai degrabă al etnicilor romi, respingând toate acuzațiile de rasism și xenofobie și înlocuindu-le cu termenii de securitate și legalitate.

     Eh, ce părere aveți?

WHISKY VECHI IEFTIN

     O firmă americană din Portland a găsit o soluție pentru un whisky vechi ieftin, creând un instrument foarte simplu prin care gustul unui whisky ieftin, obișnuit, devine delicios, ca a unui whisky vechi, îmbătrânit în butoaie de stejar, în doar 24 de ore. Un whisky fin se distinge de unul ieftin prin perioada de timp în care este ținut în butoaie de stejar și de aceea și-au numit produsul Time & Oak.

     Scopul îmbătrânirii whisky-ului în butoaie este filtrarea cu ajutorul lemnului pentru a elimina toxinele, insuflarea unei arome puternice și obținerea unei culori bogate. Butoaiele din lemn sunt eficiente pentru depozitarea whisky-ului, deoarece lemnul este tăiat vertical și capilarele sale nu sunt expuse lichidului. În caz contrar, whisky-ul s-ar infiltra încet în lemn, care ar deveni un fel de sugativă.

     Produsul realizat de americani constă de fapt  într-o bucată de lemn de stejar, cu muchii, care permit whisky-ul să fie absorbit de lemnul de stejar într-un ritm mult mai rapid. Creatorii acestui articol din lemn numesc această metodă “transpirație accelerată prin capilaritate”. Până la urmă se poate spune că au “reinventat” butoiul de lemn prin eliminarea totală. Astfel, prin accesul la capilarele lemnului, whisky-ul se filtrează mai rapid, accelerându-se procesul de maturare și de reducere a impurităților.

BÂRFA BÂRFELOR

     Un nou studiu realizat de olandezi sugerează ca bârfele sunt de fapt bune pentru stima de sine, deoarece ne permit să ne comparăm cu alții și, atât bârfele pozitive cât și cele negative la adresa unui individ, stimulează auto-reflecția și auto-evaluarea.

     Probabil născută și călită în sistemul sofisticat al bârfelor românești, Elena Martinescu de la Universitatea din Groningen, a declarat: femeile care recepționează bârfe negative referitoare la alte persoane manifestă un grad mai mare de auto-protecție pentru că se gândesc că ar putea experimenta o soartă similară ca a persoanei care este bârfită. În schimb bărbații care ascultă bârfe pozitive au senzație de pericol sau chiar de frică, probabil din cauza comparației sociale ascendente cu indivizii bârfiți, care le sunt competitori. Profesorul Martinescu a adăugat că bârfa oferă ascultătorilor informații pentru o comparație socială indirectă și este o resursă esențială pentru a reflecta asupra comportamentului.

     Doamna profesor ne dă și sfaturi practice: să nu încercăm să ocolim bârfele, ci să le acceptăm ca o parte naturală a vieții noastre și să le ascultăm cu o atitudine critică în ceea ce privește consecințele pe care le pot avea asupra nouă înșine și pentru alții. De asemenea, proliferarea bârfelor negative poate fi măgulitoare, deoarece sugerează că alte persoane sunt mai rele decât noi.

     Studiul, publicat în Personality and Social Psychology Bulletin, a sugerat următoarea concluzie: persoanele care au ascultat bârfe pozitive și-au cresc valoarea de auto-îmbunătățire, în timp ce bârfele negative au crescut valoarea de auto-promovare și preocupările de auto-protecție. Cu toate acestea, clevetirile negative pot fi un pericol pentru sine, pentru că sugerează un mediu social malign, în care o persoană poate fi cu ușurință victima unui tratament negativ.

      Papa Francis a avertizat recent: “bârfa umple inima cu amărăciune și, de asemenea, ne otrăvește." Să fie oare începutul unui “război” între cercetarea științifică și biserică cu privire la bârfe?

CEL MAI EFICIENT AUTOBUZ ELECTRIC

     La mijlocul acestei luni, la expoziția din Houston, BYD Motors a prezentat un autobuz electric articulat cu o autonomie de peste 270 de kilometri și cu o încărcare de până la 120 de pasageri, care poate fi considerat cel mai eficient autobuz din lume la acest capitol.

     BYD s-a axat de mai mulți ani pe fabricarea de baterii ecologice, iar noul acumulator fier-fosfat (baterie Fe) este complet reciclabil, nu prezintă risc de incendiu și are un ciclu incredibil de lung, cu o durată de până la 24 de ore pentru o singură încărcare. Autobuzul articulat, cu o lungime totală de peste 18 metri, s-a deplasat peste 2 400 de kilometri cu emisii poluante zero, de la Los Angeles până la Houston, cu un cost total de 200 dolari, care reprezintă consumul de energie electrică, fiind cea mai ieftină deplasare pentru un autobuz electric.

     Autobuzul articulat, care, în timpul orelor de vârf, transportă până la 120 de pasageri cu sistemul de aer condiționat complet în folosință, pe lângă că nu poluează mediul (fără noxe și zgomot), oferă, de asemenea, economii extraordinare la costurile de operare. Consumul de energie este de aproximativ 130kWh/100 km în condiții urbane, iar bateria se încarcă în maxim 4 ore atunci când este complet epuizată (în afara orelor de vârf pentru consumul de energie electrică, respectiv noaptea). Aceasta reprezintă o economie de până la 75% din costul combustibilului, comparativ cu un autobuz diesel. Bateria Fe realizată de BYD are o durată de viață de mai mult de 10.000 de cicluri (un ciclu înseamnă încărcarea completă după ce s-a descărcat complet), adică peste 15 ani în condiții normale de funcționare.

     Autobuze electrice din categoria ebus produse de BYD operează deja în Europa, dar nu sunt vehicule articulate, de mare capacitate. În scurt timp, în marile orașe europene se vor introduce autobuze articulate pe lângă cele clasice de 8 m lungime sau chiar autobuze cu etaj pentru reducerea emisiunilor poluante și a zgomotului și crearea unui oraș mai “verde”.

     Performanțele BYD (BYD Company Ltd. este una dintre cele mai mari companii din China care s-a extins cu succes la nivel global, fiind specializată în tehnologii de baterii ecologice și sigure și lider în mai multe sectoare de înaltă tehnologie) au fost dovedite de experiența operațională vastă din China. De exemplu, în orașul Shenzhen 780 de autobuze ecologice sunt în funcțiune începând cu luna ianuarie 2011, acoperind în total mai mult de 33,7 milioane km de servicii de transport pentru pasageri.

MÂNCĂRURI NAȚIONALE TRADIȚIONALE

     Mâncărurile naționale sau populare ale unei țări sunt rețete păstrate prin tradiție, de la străbuni, care au devenit consacrate, caracterizând preferințele culinare ale populației respective. Vizitatorii unei țări se interesează, de obicei, de mâncărurile specifice și de bucătăria zonei, dorind să guste mâncărurile tradiționale sau felurile de mâncare considerate naționale. Am evidențiat aici unele din mâncărurile populare pentru câteva țări, cu o scurtă descriere.

    

     1. Australia

     Adesea folosită ca un remediu perfect pentru mahmureală și ca o mâncare în timpul iernii, plăcinta australiană este preparată din carne, în stil australian, și se servește într-un castron cu supă groasă de mazăre verde. Este uneori acoperită cu sos de roșii, oțet, sare și piper.

     2. Austria

     Specific austriac este șnițelul vienez, preparat dintr-un cotlet de vițel foarte subțire, care se dă prin pesmet și apoi se prăjește. De obicei, este servit cu lămâie și pătrunjel, fiind însoțit cu o garnitură din cartofi sau orez.

     3. Argentina

     Asado este termenul generic folosit pentru a descrie delicioasa friptură din carne, diversă, la grătar. Argentina este unul din cei mai mari exportatori de carne din lume, iar o friptură preparată de un asador (grataragiul argentinian) este savuroasă.

     4. Arabia Saudită

     Deși se găsește peste tot în Orientul Mijlociu, kabsa este deosebit de popular în Arabia Saudită. Se prepară din orez, de obicei cu bob lung, împreună cu o mulțime de condimente, cum ar fi cuișoare, cardamom, șofran, scorțișoară, piper, nucșoară, frunze de dafin, etc. Este, de regulă, amestecat cu carne și legume, pentru a rezulta o masă copioasă.

    5. Belgia

     Moules-frites (midii cu cartofi prăjiți) sunt disponibile și în alte țări, cum ar fi Franța și SUA, dar combinația belgiană cu cimbru le face mai delicioase. Midiile sunt pregătite în diverse moduri (fierte cu vin, trase în unt sau fierte într-un suc de roșii, cu diverse alte ierburi) și se servesc cu cartofi prăjiți pai, sărați și crocanți, și spălate cu bere belgiană.

    6. Brazilia

     Brazilia este o țară mare, cu bucătărie variată, fiind dificil în a alege doar un singur fel de mâncare. Dar, probabil, feijoada poate fi numită mâncarea tradițională caracteristică. Feijoada este o tocană din fasole neagră cu carne de vită și de porc afumată, servită de obicei cu orez, varză, farofa (făină de manioc prăjită), sos iute și o felie de portocală, pentru a ajuta digestia.

     7. Canada

     Originară din zona Quebec-ului și răspândită apoi mai în toată Canada, poutine este o mâncare delicioasă, spun cunoscătorii, pe bază de cartofi prăjiți, acoperiți cu un sos brun specific și cu brânză de vacă proaspătă și grasă.

     8. China

     De asemenea, este dificil de a selecta doar un singur fel de mâncare pentru o astfel de țară mare și variată, cum este China, dar găluștele xiaolongbao sunt cu siguranță unul dintre alimentele tradiționale ale acestei țării. Originare din zona Shanghai, găluștele sunt de obicei umplute cu carne și sos de bulion și aburite într-un coș de bambus.

     9. Egipt

     Molokhia se servește în toată Africa de Nord, dar este deosebit de populară în Egipt, de unde se crede că a provenit. Egiptenii folosesc frunze de molokhia (o planta cu gust amar) tocate fin și preparate cu coriandru, usturoi și alte ingrediente. În general, este servită cu carne de pui sau de iepure și, uneori, cu miel sau pește.

     10. Georgia

     Khachapuri este o pâine bine rumenită umplută cu bucăți de brânză, ou și cimbru, considerată mâncarea națională din Georgia.

     11. Olanda

     Heringul marinat se prepară din file de hering crud care se conservă într-un amestec de cidru de mere, vin, zahăr, plante medicinale și alte condimente. Se consumă pe pâine proaspăta, acoperit cu ceapă tocată.   

     12. India

     În India, bucătăria variază foarte mult în funcție de regiune, așa că este aproape imposibil de a alege doar un fel de mâncare pentru a caracteriza țara. În partea de nord, felurile de mâncare sunt mai grele, bazate pe carne, bogate în curry și servite cu pâine aromată, pe când în partea de sud se gătesc mai mult mâncăruri vegetariene, cu condimente intense. Totuși am ales pui tandoori, bazat pe carne de pui, care este condimentată cu tandori-masala (amestec indian de condimente, realizat adesea din peste 20 de mirodenii prăjite și râșnite) și prăjită într-un cuptor lut, cuptorul indian tradițional (tandoori). Este adesea servit cu legume, sos de iaurt și orez.

     13. Indonezia

     Martabak manis este o clătită indoneziană groasă și dulce. Părțile superioare și inferioare sunt practic aluat de clătită, în timp ce mijlocul se umple cu orice, după preferință, numai să fie dulce.

    14. Japonia

     Sushi ar fi alegerea evidentă pentru mâncarea japoneză tradițională, dar katsudon este aproape la fel de popular. Katsudon este un cotlet de porc, crocant, prăjit în ulei, acoperit cu ou și multe condimente și servit peste o garnitură de orez. 

     15. Mexic

     Cu până la 100 de ingrediente, sosul mole este unul dintre cele mai complexe și aromate sosuri din lume. Originar din regiunile Puebla și Oaxaca, sosul mole este bogat, cremos, de culoarea ciocolatei și cu aromă picantă, fiind pus aproape peste orice.

     16. Norvegia

     Rakfisk este fel de mâncare făcut din păstrăv, care a fost sărat și fermentat timp de câteva luni sau chiar până la un an. Este consumat fără a fi preparat, de multe ori însoțit de ceapă și smântână.

     17. Filipine

     Adobo este un fel de mâncare care preparat din carne (de porc sau de pui), fiartă în oțet, sos de soia, usturoi, boia de ardei, oregano și ulei, care determină o explozie de arome.

     18. Portugalia

     Francesinha este un sandwich portughez făcut cu pâine, șuncă afumată de porc și friptură, care este acoperit cu brânză topită și udat cu sos de roșii cald. Se servește cu o porție de cartofi prăjiți și o bere rece.

     19. Rusia

     Orice vizitator al Rusia este "obligat" să încerce un borș de sfeclă. Este, în general, servit rece, deși mulți îl preferă cald, cu 2-3 linguri de smântână deasupra. O vodcă înainte este obligatorie.

     20. Spania

     Jamón ibérico este produs mai ales în Spania din pulpa din spate a porcilor negri, crescuți în anumite zone, după sărare, uscare, spălare, iar uscare și afumare (procesul poate dura până la 48 de luni). După înțărcare, purceii sunt îngrășați cu orz și porumb timp de câteva săptămâni, iar apoi sunt lăsați liberi în plantații de stejar, ca să se hrănească în mod natural cu iarbă, plante, ghindă și rădăcini, până la momentul sacrificării. Jambonul este servit în mod tradițional cu un pahar de vin consistent, pâine proaspătă, brânzeturi, măsline sau chiar fructe proaspete.

    21. Ucraina

     Varenyky sunt un fel de găluște din aluat umplute cu piure de cartofi, brânză, varză (acră sau dulce), ou fiert tare sau carne sau o combinație a acestora. Se fierb timp de câteva minute și apoi se stropesc cu unt, grăsime de porc sau alte topping-uri, dar și cu ceapă și smântână.

     22. Țara Galilor

     Clark's Pies, poreclite cu drag "Clarkies" sau "Clarksies", sunt niște plăcinte cu carne originare din zona Cardiff. Rețeta exactă a umpluturii este un secret bine păzit, dar ele conțin sigur carne de vită, legume și un sos.

FURTUL DE TERENURI

     Eu vreau să-l numesc furt, dar alții, ceva mai elevați, l-ar numi o nouă formă de colonialism.

    Începând cu anul 2000 și până în 2012, peste 37 de milioane de hectare (un hectar este egal cu 10.000 m² sau 0,01 km²) de teren au fost achiziționate de către investitorii străini, în special în cele mai sărace țări ale lumii, fără consimțământul liber, prealabil, și acordul sau informarea comunităților locale. Pe principiul “cine apucă” s-au cumpărat sau sunt în exploatare terenuri agricole mai mult decât suprafața Germaniei.

     În amintirea geografiei: Suprafața totală de pământ: 510 072 000 km², din care:

• Suprafață totală de apă: 70,8% (361 132 000 km²); doar 2,5% din apa Pământului este în stare proaspătă și, prin urmare, adecvată pentru consum;

Pământ	Suprafață (km ²)	Suprafață (%)
Apă sărată	352 103 700	69,03
Apă dulce	9 028 300	1,77
Teren bun (fertil)	44 682 307	8,76
Munți	29 788 205	5,84
Teren cu gheață și zăpadă	29 788 205	5,84
Teren uscat (arid)	29 788 205	5,84
Teren cu sol necultivabil	14 894 102	2,92

• Suprafață totală de teren: 29,2% (148 940 000 km²); procentul de suprafață de teren (pământ) este împărțit astfel: 30% pământ bun, pentru cultivare, 20% teren acoperit cu gheață și zăpadă, 20% teren muntos, 20% teren arid și 10% teren care nu poate fi cultivat (fără sol vegetal).
• 
  

     Mai mult de 60% ​​din suprafețele de terenuri cumpărate și cultivate de către investitorii străini în țările în curs de dezvoltare sau slab dezvoltate sunt terenuri cu culturi destinate exportului, în loc de a asigura hrănirea comunitățile locale. Mai rău, două treimi din aceste terenuri agricole sunt în țările cu probleme grave de foame și cu o populație subnutrită. În schimb, terenurile sunt folosite pentru culturi (recolte) care sunt profitabile la export, inclusiv în țările de origine a investitorilor.

     Multinaționale, firme minuscule, fără importanță în țara de origine sau persoane fizice care se asociază ulterior, cumpără terenuri sau închiriază terenuri de la stat și persoane fizice, beneficiind de condiții climatice favorabile și chiar de ajutor de stat de la guvernul respectiv. Terenurile “puse la bătaie” aduc profituri uriașe pentru investitori, care apoi acaparează alte suprafețe importante de teren. Toată treaba se bazează și pe lucrătorii locali, care sunt plătiți “împărătește”.

     Ca atare, o țărișoară ca România, cu resurse importante de teren agricol în Europa, ajunge dependentă de importurile, din țările bogate, de produse agricole de bază, pe care de fapt le produce pe țarina strămoșească. 

BIOMETRIA VOCII

     Forma gurii și modul în care se mișcă când vorbim fac ca vocea fiecărei persoane să fie unică, la fel ca o amprentă digitală. Amprenta de voce sau timbrul vocii se bazează pe o spectrogramă pentru a verifica identitatea unei persoane: în prima fază este înregistrată vocea, pentru o anumită frază, rezultând o spectrogramă, care măsoară înălțimea vocii și timpul necesar pentru a vorbii, care apoi poate fi folosită ca etalon pentru recunoașterea vocii, pe principiul că vocile diferite creează spectrograme diferite. Sistemele moderne de azi pot separa vocea cuiva de zgomotul de fond, astfel încât identificarea vocii este posibilă într-un mediu aglomerat. Și chiar dacă vorbitorul este bolnav, răgușit sau extrem de obosit, iar vocea sa sună diferit, sisteme de identificare a vocii fac verificarea fără greș, pe baza spectrogramei stocată în baza de date, cu ajutorul unui software specific de recunoaștere.

     Pornind de la aceste premize și luând în considerație că imitarea vocii cuiva este un lucru foarte dificil, tot mai multe bănci apelează la biometria vocii pentru a oferi un plus de securitate clienților. Prin această tehnologie, numai titularii conturilor pot accesa informații și pot efectua tranzacții, chiar și prin telefon. În momentul de față, teoretic, oricine poate accesa un cont dacă are un card de debit și parola.

     Barclays PLC, o bancă din Marea Britanie, a experimentat recent amprenta vocală de identificare pentru clienții săi cu conturi grase. Succesul peste așteptări a noii tehnologii a determinat conducerea băncii să anunțe că va extinde biometria vocii și pentru restul de 12 milioane de clienți, care apelează la servicii de banking.

     În SUA, pentru aplicarea legii, oficialii americani folosesc această tehnologie pentru a monitoriza deținuții și pentru a urmări infractorii care au fost eliberați condiționat. De asemenea, tot mai multe bănci și companii private apelează la amprenta vocală. În Noua Zeelandă, Internal Revenue Department a sărbătorit înregistrarea a 1 milion de amprente de voce, ministrul de finanțe lăudându-se că țara sa are cel mai înalt nivel de înregistrări  biometrice de voce din lume pe cap de locuitor. În Africa de Sud, aproximativ 7 milioane de amprente vocale au fost colectate de către Agenția de securitate socială a țării, în parte pentru a verifica dacă pensiile ajung la persoane care sunt încă în viață. Dar cea puternică implementare a identificării vocale s-a produs în Turcia, unde compania de telefonie mobilă Turkcell a înregistrat datele biometrice de voce pentru aproximativ 10 milioane de clienți, prin intermediul tehnologiei furnizate de liderul de piață în acest domeniu, firma Nuance Communications Inc.

     Totuși, mai multe persoane se tem de popularitatea amprentei vocale. "Este o supraveghere în masă", a spus un cercetător de confidențialitate irlandez. Alții consideră că peste câțiva ani, la întoarcerea în țară dintr-o vacanță, polițiștii de frontieră ne vor obliga să spunem câteva cuvinte la un microfon, pentru a ne identifica. Cu toate acestea, se pare că amprenta vocală va deveni omniprezentă în anii următori. 

DORMIM MAI PUȚIN CÂND ÎMBĂTRÂNIM

     Starea fiziologică normală și periodică de repaus, adică somnul, este necesar pentru redresarea forțelor și se caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise. Totodată, somnul ne ajută să procesăm amintiri și ne stabilizează starea de spirit. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim, o noapte de somn bun devine o marfă din ce în ce mai rară.

     Oamenii de știință s-au luptat ani de zile pentru a afla ceea ce face ne determină să dormim mai evaziv pe măsură ce îmbătrânim. Se pare că există o serie de factori care schimbă modul în care, cum și când dormim, bazați pe schimbări în activitatea creierului. Pe măsură ce îmbătrânim, somnul este de mai scurtă durată și calitatea sa este mai sărăcăcioasă, cu mai multe treziri pe tot parcursul nopții. De asemenea, creierul petrece mai puține ore în modul de somn profund sau somnul cu unde lente. De exemplu, un tânăr în vârstă de 25 de ani are de șase ori mai multe ore de somn adânc pe parcursul nopții în comparație cu un bătrân în vârstă de 70 de ani, care are un somn superficial, un fel de stare de veghe. Din acest motiv, despre persoanele în vârstă se spune că au un “somn ușor”.

     Observație:  Somnul REM (Rapid Eye Movement) este o etapă a somnului caracterizată prin mișcări oculare rapide sub pleoapele închise. Visele apar doar în această fază a somnului. Fiecare persoană are pe parcursul unei nopți în care doarme, între 3-5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1-2 ore și variază ca durată. Un episod de somn REM poate dura între 5 minute și o oră. Din durata totală de somn, aproximativ 20% reprezintă stadiul de somn REM, care este caracterizat de prezenta unor unde rapide și de joasă tensiune ale creierului (care pot fi detectate în urma unei encefalograme), dar și de schimbări fiziologice de genul: relaxarea mușchilor, bătăi neregulate ale inimii, ritm de respirație accelerat, etc.

     În anul 1990, oamenii de știință au identificat la șoareci o secțiune mică a creierului care acționează ca un întrerupător (pornit / oprit) pentru somn. La începutul acestui an, aceeași echipă de cercetători au demonstrat că oamenii au o secțiune a creierului pentru somn și că, pe măsură ce îmbătrânim, ne pierdem tipul special de celule ale creierului care se găsesc acolo - un grup specific de neuroni asociați cu reglarea somnului, care se degradează și apoi mor. Studiul, efectuat pe termen lung cu mai mult de 1.000 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, a arătat că cei care au pierdut un număr mai mare de aceste celule ale creierului au avut un somn mai fragmentat, s-au trezit mai mult și au dormit perioade mai scurte de timp. Relația dintre celulele neuronale și somn este surprinzător de precisă: cine are mai puține celule are un somn perturbat și un grad mare de perturbare determină o memorie mai slabă. 

     La vârstnici, somnul fragmentat poate fi, de asemenea, un efect secundar al altor probleme, ca spasmele musculare, depresie, anxietate, tulburări respiratorii, cum ar fi apneea de somn, care devine mai frecventa pe măsură ce îmbătrânim și alte afecțiuni cronice, cum ar fi artrita.

ELIMINAREA ACCIDENTELOR RUTIERE

     Volvo a dezvoltat o tehnologie care pretinde că ar putea elimina accidentele rutiere mortale ale autovehiculelor sale până în anul 2020. Grupul suedez susține că până la sfârșitul acestui deceniu, mașinile sale de ultimă generație vor fi dotate cu calculatoare care au o vedere de 360 ​​de grade împrejur. 

     Acest lucru a necesitat elaborarea unui “senzor central” care să permită diferitelor tehnologii, cum ar fi camere, radar și GPS, să partajeze informații în mod eficient. În cazul în care se prevede un accident, sistemul va permite autovehiculului de a găsi o "cale de scăpare", prin frânare automată sau prin manevrarea mașinii, independent de conducătorul autovehiculului, pentru a evita accidentul.

     Sistemul caută pietoni, bicicliști, animale și alte vehicule și anticipează mișcările lor, în comparație cu mașina, cu cinci secunde în avans. De asemenea, se trimite o alertă și în cazul în care autovehiculul este în pericol de prăbușire. Dacă șoferul nu va răspunde, mașina va prelua comanda și se va opri în siguranță. Dezvoltarea acestei tehnologii a început acum patru ani, fiind numită “Non-Hit Car and Truck Project”.

     “Facem pași importanți pentru realizarea acestui deziderat până în 2020. Nici o persoană din mașinile noastre nu va mai fi ucisă sau rănită într-un accident rutier”, a declarat Anders Almevad, manager de proiect. De asemenea, tehnologia este imperativă pentru dezvoltarea automobilelor care se pot auto-conduce pe orice tip de drum, pentru frânare și evitarea coliziunilor de orice natură, în orice situație.

     Obiectivul principal al constructorului suedez se concentrează pe prevenirea diferitelor tipuri de scenarii de accidente și pe realizarea unor automobile care să se adapteze la  comportamentul unic al fiecărui conducător auto. Tehnologia este similară cu cea folosită la camioanele Volvo Trucks, dar acum acest sistem doar avertizează șoferul, fără să efectueze manevre de evitare severe.

     Mai jos, este ilustrarea video a constructorului de autovehicule, Volvo:

ȘTIINȚA DIN SPATELE ȘIFONĂRII

     Hainele sau rufele șifonate sau necălcate pot spune că fac parte din viața noastră, ca și impozitele și taxele, tricourile, bluzele și pantalonii mototoliți putând crea uneori o stare de iritare sau chiar una deprimantă. Oamenii se luptă cu ridurile pielii și șifonarea hainelor de ani de zile, chiar prin atacuri moleculare. Până la urmă ce este șifonarea? Și cum poate fi ea învinsă o dată pentru totdeauna? Pentru o lungă perioadă de timp, răspunsul la a doua întrebare a fost căutat în detergenții pentru rufe, dar anul acesta noi tehnologii, cum ar fi Swash, au regândit sistemul de îngrijire a îmbrăcămintei, aducându-ne pe un teritoriu mult mai confortabil.

     Știința din spatele șifonării este destul de simplă. Principalele cauze ale încrețiturilor  îmbrăcămintei sunt căldura și apa. Atât materialele organice cât și cele sintetice sunt formate din molecule care au legături între ele. Atunci când hainele se încălzesc sau se udă, aceste legături moleculare se deteriorează sau se rup, iar când se răcesc și se usucă se formează noi legături, cauzând încrețiturile. Anumite țesături, cum ar fi lâna, nailonul și poliesterii, au o “temperatură de tranziție vitroasă”, iar altele, cum ar fi bumbacul, celofibrele și inul au legături moleculare cu ajutorul hidrogenului, dar toate sunt supuse șifonării datorită ruperii și refacerii legăturilor moleculare.

     Cel mai recent produs pentru a combate șifonarea îmbrăcămintei se numește Swash. Acest sistem este de fapt o mini-curățătorie la domiciliu, care se bazează pe pulverizarea  îmbrăcămintei cu o combinație de apă și un neutralizator de pH și apoi prin uscare la aproximativ 190 de grade. După zece minute de tratament, cămașa sau pantaloni sunt proaspete, plăcut mirositoare, călduțe și netede (neșifonate).

     Primul video face prezentarea generală, iar cel de-al doilea arată principiul de funcționare.

EFECTUL GALATEA

     Imagine proprie a fiecăruia (de sine) determină comportamentul. Când pornești o activitate cu încrederea că vei reuși sau te vei descurca, se declanșează o putere lăuntrică debordantă în entuziasm și energie. O atitudine deschisă și orientată spre succes se va reflecta în rezultate extrem de bune. Un efect decurge imediat: încrederea în propriile capacități îți este confirmată.

     Atunci când ai încredere în tine îți dezvolți o eficacitate personală. Caracteristica principală a eficacității personale este faptul că poate fi dobândită, la fel ca optimismul. Eficacitatea personală se bazează pe credința că ești la cârma vieții personale, ai control asupra ce ți se întâmplă și ești capabil să rezolvi situațiile cu care te confrunți. De asemenea, orice rezultat bun și abilitățile noi dobândite duc la creșterea sentimentului eficienței personale. Astfel, când te percepi mai capabil și mai eficient, îți vei stabili standarde mai înalte și vei căuta mereu provocări noi, urcând încet, dar constant, pe o “spirală” a încrederii de sine.

     Efectul Galatea este mai puternic decât efectul Pygmalion - atunci când ceilalți din jur cred în tine, ai șanse mai mari să reușești decât dacă te-ar descuraja. Efectul Galatea este până la urmă un efect Pygmalion referitor la o singură persoană: crezi în tine și-ți demonstrezi că reușești sau te descurci.

     Totodată, efectul Galatea este un factor care ar trebui să devină obligatoriu în performanța angajaților. Managerul sau șeful direct pot determina subordonații să creadă în ei înșiși și în eficiența proprie, îmbunătățind performanțele generale la locul de muncă. Ca o aplicație la efectul Galatea, “auto-împlinirea profesională” înseamnă că angajatul care va crede că poate avea succes, are mari șanse să reușească. În consecință, orice acțiuni pe care le  întreprinde șeful direct, acțiuni care cresc stima de sine a angajatului, vor îmbunătăți performanța acestuia. Bineînțeles că există mulți alți factori care contribuie la nivelul de performanță a angajatului, inclusiv cultura organizațională, experiența profesională și de viață, educația, sprijinul din partea familiei și relațiile cu colegii. Totuși, conducerea pozitivă, bazată pe efectul Galatea, este unul dintre factorii-cheie care fidelizează angajații buni.

     Există mai multe moduri prin care angajații pot fi încurajați să aibă așteptări pozitive și puternice de la propria persoană:

• Angajatul trebuie să experimenteze sarcini din ce în ce mai provocatoare, iar șeful direct să se asigure că le-a rezolvat cu succes înainte de a merge mai departe.
• Întrevederile “între patru ochi” sunt extrem de importante și trebuie să se axeze pe ceea ce angajatul face bine, în loc să se concentreze pe slăbiciunile acestuia.
• Angajatului trebuie să i se asigure posibilități de dezvoltare care reflectă interesele sale, folosindu-i întreg potențialul.
• Folosirea angajaților cu experiență ca mentori pentru cei mai tineri sau în curs de dezvoltare și formare.
• Interacțiuni frecvente, verbale, pentru a comunica angajatului, în mod consistent, încrederea în capacitatea sa de a-și face treaba și un feedback-ul pozitiv și util, atunci când este posibil.
• Șeful direct trebuie să-și exprime mereu și sincer mulțumirea față de devotamentul, succesul și dezvoltarea profesională a angajatului.

     Concluzia este simplă: CREDE ÎN TINE! Iar persoanele care au un puternic sentiment de sine sunt mai puțin susceptibile de a face lucruri lipsite de etică.

POZE CU STATUI

     Statuile sunt sculpturi care reprezintă imaginea în întregime a unor ființe (oameni, animale, etc,), reale sau imaginare, a unor figuri alegorice, a unor obiecte, a unui eveniment etc., expuse de obicei într-un spațiu deschis. Statuile se ridică, în general, pentru a arăta recunoștința față de cineva, pentru a aduce (cuiva) laude superlative sau pentru a preamări pe cineva sau ceva. Statuia este realizată în tehnica ronde-bosse (sau rondbos - tip de sculptură statuară care poate fi privită de jur-împrejur, fără ca vreuna din părțile sale să fie alipită unui fond și fără să adere la altă suprafață decât a piedestalului, prin aceasta deosebindu-se fundamental de altorelief și basorelief).

     De la apariția imortalizării, oamenii au adorat să-și facă fotografii cu statuile expuse în diverse locuri și ulterior, după “emanciparea” exponatelor, să-și găsească cele mai sugestive relații cu acestea. Exemplele ce urmează sper să nu va lase reci, ca niște statui.