FUMĂTORI - STATISTICĂ LA NIVEL MONDIAL

     Cu ocazia Zilei Mondiale fără Tutun, celebrată pe 31 mai, Organizația Mondială a Sănătății a publicat mai multe date statistice relevante. La o populație globală de peste 7,5 miliarde de oameni, numărul de fumători este estimat la aproximativ 1 miliard de persoane. Tutunul este o industrie care generează o cifră de afaceri anuală la nivel mondial de circa 700 de miliarde de dolari și fumatul a făcut mai multe victime în secolul trecut (100 de milioane) decât cele două războaie mondiale la un loc.

     În fiecare minut, în întreaga lume, aproape 11 milioane de fumători își aprind o țigară și 12 persoane mor numai din cauza fumatului. Fumatul (activ și pasiv) ucide în total peste 7 milioane de oameni în fiecare an. În fiecare an, fumătorii consumă aproximativ 5.700 de miliarde de țigări. Mucurile de țigară rezultate au o greutate totală de aproape 1 milion de tone și au devenit cele mai răspândite deșeuri de pe plaje. Suprafața totală folosită pentru cultivarea tutunului este de 4,3 milioane de hectare.

     China este cel mai mare producător mondial de tutun, pe teritoriul său realizându-se 40% din producția globală. Poate de aceea, în China, țară cu peste 1,3 miliarde de locuitori, se găsesc cei mai mulți fumători din lume: 315 milioane de fumători, potrivit unui raport publicat de OMS în 2017. Totodată, mai mult de o treime din totalul țigărilor care sunt fumate în lume provin din China.

     Aproximativ 80% din totalul fumătorilor din lumea întreagă trăiesc în țări cu venituri mici și medii, iar 226 de milioane dintre fumători sunt incluși în categoria persoanelor sărace. Fumatul costă tare scump: absoarbe aproximativ 6% din cheltuielile mondiale pentru sănătate și 2% din PIB-ul global. Politicile anti-fumat și apariția țigărilor electronice au determinat o scădere a numărului de fumători în mai multe țări dezvoltate, dar consumul de tutun a crescut considerabil în țările cu venituri medii și mici.

     Tot cu ocazia Zilei Mondiale fără Tutun, Eurostat a publicat date care arată că, în 2016, în UE au fost produse peste 527 de miliarde de țigări, cu 36 de miliarde de mai puțin față de 2015 și cu aproape 300 de miliarde sub producția înregistrată în urmă cu zece ani. Valoarea producției de țigări este estimată la 6,2 miliarde de euro și a reprezentat echivalentul a 1.000 de țigări (50 de pachete a 20 de țigări) per locuitor.

     Germania a produs 168 de miliarde de țigări (32% din totalul UE), Polonia 99 de miliarde de țigări (19%) și România 77 de miliarde de țigări (15%). Sunt urmate de Grecia (31 de miliarde de țigări), Portugalia (27 de miliarde) și Bulgaria (21 de miliarde).

MORȚI ÎN ACCIDENTE RUTIERE (STATISTICĂ)

     Drumurile europene rămân în continuare cele mai sigure din lume. În anul 2017, în UE s-au înregistrat 49 de morți în accidente rutiere la un milion de locuitori, față de 174 de decese la un milion la nivel global, arată raportul Comisiei Europene publicat pe 10 aprilie. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, circa 1,3 milioane de oameni mor în fiecare an pe drumurile lumii, dar numai 25.300 de persoane și-au pierdut viața în UE anul trecut.

     Cu toate că în Uniunea Europeană s-au înregistrat progrese impresionante în deceniile anterioare, rata de progres a stagnat în 2014 și 2015, iar numărul de morți în accidente rutiere s-a redus cu numai 2% în 2016 și în 2017. Chiar dacă încă este afișat un anumit optimism, va fi foarte dificil pentru UE să-și atingă obiectivul ambițios de reducere la jumătate a numărului de decese rutiere până în 2020, față de anul 2010. Sunt necesare eforturi suplimentare din partea tuturor „forțelor” pentru a îmbunătăți siguranța rutieră.

     Comisia Europeană estimează că, în fiecare an, pe drumurile europene sunt rănite grav circa 135.000 de persoane, majoritatea fiind utilizatori vulnerabili, adică pietoni, bicicliști și motocicliști, în special în marile orașe. Persoanele care suferă răni grave, cu consecințe care le pot schimbă viața, sunt costisitoare pentru societate din cauza necesităților de reabilitare îndelungată și a nevoilor de asistență medicală.

     Din nefericire, România este pe primul loc la acest indicator anul trecut, cu 98 de morți în accidente rutiere la un milion de locuitori, urmată îndeaproape de Bulgaria cu 96. Majoritatea statelor membre a avut o rată a mortalității rutiere mai mică de 60 de decese la un milion de locuitori, iar opt dintre ele sunt sub 40: Suedia (25), Regatul Unit (27), Olanda (31), Danemarca etc. Cu toate că numărul de morți în accidente rutiere în UE s-a redus în perioada 2016-2017 cu numai 2%, unele țări au înregistrat progrese mult mai mari, de exemplu Estonia cu o reducere de 32% și Slovenia cu 20%.

     În ansamblu, 8% din numărul accidentelor rutiere soldate cu morți în 2017 au avut loc pe autostrăzi, 55% pe drumurile rurale și 37% în zonele urbane. Utilizatorii vulnerabili au reprezentat aproape jumătate din victime: 21% au fost pietoni, 14% motocicliști, 8% bicicliști și 3% conducători de mopede. Tinerii sunt mult mai susceptibili de a fi victime ale accidentelor rutiere, aproape 14% dintre persoanele ucise pe drumurile din UE au vârste între 18 și 24 de ani, în timp ce doar 8% din întreaga populație a UE se încadrează în această categorie de vârstă. A crescut și proporția de decese în rândul persoanelor în vârstă de la 22% în 2010 la 27% în 2017.

     Declarația de la Valletta privind siguranța rutieră, aprobată la conferință ministerială din martie 2017, indică angajamente ample din partea statelor membre, în special în ceea ce privește leziunile grave, pentru un nou obiectiv de reducere cu 50% între anii 2020 și 2030. Comisia lucrează acum la un nou cadru ambițios privind politica în domeniul siguranței rutiere pentru perioada 2020-2030. Obiectivul este de a răspunde mai bine noilor provocări, concentrându-se pe o cooperare mai strânsă între toți factorii din domeniul siguranței rutiere, o mai bună monitorizare și o finanțare adecvată.

     La final, o altă statistică comparativă pentru perioada 2007 - 2016:

Sursa: Europa.eu/

PĂDURILE OCUPĂ 42% DIN SUPRAFAȚA UE

     Pădurile și terenurile împădurite acoperă 182 de milioane de hectare în Uniunea Europeană, adică aproximativ 42% din suprafața totală. Altfel spus, fiecărui cetățean din UE îi revine în medie o suprafață de 0,36 hectare de pădure. Suprafața împădurită a crescut în Uniunea Europeană cu circa 1% față de anul 2012 (LUCAS). Biroul de statistică al UE, Eurostat, a publicat noile date despre pădurile europene cu ocazia celebrării Zilei internaționale a pădurilor.

     Notă: În anul 2012 Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 21 martie Ziua internațională a pădurilor cu scopul de a crește nivelul de conștientizare asupra rolului și importanței ecosistemelor forestiere, gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare. ONU recomandă tuturor statelor membre să organizeze campanii susținute pentru plantarea de arbori. 

     Pădurile se întind pe cele mai mari suprafețe în Suedia (30 de milioane de hectare), Finlanda (24 de milioane de hectare) și Spania (27 de milioane de hectare). Pădurile au cel mai mare procent din teritoriul total al țării în Finlanda (71%), Suedia (66%), Slovenia (63%), Estonia (58%) și Letonia (56%). La polul opus sunt Olanda (8%), Malta (11%) și Danemarca (16%), singurele țări cu un procent sub 20%. În România pădurile și terenurile împădurite ocupă 34% din suprafața totală a țării, 19 țări membre UE au suprafețe împădurite mai mari decât noi și 9 țări sunt sub acest procent, iar terenurile împădurite reprezintă doar 1,5% din suprafață. Interesant este că datele Eurostat din Studiul cadrelor de utilizare a terenurilor și a zonei de acoperire (LUCAS) relevă o creștere de aproape 2%, față de anul 2012, a ecosistemelor forestiere în comparație cu suprafața totală a terenului în România. După relatările din media în ultimii ani am aflat că s-au defrișat suprafețe imense de pădure și atunci apare o întrebare legitimă: Oare chiar am plantat mai mult decât am defrișat în acești ani? Greu de crezut...

     Toată lumea știe că pădurile au un rol extrem de important în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În anul 2014, pădurile din Uniunea Europeană au absorbit echivalentul a 433 milioane de tone de CO₂, asta înseamnă aproximativ 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, de 4.420 milioane de tone pe an. Pădurile absorb pe an aproximativ 82% din CO₂ în Suedia, 50% în Lituania, 46% în Finlanda, 45% în Slovenia și 24% în România.

eCall ESTE OBLIGATORIU PENTRU TOATE MAȘINILE NOI

     eCall este un sistem care lansează automat apeluri de urgență în caz de accident, impus de Uniunea Europeană tuturor constructorilor de autovehicule din categoriile M1 (vehicule pentru transportul de persoane care au cel mult opt locuri pe scaune, în afara locului conducătorului auto) și N1 (vehicule pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă autorizată care nu depășește 3,5 tone). Începând cu 1 aprilie 2018 (nu este nicio păcăleală!), constructorii din industria auto trebuie să aibă integrate în toate modelele și versiunile standard de autovehicule (generație nouă, model nou sau modele existente cu facelift) un dispozitiv eCall care va permite apelarea automată a serviciilor de urgență în cazul producerii unui accident, pentru ca echipajele de salvare să ajungă mai repede la locului accidentului.

     eCall înseamnă montarea unui dispozitiv echipat cu o cartelă SIM. Când senzorii și/sau airbagurile detectează producerea unui accident major, sistemul este activat automat și sună la numărul european de urgență 112.  Sistemul eCall informează operatorul uman al serviciului de urgență că este vorba despre un apel inițiat în mod automat și trimite o serie de informații esențiale despre accident: ora producerii, coordonatele GPS ale mașinii în momentul producerii accidentului, direcția de mers (foarte utilă în cazul accidentelor produse pe autostrăzi) etc. Utilitatea sa este relevantă în cazul în care șoferul și/sau pasagerii sunt inconștienți în urma producerii accidentului și nu pot apela serviciile de urgență. În plus, serviciul eCall poate fi activat și manual prin apăsarea simplă a unui buton.

     Comisia Europeană estimează că sistemul eCall va avea ca efect reducerea cu 40-50% a timpului necesar echipajelor de urgență să ajungă la locul accidentului, pentru accidentele din zonele urbane, și cu 50-60% pentru cele din afara localităților. De asemenea, estimează că se vor reduce cu 4% numărul accidentelor soldate cu victime și cu 6% numărul de răniți grav, ca urmare a intervenției mai rapide în așa-numita „oră de aur”. În comparație cu alte măsuri, tehnologia eCall nu generează costuri majore, costul dispozitivului fiind de numai 100 de euro per mașină, dar toată lumea se așteaptă să scadă pe măsură ce este folosit la scară largă.

CERERI INTERNAȚIONALE DE BREVETE

     Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale - OMPI (World Intellectual Property Organization - WIPO) și-a prezentat raportul anual pentru anul trecut anunțând că numărul de cereri internaționale de brevete a crescut cu 4,5% comparativ cu 2016, ajungând la un nivel record de 243.500 de cereri. Anul 2017 este al optulea an consecutiv de creștere pentru toate cele trei sisteme gestionate de OMPI (WIPO): sistemul internațional de brevete, sistemul internațional de mărci comerciale și sistemul internațional de proiecte industriale.

     OMPI este forumul global al serviciilor, politicilor, informațiilor și cooperării în domeniul proprietății intelectuale. Este o agenție a Națiunilor Unite înființată în 1967, auto-finanțată, recunoscută de 191 de state membre, care are misiunea de a conduce dezvoltarea unui sistem internațional de proprietate intelectuală, echilibrat și eficient, care să permită inovația și creativitatea în beneficiul tuturor. 

    SUA și-a păstrat primul loc, pe care îl ocupă de patru decenii, cu 56.524 de cereri internaționale de brevete, adică aproape un sfert din numărul de invenții din întreaga lume. Pe locul secund se situează China, cu 48.882 de cereri internaționale de brevete, în creștere cu 13,4% comparativ cu 2016, devansând pentru prima dată Japonia (cu 48.208 de cereri internaționale de brevete). Germania și Coreea de Sud au ocupat locul al patrulea și al cincilea, cu 18.982 și respectiv 15.763 de cereri. Începând din anul 2003, China este singura țară din lume care a înregistrat o creștere de peste 10% în fiecare an. În acest ritm, se estimează că va devansa SUA în următorii trei ani și va deveni cea mai mare sursă de cereri internaționale de brevete înregistrate la OMPI.

     Aproape jumătate din cererile de brevete depuse în 2017 provin din Asia (49,1%), iar circa un sfert din ele sunt din Europa (24,9%) și America de Nord (24,2%). Chiar dacă ne mândrim că suntem un popor inventiv, România a depus în anul trecut numai 22 de cereri internaționale de brevete, iar în 2016 un număr dublu, 44.

     Două companii de telecomunicații din Shenzhen (China), Huawei Technologies (4.024 de cereri internaționale de brevete) și ZTE Corporation (2.965), sunt pe primele două locuri din lume. Ele sunt urmate de Intel Corporation din SUA (2.637), Mitsubishi Electric Corporation din Japonia (2.521) și Qualcomm Incorporated din SUA (2163). Primele instituții de învățământ, în ordinea brevetelor depuse în 2017, sunt: Universitatea din California (482), care se menține pe poziția de lider deținută din 1993, Institutul de Tehnologie din Massachusetts (278), Universitatea Harvard (179), Universitatea din Texas (161) și Universitatea Johns Hopkins (129).

Sursă: WIPO

INTELIGENȚA SE POATE MĂSURA PRINTR-UN TEST ADN

     Oamenii de știință au demonstrat în premieră că inteligența poate fi evaluată printr-o simplă studiere a ADN-ului. Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh și de la Universitatea Harvard au realizat cel mai amplu studiu de până acum care a analizat baza genetică a inteligenței și au descoperit sute de gene noi care influențează capacitatea creierului și determină IQ-ul unei persoane. Ei au studiat datele genetice de la peste 240.000 de persoane și au identificat 538 de gene asociate cu inteligența.

     Pe lângă faptul că studiul nostru a identificat un număr mare de gene asociate cu inteligența, de asemenea, am putut estima inteligența, în cadrul unui alt grup, doar pe baza ADN-ului participanților, a declarat dr. David Hill, specialistul care a condus cercetarea. Totodată această cercetare, publicată în jurnalul Molecular Psychiatry, sugerează că oamenii inteligenți sunt mai înzestrați din punct de vedere biologic. Aceleași gene care influențează inteligența sunt asociate și cu alte procese biologice, cum ar fi durata vieții. Se știe că oamenii inteligenți trăiesc mai mult, dar până acum această asociere se baza doar pe cauze sociale, precum avantajele unei educații mai bune care conduc la obținerea unui loc de muncă mai bine plătit, care implică un nivel de trai mai bun, o viață mai sănătoasă și bineînțeles mai lungă. Cu alte cuvinte, studiul relevă că inteligența și sănătatea, respectiv speranța de viață, sunt strâns legate deoarece sunt influențate parțial de aceleași gene.

     Studii anterioare au sugerat că un anumit procent din coeficientul de inteligență este moștenit, iar restul este dobândit prin educație și relații sociale. Alte estimări au fost rezultatul cercetărilor efectuate pe gemeni identici cu același ADN și au tras concluzia că orice diferențe de IQ dintre aceștia trebuie să fie genetice. Dar până acum nimeni nu luase în calcul aceste gene ale inteligenței. Descoperirea lor ar putea, printr-un test ADN, măsura gradul de inteligență al strămoșilor, ajuta medicii să diagnosticheze declinul funcției cognitive sau permite copiilor cu aptitudini înnăscute să primească o educație specifică, personalizată, pentru a le dezvolta și mai mult inteligența.

INFORMAȚIILE FALSE CIRCULĂ MAI RAPID ONLINE

     Un studiu nou publicat săptămâna trecută în revista Science a ajuns la concluzia că informațiile false circulă mai rapid în mediul online decât informațiile adevărate. Informațiile false („fake news”) sunt, în medie, răspândite mai rapid și mai mult decât cele adevărate, potrivit cercetătorilor de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), realizatorii studiului.

     Pentru a distinge în mod eficient între informațiile adevărate și false, echipa de cercetători s-a bazat pe munca a șase organizații independente de verificare a faptelor. Cercetarea a acoperit perioada 2006-2017 și a analizat 126.000 de informații, false și adevărate, distribuite pe Twitter de peste 3 milioane de persoane, de peste 4,5 milioane de ori. În medie, informațiile adevărate au nevoie de un timp de șase ori mai mare decât informațiile false pentru a ajunge la 1.500 de persoane, potrivit analizei. Dar decalajul este chiar mult mai mare pentru informațiile cu conținut politic față de alte tipuri de informații, cum ar fi cele legate de terorism, dezastre naturale, știință, legende locale sau știri financiare. Iar pentru această diferență sunt responsabili utilizatorii de internet, ci nu programele bot.

     Notă: programele bot pentru rețelele de socializare creează profiluri false de utilizatori copiind imagini și informații de pe Internet. După crearea contului, programul bot începe să trimită solicitări de prietenie, profitând de dorința oamenilor de a fi populari. Mai toată lumea vrea să aibă cât mai mulți prieteni și foarte mulți utilizatori vor accepta o solicitare de prietenie chiar dacă nu cunosc persoana care o trimite. Pe această tactică se bazează programele bot pentru a se răspândi.

     Această propensiune pentru răspândirea informațiilor false este legată în principal de noutatea lor și de capacitatea de a surprinde cititorii într-o măsură mai mare decât informațiile adevărate. Dar, totodată, conturile de Twitter care publică informații false au în medie mai puțini abonați, urmăresc mai puține alte conturi și nu sunt așa de active ca cele care publică informații adevărate.

     Parafrazând un aforism sau un proverb românesc celebru, minciuna are picioare scurte, se poate spune că minciuna are picioare lungi pe Internet deoarece evenimentele negative ne interesează mai mult și informațiile false circulă mai rapid decât cele reale.

DISTRIBUIREA ROLURILOR PE CANAPEA

     Săptămâna trecută, înainte de decernarea premiilor Oscar, într-un interviu acordat cotidianului britanic The Times, unul din avocații producătorului american Harvey Weinstein, acuzat de hărțuire sexuală, agresiune sau viol, după ani sau, în unele cazuri, chiar decenii de la petrecerea faptelor, a vorbit despre distribuirea rolurilor pe canapea, un fenomen care nu a fost inventat de către clientul său.

    Notă: în engleza-americană expresia „casting couch”, în traducere liberă distribuirea rolurilor pe canapea, este folosită în legătură cu presupusa practică prin care actorilor li se acordă roluri în filme, piese sau alte producții în schimbul unor favoruri sexuale acordate producătorilor, directorilor care distribuie rolurile, regizorilor etc.

     Dacă o femeie decide să întrețină relații sexuale pentru a avansa în carieră și recurge la acest gest și apoi, după scurt timp sau chiar după zeci de ani, i se pare dezgustător, acest lucru cu siguranță nu constituie un „viol”, a afirmat avocatul Benjamin Brafman. Hotărârea ei este voluntară și este pregătită să facă lucruri pentru a se lansa sau promova în carieră, pe care ulterior le poate considera respingătoare sau odioase, dar nu există nicio infracțiune, a spus în continuare Brafman.

     Peste o sută de femei, inclusiv vedete precum Ashley Judd, Gwyneth Paltrow sau Salma Hayek, l-au acuzat pe Harvey Weinstein de hărţuire sexuală, agresiune sau viol. Multe presupuse victime l-au dat în judecată pe  producătorul în vârstă de 65 de ani care este cercetat de poliția din New York, Los Angeles și Londra, însă până acum nu a făcut obiectul niciunei inculpări. În fața acestor acuzații, care au dat naștere mișcării anti-hărțuire #MeToo, avocații lui au negat întotdeauna că ar fi fost vorba despre întreținerea de raporturi sexuale fără consimțământ.

     Ceremonia anuală de decernare a premiilor Oscar s-a făcut fără influentul producător de la Hollywood care a fost exclus din consiliul de conducere în urma acestui scandal sexual. Harvey Weinstein și fratele său Bob au câștigat 81 de Oscaruri în cariera lor la Miramax și Weinstein Company, casa de producție pe care au fondat-o împreună. Totuși, prezența sa a fost simțită la Hollywood după ce un artist stradal a dezvelit o statuie intitulată sugestiv distribuirea rolurilor pe canapea (casting couch), care îl prezintă în mărime naturală pe Weinstein, îmbrăcat într-un halat, așezat pe o canapea de culoarea aurului și ținând în mână un Oscar.

     Acum mă întreb cât de mult s-a practicat distribuirea rolurilor pe canapea și în cinematografia românească, de-a lungul anilor. Cert este că acest fenomen este prezent în mai toate domeniile, chiar dacă „vedetele” zilnice își păstrează anonimatul.

Sursa principală: The Times

PRIMUL PARC INDUSTRIAL CHINEZESC DIN EUROPA

     China construiește un parc industrial, un oraș întreg, în pădurile de lângă capitala Belarusului, Minsk, pentru a crea o rampă de lansare a propriilor produse către Uniunea Europeană și Rusia. Investiția, de 5 miliarde de dolari americani, se ridică lângă aeroportul internațional din Minsk, pe o suprafață care depășește cu 40 la sută  Manhattan-ului. Se vor construi și suficiente locuințe pentru 155.000 de persoane, potrivit oficialilor chinezi și bieloruși, citați de Bloomberg.

     Prin acest punct strategic, exportul chinezesc va fi la doar 270 de kilometri distanță de țările membre din Uniunea Europeană, Polonia și Lituania, și va beneficia de facilitățile fiscale la vânzări acordate de Rusia și Kazahstan. Pe lângă acestea, chinezii vor beneficia de o forță de muncă mai bine calificată, cu o rată de școlarizare mare, dar cu un salariu mediu de numai 550 de dolari pe lună, cam la jumătate cât cel din Polonia.  Noul parc industrial va fi conectat la Moscova și Berlin prin autostrada M1, care trece prin Belarus și Polonia. De asemenea, o cale ferată de mare viteză va lega noul oraș de aeroport și de centrul capitalei Minsk.

     Este un proiect unic și nimeni nu va mai putea construi ceva asemănător cu acest parc industrial oriunde altundeva în Europa, pe o infrastructură atât de puternică, a declarat Gong Jianwei, ambasadorul Chinei în Belarus. Noul parc industrial, integrat într-un oraș, va fi alimentat de o centrală nucleară, prima de acest gen din Belarus, finanțată de Rusia, care va fi finalizată anul acesta. Prima parte a „orașului modern euro-asiatic”, așa cum a fost numit deja în documentele de marketing, va fi construită până în anul 2020, în timp ce partea a doua a proiectului se va întinde pe încă zece ani.

     Investițiile și achizițiile chinezești sunt într-o continuă expansiune, anul trecut stabilind un record absolut. Ca exemplu, chinezii au cumpărat în 2017, cu 4,7 miliarde de dolari, firma americană Smithfield Foods, care este cel mai mare producător și prelucrător de carne de porc din lume. Compania are unități de producție și prelucrare în 26 de state din SUA, deține direct 460 de ferme, are contracte cu alte vreo 2.100 de ferme și are zeci de mii de angajați americani. Chiar dacă aproape 50% din profitul Chinei este realizat de companii în care guvernul deține controlul, strategia economică generală este foarte eficientă.

LIPSURI MATERIALE ȘI SOCIALE ÎN UE

     În anul 2016 (pentru anul trecut datele nu sunt încă disponibile), 16% din populația Uniunii Europene, adică aproximativ 75 de milioane de persoane, a suferit de lipsuri materiale și sociale. Cea mai mare rată de lipsuri materiale și sociale, pentru circa jumătate din populație, a fost înregistrată în România (50%) și Bulgaria (48%), urmate de țările în care este afectată una din trei persoane: Grecia (36%), Ungaria (32%) și Lituania (29%). La polul opus, statele membre nordice și Luxemburg au raportat cele mai mică rată de lipsuri materiale și sociale: 3% în Suedia, 4% în Finlanda, 5% în Luxemburg și 6% în Danemarca.

   Ce înseamnă lipsuri materiale și sociale? Persoanele din țările UE, ca procent, care nu și-au putut permite cel puțin cinci din elementele din această listă:

• se confruntă cu cheltuieli neprevăzute;
• nu-și permit o săptămână de vacanță pe an în afara localității de domiciliu;
• nu-și pot plăti obligațiile financiare la scadență (ipotecă, chirie, facturi la utilități, rate etc.);
• nu-și permit o masă cu carne (porc, vită, pui sau pește) sau echivalentul ei vegetarian o dată la două zile;
• nu-și pot încălzi locuința în mod adecvat;
• nu au o mașină pentru uz personal;
• nu-și pot înlocui mobila uzată;
• nu-și permit să cumpere haine noi;
• nu au două perechi de încălțăminte adecvată pentru sezonul cald și rece;
• nu cheltuiesc o sumă mică de bani pentru propria persoană în fiecare săptămână (n-au „bani de buzunar”);
• nu desfășoară activități de agrement regulate;
• nu ies împreună cu prietenii/familia la o masă/băutură cel puțin o dată pe lună;
• nu au o conexiune la internet.

     În toate statele membre ale UE, rata de lipsuri materiale și sociale este mai ridicată în rândul persoanelor cu nivel de educație scăzut, procentul fiind 25% (una din 4 persoane), în timp ce rata scade la 14% (una din 7 persoane) pentru persoanele cu studii medii și la 5% (una din 20 de persoane) în rândul persoanelor cu studii superioare.

     După ce vede această statistică și a aflat de creșterea salariilor în România cu 25% pentru toți angajații, cineva din exterior ar spune sincer că Guvernul nostru chiar se preocupă să ne facă viața mai bună. Dar numai noi știm că ni s-a dat o gogoașă mare, umflată, cu care am crezut că ne săturăm, dar când am băgat-o în gură s-a topit cât ai zice pește.

Sursă: Eurostat

ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE SUNT SCLAVE ALE MARILOR PUTERI

   În general, organizațiile internaționale și multe alte grupuri multilaterale sunt sclave ale statelor puternice și unelte ale marilor puteri. Odată create, ele prind viață independent și au aparent un statut ce le conferă o mare importanță. Dar cel mai adesea, ele sunt înființate pentru a proteja sau extinde interesele unuia sau mai multor state membre. Dacă ne gândim să le analizăm, trebuie să le privim activitatea și declarațiile cu reținere, să nu le luam foarte în serios și să căutăm după perdele pentru a vedea cine sunt „păpușarii”, cei care trag sforile.

     Organizațiile internaționale chiar contează și pot determina binele general când sunt produsul unui interes mutual comun al statelor cu aceleași idei. Iar acordurile de liber schimb multilaterale contează când reunesc la un loc realitățile economice benefice pentru toate părțile implicate. Din păcate, organizațiile internaționale care contează sunt cazuri izolate, foarte rare (două exemple: Uniunea Europeană în perioada 1991-2002 și Liga Națiunilor imediat după Primul Război Mondial).

     În lumea modernă, multilateralismul este viu și sugrumă relațiile bilaterale dintre state care de-a lungul istoriei au fost fundamentul înțelegerilor în lume. Un exemplu, Organizația Națiunilor Unite adoptă o rezoluție care impune sancțiuni economice unei țări. Marea majoritate a statelor membre ONU (193) nu are o problemă proprie cu țara respectivă, însă este de acord cu sancțiunile și le pun în practică deoarece ONU spune asta. Chiar dacă pare absurd, puterea sistemului politic internațional nu se află nicidecum în mâinile organizațiilor internaționale. Statele puternice alimentează organizațiile internaționale cu putere dacă acestea le servesc interesele strategice, dar adesea multe astfel de organizații sunt în mare măsură impotente.

    Anul trecut în noiembrie, la summitul Asociației națiunilor din sud-estul Asiei și Asiei de Est, SUA, Japonia, India și Australia au reînființat Dialogul de Securitate Cvadrilateral cu scopul de a rezista influenței Chinei în Asia, deși nu este clar încă ce este cvadrilaterala: o alianță, o organizație multilaterală, un forum de comunicare? Și mai am câteva exemple de organizații internaționale gen unelte: Comunitatea Statelor Independente, Organizația Cooperării Islamice, Liga Arabă, Acordului Cuprinzător și Progresiv pentru Parteneriatul Trans-Pacific, Programul pentru Cooperare Mutuală în Asia centrală, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa etc. Mulți cred în eficiența și puterea grupărilor internaționale, dar nu pot da niciun exemplu de organizație care a transformat într-adevăr lumea în bine.

CÂND SE ADAUGĂ CUVINTE ÎN DICȚIONARUL LIMBII

     Dicționarele nu sunt menite să măsoare realitatea, ci ele sunt un fel de „mandate” pentru gradul de utilizare a unui cuvânt. De-a lungul anilor, unele dintre cuvinte devin caduce (demodate, depășite, învechite etc.) și ar trebui eliminate din dicționarul limbii pentru că nu se mai folosesc. Dar, în primul rând, este util să înțelegem când se adaugă cuvinte în dicționarul limbii.

     Tezaurul lexical al limbii române se află sub oblăduirea Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” și cuprinde Dicționarul limbii române (DLR), Dicționarul  explicativ al limbii române (DEX) - ediția a III-a a fost publicată în anul 2016 și Dicționarul etimologic  al limbii române (DELR). Aceste dicționare sunt de fapt un arbitru al utilizării corecte, chiar dacă în ultimii ani destui de mulți oameni au marșat pe ideea că un dicționar este destinat să fie descriptiv, nu prescriptiv, adică să impună aplicarea unor norme.

     Observație: Dicționarul Limbii Române este cea mai importantă operă lexicografică a limbii române, elaborată pe parcursul a mai bine de un secol.  În el s-au înregistrat toate cuvintele limbii populare, regionalismele și termenii arhaici din textele vechi, cuvintele din literatura beletristică, precum și termenii științifici și tehnici, cu condiția să fie utilizați în cel puțin două domenii de specialitate diferite. Dicționarul a fost retipărit în 19 volume masive de câte 500-1000 de pagini fiecare, în care au fost incluse toate cele 37 de volume publicate de-a lungul timpului. Prin dimensiunea și perspectiva abordării, este similar cu marile dicționare din lexicografia mondială: Trésor de la langue française (TLF), Oxford English Dictionary  (OED),  Deutsches  Wörterbuch etc.

     Notă: a III-a ediție, revăzută și adăugită, a Dicționarului explicativ al limbii române, elaborată de un grup de cercetători de la Institutul de Lingvistică,  apărută în 2016 sub egida Academiei Române, înregistrează și explică peste 67.000 de cuvinte: cele mai folosite în limba română contemporană, un număr mare de regionalisme, arhaisme și neologisme, precum și termeni și unități noi de fraze din domenii de actualitate (informatică, finanțe, drept, religie, mass-media etc.). Ca și edițiile anterioare, deși nu este un dicționar etimologic propriu-zis, DEX-ul indică și originea cuvintelor.

     Acum revin la titlul: când se adaugă cuvinte în dicționarul limbii? Dicționarele sunt îmbogățite numai cu acele cuvinte care îndeplinesc anumite criterii de utilizare pe zone largi și pe perioade lungi de timp, adică sunt admise în paginile dicționarului dacă au o folosință suficient de mare. La un moment dat, există în „spatele” dicționarului o listă de cuvinte care se află încă în curs de verificare ca folosință, care se folosesc în anumite ramuri ale științei, tehnicii etc. sau care sunt atât de informale încât sunt rareori documentate în scrisul editat. Unele dintre ele își vor câștiga intrarea în dicționar, iar celelalte, care nu îndeplinesc criteriile (sau nu încă ), vor rămâne în așteptare.

CENTRU DE DEZINTOXICARE PENTRU DEPENDENȚII DE INTERNET

   În Brazilia, la Rio de Janeiro, s-a deschis un centru de dezintoxicare pentru dependenții de Internet, unii chiar i-au spus „clinică de dezintoxicare digitală”. Numit sugestiv, Institutul Delete, centrul este pregătit să-i primească pe toți care au devenit dependenți de tehnologiile mobile și și-au transformat o pasiune inițială într-o dependență patologică. Deocamdată tratamentele sunt gratuite și peste 800 de persoane au beneficiat deja de aceste servicii.

   Dependența de Internet este o problemă la ordinea zilei. Din ce în ce mai mulți oameni, cu predilecție tineri, își dau seama că au nevoie de tratament de specialitate pentru că această dependență de telefonul mobil și calculator le afectează în mod direct activitatea profesională și relațiile cu cei apropiați. Unii chiar și-au pierdut locurile de muncă sau au pus capăt relațiilor de cuplu pentru că au petrecut prea mult timp pe rețelele de socializare. Iar dependența este asociată deseori cu tulburări, precum angoasele, obsesiile compulsive și fobiile sociale.

   Centrul de dezintoxicare nu are ca obiectiv să înlăture noile tehnologii din viața personală, ci de a le face să fie folosite într-o manieră sănătoasă. Se organizează ședințe periodice de terapie de grup, care permit împărtășirea experiențelor de viață între pacienți, dar și exerciții specifice, precum ore de lectură și proiecția unor filme. „Acum  mă simt mai bine, grație acestor exerciții. Problema este că atunci când ești conectat prea des pe internet începi să neglijezi alte aspecte ale vieții.”, a declarat un tânăr brazilian, iar un altul a recunoscut că „Nu mi-am dat seama. Când te obișnuiești cu acest fel de lucruri, e dificil să te deconectezi.”

   Conceptul nu este în totalitate nou, și în alte regiuni ale lumii s-au făcut pași importanți. De exemplu, în Coreea de sud funcționează un centru de dezintoxicare pentru dependenții de Internet sub forma unor tabere. În 2016 aproape 5000 de adolescenți au participat la astfel de tabere, unde au fost trimiși de părinți sau profesori, după ce au fost evaluați în ceea de privește gradul de dependentă de Internet.

UN CAZ STRANIU DE TELEPATIE

   Publicația Time a prezentat pe 7 septembrie 1925 un caz straniu de telepatie, neînțeles nici astăzi. În articolul respectiv, Frederick George Lee, un donator de sânge frecvent și perseverent al Spitalului Middlesex din Londra, susținea că resimte o durere acută în braț chiar în momentul în care o persoană căreia îi donase sânge se stingea din viață.

     De-a lungul a trei ani, tânărul Lee a donat sânge de 24 de ori la Spitalul Middlesex. Prima durere a simțit-o într-o după-amiază, în brațul stâng, din care dona regulat sânge. El a descris-o ca pe o durere bruscă și acută. Fără să știe motivul durerii, el a decis să noteze cu precizie data și ora când eventual va mai avea dureri. A făcut asta și apoi dintr-o curiozitate neexplicată a examinat registrele spitalului unde dona sânge și a constatat cu stupoare că șapte dintre pacienți au murit exact în datele și la orele când a avut dureri acute în brațul stâng. Astfel a stabilit o corelație stranie, care ar sugera un caz de telepatie, între durerile sale și trecerea în neființă a unor bolnavi cărora le donase sânge. 

Fațada spitalului Middlesex, care a fost demolat în anul 2007. 

   Acest fapt devine și mai bizar pentru că în niciunul dintre aceste cazuri donatorul nu se întâlnise vreodată cu vreun pacient în timpul transfuziei și nu a avut niciun fel de informații despre starea de sănătate a pacienților, înainte și după transfuzie. Cu toate acestea, el conștientiza când îi venea sfârșitul unui pacient care primise sângele lui prin acea durere ascuțită în braț și spunea că în acele momente, când apăreau acele dureri, se simțea deprimat, îl invada o mâhnire profundă și era copleșit de o „boală necunoscută”.

   Aș putea specula și merge mai departe că fiecare picătură de sânge creată anterior în corpul lui Frederick George Lee a transmis un mesaj de avertisment prin telepatie la corpul mamă despre un pericol imediat sau o moarte iminentă. Oare are sângele niște puteri speciale, misterioase, inexplicabile care sfidează explicațiile științifice?