25 februarie 2016

10 MINGI ARANJATE ÎN TRIUNGHI


     Vă propun un exercițiu extrem de simplu, care se pretează pentru elevii din școala primară sau chiar și pentru cei mai mici. Pe o masă de ping-pong sunt 10 mingi aranjate în triunghi, triunghiul având vârful îndreptat în sus.


     Trebuie să rearanjați sau să mutați numai 3 mingi de tenis de masă astfel încât să obțineți o așezare asemănătoare a celor 10 mingi aranjate în triunghi, dar de această dată cu vârful triunghiului orientat în jos.

     Este extrem de simplu! Totuși, rezolvarea o puteți verifica mai jos.


10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi

10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi


10 mingi în triunghi



     Alte teste, de logică, de inteligență sau IQ, cu sau fără imagini, și alte probleme diverse și interesante le găsiți la categoria Perspicacitate. De asemenea, puteți să faceți un test de evaluare a vederii sau să vizionați un test de atenție (video).





23 februarie 2016

SEMNIFICAȚIA PREFIXULUI "i" PENTRU UN iPHONE


    V-ați întrebat vreodată care este semnificația prefixului "i" pentru diverse produse cum ar fi iMac, iPod, iTunes, iPhone, iPad? De fapt prefixul "i" este aproape omniprezent pentru toate produsele Apple lansate în ultimii 17 ani. Dar ce înseamnă?

     La un eveniment Apple din anul 1998, Steve Jobs a prezentat prima dată un iMac, explicând legătura dintre "i" și "Mac": "iMac provine din căsătoria fericită a Internetului cu simplitatea Macintosh", a spus el. "Ne-am propus să devină nr. 1 ca utilizare pentru consumatorii care doresc un calculator cu acces simplu și rapid la Internet." Jobs a încheiat aceste declarații cu un diapozitiv care explica ce altceva mai înseamnă "i" pentru compania Apple:


     În afară de Internet, semnificația prefixului "i" folosit de Apple reprezintă, de asemenea, personal (individual), instruire, informare și inspirație. Internet nu fost totuși cuvântul central sau general, chiar dacă a fost scris primul, probabil Apple nu s-a gândit la Internet atunci când a lansat iPod-ul. La anunțarea iPhone-ului în 2007, unul din cele trei ingrediente cheie a fost comunicarea prin Internet, aducând prefixului "i" valoarea clară de Internet. De atunci, aproape fiecare dispozitiv nou lansat pe piață a avut o anumită formă de conexiune la Internet, iar prefixul "i" și-a pierdut încet asocierea cu acest înțeles specific și a ajuns să reprezinte marca Apple.

     Am putea crede că faimosul prefix "i" este la sfârșit de drum. Apple nu l-a mai folosit pentru produse noi din alte sfere, de exemplu nu există iWatch și iTV. Poate că acest lucru se datorează faptului că nu mai este nevoie să știm că dispozitivele noi se conectează la Internet, este un lucru care a devenit obișnuit și cunoscut de toată lumea.




16 februarie 2016

DE CE NE SĂRUTĂM SUB VÂSC


     De ce ne sărutăm sub vâsc? Această tradiție este la prima vedere puțin ciudată datorită plantei în sine: vâscul. De ce s-a apelat la o plantă semiparazită (plantă care nu-și susține pe cont propriu fotosinteza, extrăgând o parte din hrană din altă plantă vie) ci nu la alte plante mult mai frumoase, mai răspândite și mai îndrăgite?

     De-a lungul istoriei, vâscul a fost apreciat de grecii antici, babilonieni, celți și nordici. Grecii antici au considerat planta un afrodiziac, au crezut că ajută la fertilitate și chiar au crezut că putea oferi viață veșnică. O legendă babiloniană spune că femeile singure care căutau un partener stăteau în fața templului zeiței dragostei, unde era agățat la intrare vâsc. Atunci când un potențial pretendent se apropia de una dintre femei, aceasta ar fi trebuit să-l lege de ea cu vâsc (sărutul nu era o modalitate de a arăta afecțiune în imperiul babilonian). Celții au creat un adevărat cult pentru vâsc. Vâscul cel mai prețios era considerat cel crescut pe stejar și era cules printr-o ceremonie fastuoasă. Preoții celți, înveșmântați în alb, tăiau vâscul cu o seceră din aur și-l înveleau cu grijă într-o mantie albă. Cu acel prilej se ofereau ofrande prin jertfe de animale și se înălțau rugi către zei  pentru îndepărtarea duhurilor rele. Pentru scandinavi vâscul a fost o plantă a păcii și a fost venerat. Când dușmanii se întâlneau sub vâsc erau obligați să oprească lupta sau dușmănia în cinstea vâscului.


     Prin secolul al XVIII-lea a apărut tradiția pe care o știm astăzi. Vâscul era atârnat ca decor de Crăciun, iar dacă un cuplu se găsea în picioare sub vâsc trebuia să sărute, numai dacă coronița avea fructe. Pentru fiecare sărut se rupea una dintre bobițele albe sau galbene ale vâscului. După ce se rupeau toate bobițele, “norocul” în dragoste și căsătorie era spulberat de vâsc și acum era considerat ghinion să te săruți sub el. 


     În cele din urmă, poate toate aceste lucruri au dat naștere unei tradiții generale: vâscul de deasupra ușii casei aduce pace și noroc, bunăstare și fericire. Deoarece vâscul își menține prospețimea și culoarea verde în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric, este recunoscut acum drept simbol al sărbătorilor de iarnă. În ajunul Crăciunului, mulți oameni își împodobesc casele cu vâsc pentru pace sufletească, iar obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe țări, însemnând o relație lungă și fericită.




11 februarie 2016

CEAPA ESTE ALIMENTUL UNIVERSAL


     Ceapa este alimentul cel mai mult consumat în lume și, de asemenea, este leguma care este cultivată în cele mai multe țări, mai mult decât orice altă legumă. Cu toate acestea, rar primește aprecieri, poate pentru că ne face uneori să plângem. Scriu aceste rânduri pentru că pe lângă prețuire merită chiar aplauze.

     Trei mici tablete babiloniene de lut, de acum aproape 4000 de ani, fac referire la ceapă și ar putea fi considerate cele mai vechi “cărți de bucate” cunoscute. Ceapa este una dintre cele mai vechi plante de cultură (cu circa 5.000 de ani în urmă). În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor concentrice și era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de plată pentru a ajunge în rai (se pare că lucrătorii care au construit piramidele au fost plătiți și în ceapă). Pentru romani ceapa era un element important din alimentația de bază, iar legionarii romani au răspândit ceapa (“cepula”) în Europa. În secolul al XV-lea olandezii sunt primii care cultivă diferite variante de ceapă ca formă, culoare și gust.


     Ceapa este produs alimentar omniprezent în lume. ONU estimează că cel puțin 175 de țări (din cele 195 – 210) cultivă ceapă, de două ori mai mult decât cele car cultivă grâu, cea mai mare recoltă globală pe suprafața cultivată fiind de ceapă. În zilele noastre comerțul global cu ceapă este scăzut, pentru că aproximativ 90% din recolta de ceapă este consumată în țara de origine. Din acest motiv, poate în multe părți ale lumii, ceapa nu este privită la adevărata sa valoare. China și India domină producția și de consumul de ceapă uscată: aproximativ 42% din producția anuală mondială, circa 70 de milioane de tone. Conform datelor furnizate de ONU în 2011, Libia este cea mai mare consumatoare de ceapă (în medie 33,6 kg anual/locuitor), urmată de Albania, Tadjikistan, Uzbekistan, Algeria, România (circa 28 kg), Kazahstan, Ucraina etc. Britanicii consumă doar 9,3 kg de ceapă, francezii 5,6 kg, iar americanii 10,2 kg anual pe cap de locuitor.

     În general ceapa este ținută timp de trei săptămâni la 28°C pentru a se usca și pentru a căpăta culoarea aurie. Apoi, este răcită treptat până aproape de zero grade. Unsprezece săptămâni după recoltare ceapa va dori în mod natural să crească și este o cursă contra cronometru pentru a preveni acest lucru. Deși metoda nu este ieftină, este asigurarea că  90% din recoltă va putea ajunge la piață. Îmbunătățirile în depozitare și folosirea unor  soiuri din ce în ce rezistente trebuie să asigure păstrarea cepei până la recolta din anul următor.

     Bonus:
  • 85% din volumul cepei este apă (în medie);
  • cea mai mare ceapă din lume a cântărit 8,49 kg (Leicestershire, Marea Britanie);
  • consumul de pătrunjel după o masă cu multă ceapă face respirația mai puțin urât mirositoare;
  • ceapa aparține familiei de plante din care face parte și crinul.
  • soiuri de ceapă: galbenă, roșie, albă;
  • 100 de grame de ceapă conțin 3 kcal și 1,3 % proteine.





9 februarie 2016

PE STÂNGA SAU PE DREAPTA?


     Pe stânga sau pe dreapta? Până să ajung la întrebarea care vreau să v-o adresez, încep cu o scurtă istorie și câteva considerente generale.

     O descoperire arheologică (1998) a unui drum roman, aflat în stare foarte bună, ce ducea la o carieră de lângă orașul Swindon (Anglia de azi), relevă că romanii circulau pe partea stângă a drumului. Urmele lăsate de roți pe partea stângă a drumului erau mult mai adânci decât pe cealaltă parte, indicând pe care parte mergeau căruțele pline sau goale spre carieră. O asemenea modalitate de circulație trebuia să fie cea obișnuită, de acasă.

     În Evul Mediu călăreții mergeau, de obicei, pe mijlocul drumului, dar dacă întâlneau o persoană ce venea din direcția opusă, pe jos sau călare, se deplasau spre pe partea stângă, pentru a face loc, pentru un salut de prietenie sau pentru a se apăra cu spada, la nevoie, fiind în majoritate dreptaci.

     Franța a avut un impact uriaș asupra sensului de circulație. Înainte de Revoluția din 1789, aristocrații mergeau cu trăsura sau caleașca pe partea stângă a drumului, obligându-i pe oamenii de rând să circule pe dreapta. În 1794, s-a introdus o regulă în Paris care stipula circulația pe dreaptă, pe “partea poporului”, care, mai târziu, a fost adoptată în alte regiuni și teritorii din Europa, cucerite de Napoleon. Unii istorici au remarcat că alegerea “dreptei” a fost făcută de francezi întrucât Napoleon era stângaci. Englezii, dușmanii din totdeauna al francezilor, nu au împrumutat obiceiul, continuând să folosească partea stângă de drum și au răspândit deprinderea în colonii, iar SUA a preluat obișnuințele din zonele spaniole, franceze și portugheze.

     Multe țări europene, cum ar fi Italia (1922), Spania (1924) sau Portugalia (1928), au trecut la circulația pe partea dreaptă a autovehiculelor doar după câțiva zeci de ani de la începutul secolului al XX-lea, iar Suedia a fost ultimul stat care a adoptat măsura (1967). În prezent, în doar trei țări europene se mai circulă pe partea stângă, în afară de Marea Britanie: Irlanda, Cipru și Malta. Dar, cel mai interesant lucru este că, în Japonia, care nu a avut niciodată legături cu romanii sau cu coloniile franceze și britanice, se circulă pe stânga, probabil după modelul primordial al deplasării umane.


     O statistică neactualizată arată că 35% din locuitorii lumii conduc autovehicule pe partea stângă, adică cu volanul pe partea dreaptă, și 65% normal, cum zicem noi.


     Sunt 73 de țări, insule și teritorii dependente în care, în prezent, se circula pe partea stângă. Cele mai importante, în ordinea continentelor: Marea Britanie, Irlanda, Cipru, Malta, Australia, Noua Zeelandă, Pakistan, India, Nepal, Bangladesh, Bhutan, Thailanda, Malaezia, Indonezia, Singapore, Papua Noua Guinee, Namibia, Africa de Sud, Botswana, Zambia, Zimbabwe, Mozambic, Tanzania, Kenya, Uganda, Surinam și Guyana.

     Dar ambarcațiunile și avioanele? Pe care parte circulă? În general, traficul fluvial și cel maritim se desfășoară pe dreapta. Şi avioanele urmează aceeași regulă. Dar trenurile? În unele țări, dispozitivele de semnalizare stabilesc pe care parte se circulă pe o cale ferată dublă. Pe căile ferate principale moderne, trenurile circulă, de obicei, în ambele direcții pe aceeași linie. Dacă dispozitivele de semnalizare sunt vechi, se circulă într-o singură direcție. Iar direcția de circulație ar putea fi stabilită, cel puțin în unele cazuri, de țara care a proiectat și a construit acea cale ferată.

     Dar pietonii? În general, din motive de siguranță, se recomandă ca, în cazul în care nu există trotuar sau cărare pentru pietoni, să se meargă pe partea pe care mașinile vin din direcție inversă. Dacă mașinile circulă pe dreapta, pietonii sunt sfătuiți să meargă pe stânga drumului, ca să vadă mașinile care vin spre ei.

     Întrebarea mea este: când circulați pe un trotuar mai lat sau pe o alee pietonală, pe care parte vă deplasați în mod uzual, pe stânga sau pe dreapta? Eu am constatat că merg, în general, pe partea stângă a trotuarului.



4 februarie 2016

TRUC MATEMATIC CU CARE SĂ-ȚI UIMEȘTI PRIETENII


     Acest truc matematic (aritmetic) poate cauza bucurie, uimire, admirație și surpriză în rândul prietenilor voștri. Ceea ce trebuie să țineți minte este ordinea exactă a operațiilor aritmetice, pentru că rezultatul final va fi mereu același.

     Ca să păreți un adevărat “ghicitor” sau un magician al numerelor, scrieți prima dată pe o bucată de hârtie cifra 5 (întotdeauna), fără a arăta ce ați scris, și împăturiți hârtia cu grijă, lăsând-o la vedere, sau dați-o unei terțe persoane aflată de față. Acum îi cereți prietenului să aleagă un număr, oricare, între 1 și 100. Mai departe, prietenul trebuie să facă CORECT următoarele operații aritmetice:
  • înmulțește numărul ales cu 4;
  • la rezultatul obținut adaugă 12;
  • rezultatul obținut îl înmulțește cu 2;
  • la rezultatul obținut adaugă 16;
  • rezultatul obținut îl împarte la 8;
  • la final, din rezultatul obținut după împărțire, scade numărul inițial pe care l-a ales.
     Dacă operațiile s-au executat corect, în ordinea de mai sus, rezultatul final va fi întotdeauna 5, indiferent de numărul ales (între 1 și 100). Acum despăturiți bucata de hârtie și impresionați-vă prietenii! Poate unii vor crede ca le-ați “citit gândurile”…


     Notă: Nu mai încercați acest truc matematic încă o dată cu persoanele care au participat prima oară, pentru că ați putea deveni penibili (rezultatul va fi tot 5) și puteți să înlăturați valul de mister pe care l-ați creat cu precizie matematică.

     Teste de logică, de inteligență sau IQ, cu sau fără imagini, și alte probleme diverse și interesante le găsiți la categoria Perspicacitate.


2 februarie 2016

PASTELE NU SUNT ORIGINARE DIN ITALIA


     Pastele sunt o mâncare universală, fiind preparate cu plăcere și fără restricții religioase în toată lumea. Fie că sunt proaspete sau uscate, de dimensiuni mari sau mici, simple sau umplute, colorate sau aromate, pastele sunt consumate zilnic de miliarde de oameni. Totuși poporul care le prețuiește cel mai mult și care le-a diversificat în decursul anilor este cel italian, Italia putând fi numită fără echivoc “regina pastelor”, chiar dacă pastele nu au produse prima dată de italieni.

     Pastele făinoase, cunoscute sub denumirea generică de paste, sunt un produs alimentar obținut prin uscarea aluatului nedospit din făină cu apă, la care se poate adăuga  sare și ouă. Pastele sunt tăiate în diferite forme și mărimi. În Europa la prepararea pastelor se folosește făina din grâu, pe când în Asia se utilizează cu predilecție făina din orez. Pastele sunt compuse din carbohidrații, proteine (13%) și grăsimi (1,5%). Valoarea energetică a pastelor este de circa 370 kcal (1546,6 kJ) la 100 grame produs. Pastele colorate pot conține și zarzavaturi sau legume, precum spanac sau roșii, iar cele umplute conțin de obicei carne, brânză sau parmezan. Pastele făinoase simple au nenumărate denumiri în funcție de mărime, formă și zona geografică: fidea, tăiței, macaroane, spaghete, melcișori, penne, cannelloni, lasagna, vermicelli (viermișori), tagliatelle, gnocchi, rigatoni, fusilli, bucatini etc. Pastele umplute cele mai cunoscute sunt: raviolli, tortellini, cappellettini, tortelloni și agnolotti.


     În China arheologii au descoperit resturi dintr-o mâncare cu tăiței care a fost pregătită cu 4.000 de ani în urmă. Inițial pastele erau servite doar de împărat și nobili, dat în timpul dinastiei Song (960-1297) s-au răspândit în întreaga Chină.

     Istoricii cred că arabii, în special cei din Libia, au adus pastele în bazinul mediteranean, împreună cu spanacul, vinetele și trestia de zahăr. În Talmud, scris în limba aramaică în secolul al V-lea, există o referire la paste preparate prin fierbere. Probabil că pastele au ajuns în Italia când arabii au cucerit Sicilia în secolul al IX-lea, având o influență puternică asupra bucătăriei regiunii. Este cunoscut faptul că în secolul al XII-lea italienii au învățat metodele arabe de uscare a pastelor și au putut astfel să le păstreze în timpul călătoriilor. De asemenea, în multe dintre rețetele siciliene vechi de paste există introduceri gastronomice arabe.

     Cuvântul pasta s-a folosit în Italia abia în secolul al XIV-lea, când negustorii din Sardinia utilizau expresia “obra de pasta” pentru pastele uscate pe care le exportau. După venirea roșiilor din America de Sud (mici și de culoare galbenă, pe care italienii le-au numit “pomi d'oro”), au mai trebuit să treacă ceva ani pentru ca pastele să devină mâncarea națională a italienilor. Abia în 1891 este publicată prima rețetă de paste cu sos de roșii: macaroni á la Napolitana.

     Era industrială a pastelor a început în secolul al XIX-lea, odată cu inventarea presei hidraulice, care a revoluționat procesul de fabricare al pastelor. Din acest moment, pastele s-au răspândit peste tot în lume, fiind proliferate și de valurile succesive de emigrare a italienilor.

Sursa principală : Today I found out