13 octombrie 2014

DORMIM MAI PUȚIN CÂND ÎMBĂTRÂNIM

     Starea fiziologică normală și periodică de repaus, adică somnul, este necesar pentru redresarea forțelor și se caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise. Totodată, somnul ne ajută să procesăm amintiri și ne stabilizează starea de spirit. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim, o noapte de somn bun devine o marfă din ce în ce mai rară.

     Oamenii de știință s-au luptat ani de zile pentru a afla ceea ce face ne determină să dormim mai evaziv pe măsură ce îmbătrânim. Se pare că există o serie de factori care schimbă modul în care, cum și când dormim, bazați pe schimbări în activitatea creierului. Pe măsură ce îmbătrânim, somnul este de mai scurtă durată și calitatea sa este mai sărăcăcioasă, cu mai multe treziri pe tot parcursul nopții. De asemenea, creierul petrece mai puține ore în modul de somn profund sau somnul cu unde lente. De exemplu, un tânăr în vârstă de 25 de ani are de șase ori mai multe ore de somn adânc pe parcursul nopții în comparație cu un bătrân în vârstă de 70 de ani, care are un somn superficial, un fel de stare de veghe. Din acest motiv, despre persoanele în vârstă se spune că au un “somn ușor”.

Ore de somn

     Observație:  Somnul REM (Rapid Eye Movement) este o etapă a somnului caracterizată prin mișcări oculare rapide sub pleoapele închise. Visele apar doar în această fază a somnului. Fiecare persoană are pe parcursul unei nopți în care doarme, între 3-5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1-2 ore și variază ca durată. Un episod de somn REM poate dura între 5 minute și o oră. Din durata totală de somn, aproximativ 20% reprezintă stadiul de somn REM, care este caracterizat de prezenta unor unde rapide și de joasă tensiune ale creierului (care pot fi detectate în urma unei encefalograme), dar și de schimbări fiziologice de genul: relaxarea mușchilor, bătăi neregulate ale inimii, ritm de respirație accelerat, etc.

     În anul 1990, oamenii de știință au identificat la șoareci o secțiune mică a creierului care acționează ca un întrerupător (pornit / oprit) pentru somn. La începutul acestui an, aceeași echipă de cercetători au demonstrat că oamenii au o secțiune a creierului pentru somn și că, pe măsură ce îmbătrânim, ne pierdem tipul special de celule ale creierului care se găsesc acolo - un grup specific de neuroni asociați cu reglarea somnului, care se degradează și apoi mor. Studiul, efectuat pe termen lung cu mai mult de 1.000 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, a arătat că cei care au pierdut un număr mai mare de aceste celule ale creierului au avut un somn mai fragmentat, s-au trezit mai mult și au dormit perioade mai scurte de timp. Relația dintre celulele neuronale și somn este surprinzător de precisă: cine are mai puține celule are un somn perturbat și un grad mare de perturbare determină o memorie mai slabă. 

Perturbare somn

     La vârstnici, somnul fragmentat poate fi, de asemenea, un efect secundar al altor probleme, ca spasmele musculare, depresie, anxietate, tulburări respiratorii, cum ar fi apneea de somn, care devine mai frecventa pe măsură ce îmbătrânim și alte afecțiuni cronice, cum ar fi artrita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu