ELIXIRUL VIEȚII POATE FI O BACTERIE

     Elixirul vieții, o băutură cu proprietăți miraculoase, a fost căutat de alchimiști încă din Evul Mediu pentru viața (tinerețea) veșnică. Cercetătorii ruși au anunțat că o simplă bacterie, denumită Bacillus F, poate fi secretul în creșterea longevității și stimularea sistemului imunitar.

     Bacteria, care are vârsta de 3,5 milioane de ani, a fost descoperită în 2009 de Anatoli Brouchkov, un cercetător la Universitatea din Moscova, în permafrostul din Siberia. Bacterii similare au fost descoperite de cercetătorul Vladimir Repin în creierul unui mamut lânos conservat tot în permafrostul siberian. Toate experimentele realizate pe organisme vii, în special pe celule sangvine umane, șoareci, musculițe de oțet și plante, au arătat, fără excepții, un impact neașteptat: creșterea și întărirea sistemului imunitar și creșterea fertilității. Pentru moment, nu putem să înțelegem mecanismul, dar putem să vedem impactul pe care îl generează bacteria imună la frig, o adevărată senzație științifică - au declarat cercetătorii ruși.

     Dr. Anatoli Brouchkov a vrut să devină cobai și și-a injectat bacteria. “Am început să lucrez mai mult, sunt mai puternic, nu am avut nici măcar o gripă în ultimii doi ani”, a declarat pentru Siberian Times.

     O altă bacterie găsită în permafrostul din Siberia are capacitatea de a “distruge moleculele de petrol”, transformându-le în apă. Într-o bună zi, acest potențial neobișnuit, dar extrem de util, va putea crea un nou sistem de curățare pentru deversările de petrol. De asemenea, o altă tulpină de bacterii foarte vechi pot descompune moleculele celulozei.

     În viitor, aceste bacterii miraculoase ar putea îmbunătăți starea generală de sănătate a oamenilor și longevitatea prin crearea unui elixir al vieții, atât de mult căutat și dorit de sute de ani. “Dacă vom putea înțelege modul prin care bacteriile au rămas în viață atât de mult timp, probabil vom fi în stare să găsim un instrument de a ne prelungi viața”, au mai declarat cercetătorii ruși.

IDEI ORIGINALE PENTRU CURĂȚENIA PUBLICĂ

  

     Curățenia publică este o problemă din ce în ce mai acută, cu precădere în marile orașe și metropole. Banii alocați anual pentru curățenia publică, în principal pentru strângerea gunoiului, cresc exponențial, iar apoi se cheltuiesc alte sume considerabile pentru eventuale reciclări, depozitare și neutralizare.

     Pentru a asigura curățenia publică și diminuarea cheltuielilor pentru acest serviciu, autoritățile publice locale încearcă, prin diverse moduri, să sensibilizeze cetățenii și să-i determine să arunce gunoaiele și deșeurile numai în locurile indicate, special amenajate. În acest sens, mai jos, sunt câteva exemple elocvente de idei originale pentru curățenia publică, care cred că nu pot lăsa nepăsători trecătorii sau privitorii.

     1. În Marea Britanie fumătorii sunt impulsionați să voteze cu mucuri de țigară care este cel mai mare jucător de fotbal din lume, Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo. 

     Ar urma firesc reciclarea mucurilor de țigară. Avantajul acestor “pubele” este că întrebarea se poate schimba oricând, încurajând alte dezbaterile și pe alte teme.

     2. Coșurile de baschet din Filipine combină strângerea obiectelor din plastic, a hârtiei sau a dozelor cu abilitățile aruncare și marcare.

     3. Pentru a scăpa de bețivii care urinează pe pereți, comunitatea din St. Pauli (Hamburg, Germania) a acoperit unele ziduri cu substanțe super-hidrofobe, care aruncă jetul înapoi. Acum poate vor căuta toalete publice.

     4. În Rotterdam sunt instalate containere interactive pentru strângerea gunoiului. Și acestea, prin schimbarea frecventă a panourilor, promovează un comportament conștient față de protecția mediului.

     5. Pornind de la ideea că cei care aruncă gunoaie pe jos nu se pot ascunde de ochiul atotvăzător al tehnologiei moderne, autoritățile din Hong Kong au creat o campanie de mediu, mai degrabă în stil orwellian, pe care au numit-o sugestiv “Fețele gunoiului”. Angajații de la salubritate colectează la întâmplare mucuri de țigară, pahare de cafea și chiar prezervative, care sunt duse la un laborator pentru analize. Aici este izolat ADN-ul și cu ajutorul unui program special se creează o imagine 3D, realistă, a celui care a aruncat  gunoiul pe stradă. Chipurile obținute sunt afișate apoi în locuri publice, un fel de colț al  rușinii, ca să descurajeze pe viitor.

     Priviți cum se face (un videoclip de 1 minut):

CEL MAI ÎNALT POPOR MĂNÂNCĂ MULTE LACTATE

     

     Cel mai înalt popor din lume este poporul olandez. Olandezii sunt recunoscuți ca mari băutori de lapte și mâncători de brânză și alte produse lactate. Ar putea exista o legătură?

     Pentru olandezi, laptele și brânzeturile sunt esențiale, precum este orezul pentru chinezi sau ceaiul pentru englezi. S-a calculat că aproximativ o șesime din cheltuielile generale ale unui olandez reprezintă produsele lactate. În general, un olandez consumă cu 25% mai multe produse pe bază de lapte decât un britanic, un american sau un german.

     Mulți cred că un regim alimentar cu multe lactate nu este indicat și duce la o creștere în greutate, dar, de fapt, olandezii au crescut în înălțime. La mijlocul anilor 1800, media de înălțime a olandezilor era de 1,63 metri. În peste 150 de ani, olandezii au crescut mai mult decât oricine altcineva. Astăzi, media de înălțime a unui bărbat olandez este de 1,83 m, iar a unei femei de 1,70 m. De la postura de unii dintre cei mai scunzi europeni, olandezii au devenit cei mai înalți oameni din lume. Puseul de creștere în înălțime a intrigat oamenii de știință în ultimii ani, care sugerează că trebuie privit în context cu alți factori: factori genetici, o nutriție îmbunătățită, democratizarea veniturilor, o mai bună îngrijire medicală, selecția naturală etc.

     Consumul de produse lactate în Olanda este în mare măsură o consecință a geografiei sale unice. Acum 400 de ani, o mare parte a țării se afla sub apă, iar o altă mare parte era formată din terenuri mlăștinoase. Olandezii s-a angajat într-un proiect extraordinar pentru a reconstrui țara: mii de canale au fost săpate și mlaștinile au fost drenate prin pomparea apei cu ajutorul morilor de vânt. Solul recuperat, umed și mănos, s-a dovedit perfect pentru creșterea ierbii, alimentul favorit al vacilor. 

     Olanda are acum mai mult de 1,6 milioane de vaci de lapte (cât Belgia, Danemarca și Suedia la un loc). Rasa cea mai populară din țară – Friesian (alb și negru) - a devenit de renume mondial. Bovinele olandeze produc mai mult de 12 milioane de tone de lapte în fiecare an și aproximativ 800.000 de tone de brânzeturi (de două ori mai mult decât Marea Britanie). Olanda are încă foarte multe ferme mici, aproape 18.000 de ferme de lapte, care susțin peste 60.000 de locuri de muncă la nivel național. Produse lactate în valoare de aproximativ 7 miliarde € sunt exportate în fiecare an. Doi mici producători olandezi, care au fuzionat și au început să producă margarină, au dat naștere la una dintre cele mai mari companii din lume: Unilever.

     Până la urmă, indiferent dacă are sau nu legătură cu creșterea în înălțime, pentru olandezi laptele rămâne una de băuturile preferate ale națiunii și brânză poate fi chiar considerată o religie națională.

PĂTRUNJELUL VINDECĂ CANCERUL PULMONAR

     

     Pătrunjelul (petroselinum hortense) este o plantă legumicolă bienală cultivată încă din antichitate de greci și romani, care provine din regiunea mediteraneană. Pătrunjelul este răspândit pe aproape toate continentele, fiind folosit în alimentație și în industria farmaceutică. Rezistent la temperaturi scăzute, crește în România aproape în toate regiunile, fiind considerat un aliment, dar folosit și în medicina populară.

     Astăzi, la nivel mondial, cancerul pulmonar este cea mai devastatoare și cea mai comună formă de cancer în rândul țărilor dezvoltate - aproximativ 27% din totalul deceselor provocate de cancer. Este pe primul loc ca număr de decese la adulți, depășind alte forme de cancer larg răspândite: de colon, la sân și pancreatic.

     Până în prezent, tratamentele convenționale pentru cancerul pulmonar au eșuat lamentabil împotriva acestei “sentințe la moarte”, atât de comună. Dar, studii publicate în ultimii doi ani au relevat că un compus din banalul pătrunjel – apigenina – a distrus circa 85% din celulele canceroase în vitro (nu în organismul uman, ci în laborator, respectiv în vase Petri).

     Notă: Alte alimente care conțin cantități abundente de apigenină: țelina, ceapa, portocalele, mușețelul, oregano, cimbru, coriandru, anghinare și chiar în unele vinuri roșii.

     În mod tradițional, pătrunjelul, bogat în vitamine și minerale - vitamina K, vitamina A (beta-caroten), vitamina C, vitamina B complex, fier, magneziu, clorofilă și histidină, a fost utilizat pentru a trata (sparge) pietrele la rinichi, pentru a regla tensiunea arterială, având, de asemenea, proprietăți antibacteriene și antifungice. Frunzele de pătrunjel, puternic aromate, sunt un antioxidant puternic, folosindu-se ca un diuretic sau pentru stimularea funcției renale și a vezicii urinare. Pătrunjelul poate trata inflamațiile cronice, precum și probleme la prostată, iar ceaiul băut zilnic (zic unii) ține deoparte reumatismul. Pătrunjelul este utilizat în medicina populară chineză ca un tonic hepatic și pentru curățirea (ștergerea) ochilor.

     P.S. Un alt studiu realizat de canadieni a demonstrat că un extract de rădăcină de păpădie, buruiana simplă, nefolositoare, în care suflăm uneori fără noimă, a distrus celulele canceroase care provoacă leucemia.

FABRICĂ DE CLONARE A ANIMALELOR

     

     Cea mai mare fabrică de clonare a animalelor se va construi în orașul Tianjin, un oraș-port din nord-estul Chinei, a anunțat online Cotidianul Poporului luna trecută. Proiectul, de fapt un laborator uriaș, are nevoie de o investiție de 200 de milioane de yuani (circa 20 de milioane de £) pentru a continua aplicarea tehnologiilor de clonare în creșterea modernă a animalelor.

     Oficialii chinezi au declarat că, în conformitate cu planul, această fabrică de clonare va avea o “linie de asamblare” pentru clonarea animalelor, un centru de clonare și cercetare la standarde ridicate, o bancă biologică de gene foarte diversificată și săli cu expoziții și pentru educație. Deocamdată s-a anunțat că laboratorul-fabrică va clona diverse tipuri de animale, inclusiv câini inteligenți și antrenați pentru diferite activități, câini și alte animale de companie, bovine de rasă superioară, primate și chiar cai pursânge (de rasă) sau pentru de curse. 

     Construcția și ulterior funcționarea fabricii se va face în baza unui acord strategic semnat de municipalitatea orașului chinez cu Yingke Boya Gene Technology, o companie chineză specializată în celule stem și biomedicină. Yingke Boya Gene Technology este o filială a Grupului Boyalife, un pionier în clonarea animalelor în China, dar recunoscut și pe plan internațional. Anul trecut în septembrie, Boyalife Co împreună cu sud-coreenii de la Sooam Biotech Research Foundation, au clonat trei mastifi tibetani - o rasă de câine extrem de valoroasă, rasă englezească de câini de pază, puternici, cu părul scurt, de culoare galben-roșiatică, înrudiți cu dogul - folosind tehnologii de vârf în acest domeniu. De asemenea, anul trecut și anul acesta, compania a livrat în multe țări din întreaga lume, inclusiv în China, 550 de câini clonați în laboratoarele proprii și specializați pentru controale vamale, inclusiv în aeroporturi, pentru folosirea de către unitățile de politie și pentru alte misiuni speciale.

PREGĂTIREA ȘI ATESTAREA PROFESIONALĂ ÎN TRANSPORTURILE RUTIERE

 

ORDINUL Ministrului Transporturilor nr. 1214/2015

pentru aprobarea normelor privind pregătirea și atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere

     În temeiul prevederilor art. 6 alin. (3) lit. h), ale art. 11¹, ale art. 67 alin. (1), (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 12 lit. f)-h) din Ordonanța Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 și 2 din Legea nr. 31/1994 pentru aderarea României la Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), adoptat și semnat la Geneva la 30 septembrie 1957, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/2002, ale art. 66 din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificările și completările ulterioare,

     ministrul transporturilor emite prezentul ordin.

     Art. 1. - (1) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a managerilor de transport, prevăzute în anexa nr. 1. (Anexa 1 pdf)

     (2) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a anumitor categorii de conducători auto, prevăzute în anexa nr. 2. (Anexa 2 pdf)

     (3) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a consilierilor de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase, prevăzute în anexa nr. 3. (Anexa 3 pdf)

     (4) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a conducătorilor auto care transportă mărfuri periculoase, prevăzute în anexa nr. 4. (Anexa 4 pdf)

     (5) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite, prevăzute în anexa nr. 5. (Anexa 5 pdf)

     (6) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier cu troleibuzul, prevăzute în anexa nr. 6. (Anexa 6 pdf)

     (7) Se aprobă Normele privind pregătirea și atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier național contra cost de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate, prevăzute în anexa nr. 7. (Anexa 7 pdf)

     (8) Se aprobă Normele privind examinarea în vederea atestării profesionale a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, prevăzute în anexa nr. 8. (Anexa 8 pdf)

     Art. 2. - Direcția transport rutier din cadrul Ministerului Transporturilor și Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

     Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor nr. 761/1999 privind desemnarea, pregătirea și atestarea profesională a persoanelor care conduc permanent și efectiv activități de transport rutier, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 33 din 28 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului transporturilor nr. 640/2007 pentru aprobarea Normelor privind pregătirea și atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport rutier de mărfuri periculoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 20 august 2007, cu modificările ulterioare, Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 42/2006 privind condițiile de pregătire profesională inițială și continuă a anumitor categorii de conducători auto, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 27 ianuarie 2006, cu modificările și completările ulterioare, și Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 597/2003 privind aprobarea Normelor pentru stabilirea condițiilor de obținere a atestatului profesional de către conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone, transport rutier public de persoane și transport rutier cu vehicule având mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, cu modificările și completările ulterioare, anexele nr. 45 a) și 45 b) la Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 și 854 bis din 2 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile aplicabile modului de transport rutier din cuprinsul Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.044/2003 privind aprobarea Regulamentului pentru desemnarea, pregătirea profesională și examinarea consilierilor de siguranță pentru transportul rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor periculoase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile privind tariful de examinare în vederea obținerii certificatului de atestare a taximetriștilor sau susținerii testului periodic de către aceștia din cuprinsul anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr 2.156/2005 privind tarifele pentru prestațiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română — A.R.R., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2), art. 16 și anexa nr. 1 „Tarif pentru susținerea examenului de atestare/reînnoire în vederea obținerii atestatului de pregătire profesională a instructorilor auto și a profesorilor de legislație rutieră” din Normele privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 75/2014 privind reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 și 107 bis din 12 februarie 2014, precum și orice alte dispoziții contrare se abrogă.

     Art. 4. - Anexele nr. 1 - 8 fac parte integrantă din prezentul ordin.

     Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I (a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 903 din 04 decembrie 2015)

Zâmbetul Mona Lisei

      Din colecția mea video:

                              

      Alte video, similare, le găsiți pe canalul meu YouTube.

DECLINUL SAȘILOR DIN ROMÂNIA

     

     Se cunosc 6 grupe mari de coloniști germani: sași transilvăneni, șvabi bănățeni și sătmăreni, germani din Basarabia, germani din Bucovina și germani din Dobrogea, care se deosebesc între ele atât din punct de vedere al originii cât și al regiunii colonizate și al momentului venirii lor. Cele mai cunoscute și cele mai mari grupări numerice ale etnicilor germani sunt cea a sașilor transilvăneni și a șvabilor bănățeni. 

     Cea mai veche populație germanică, cea a sașilor transilvăneni, s-a stabilit în Europa de Sud-Est în secolul al XII-lea. Regele ungar Geza al II-lea a promovat colonizarea germanilor în Transilvania de astăzi pentru a se proteja de invaziile mongolilor și ale tătarilor. Denumirea de "sași" nu oferă nici un indiciu cu privire la originea, din punct de vedere geografic, a primilor coloniști. Originea lor nu poate fi stabilită clar și cu exactitate. Noțiunea de "saxones" a fost folosită în documentele cancelariei ungare mai întâi ca atribut al situației lor juridice. Mai târziu ea a evoluat într-o denumire pentru toți germanii din Transilvania. După doar un secol, prin Bula de aur (diploma Andreanum) a regelui Ungariei Andrei al II-lea, se asigură sașilor transilvăneni o largă autonomie juridică, politică, economică și clericală, care nu se va pierde decât parțial, abia către sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu alipirea regiunii la Ungaria.

     În secolul al XVIII-lea, la apelurile lansate de împărații Carol al VI-lea, Iosif al II-lea și împărăteasa Maria Tereza, care au vrut să recolonizeze zona (devastată după retragerea turcilor), cuprinsă între Dunăre, Tisa, Mureș și lanțul Munților Carpați, cu meșteșugari buni și conștiincioși, un alt grup mare de coloniști din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Lorena, Hessa renană și Palatinat, dar și din Bavaria și Suabia, ajung pe teritoriul României de azi. Alte regiuni importante spre care s-au îndreptat coloniștii germani și emigranții mănați de lipsa de pământ au fost Dobrogea și ținuturile de graniță din Basarabia și Bucovina.

     După destrămarea Austro-Ungariei, sașii transilvăneni și șvabii bănățeni au hotărât în 1918, la Alba Iulia, alipirea la Regatul României. La recensământul din 1930, 745.421 locuitori ai României (circa 4,1% din totalul populației) s-au declarat ca fiind de naționalitate germană. 

     În timpul războiului, minoritatea germană a căzut sub influența Grupului Etnic German, peste 50.000 de sași și șvabi înrolându-se în armata nazistă. După 1945 a început declinul sașilor și calvarul populației săsești, circa 55.000 de oameni fiind deportați în Uniunea Sovietică, mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată.

     Pentru etnicii germani rămași în România începeau decenii dificile, pline de lipsuri. Presiunea asimilării a crescut asupra minorităților, iar tendința de emigrare devine mai acută, datorită condițiilor economice din țară. În anii '70 și '80 aproximativ 14.000 de etnici germani au părăsit țara anual. 

     Notă: Regimul comunist s-a dovedit a fi pragmatic, vânzând minoritatea germană, fără resentimente (s-a estimat că între 1968-1989 au fost „vânduți” peste 200 000 de germani). Sumele au variat în funcție de pregătire și calificare: muncitori simpli, muncitori calificați, persoane cu studii superioare, pensionari etc. Ambasadorul R.F.G. la București în perioada 1971-1976 a dezvăluia în memoriile sale sumele (mărci germane - DM) cerute: student - 5500; student în anul terminal - 7000; absolvenți cu studii superioare - 11000.

     După căderea comunismului, începând cu 1990 cifra a crescut dintr-o dată la peste 100.000. La recensământul din 2002 peste 60.000 de locuitori ai României s-au mai declarat încă ca fiind de naționalitate germană, iar rezultatele recensământului din anul 2011 indică un număr de 36.000 de persoane de etnie germană.

PARTICULE DE PLASTIC ÎN ALIMENTE

    O previziune urâtă a devenit realitate: alimentele pe care le ingeram zilnic conțin particule de plastic. 

     Primele materiale plastice au fost produse prin transformarea materialelor naturale. În anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1869 a apărut celuloidul și în 1897 galitul, iar primul material sintetic a fost bachelita (1908). În general, produsul de la care se pornește în fabricarea materialelor plastice este naftul, un produs obținut din rafinarea petrolului. Materialul plastic are calități deosebite: suplețe, rigiditate, rezistență la șoc, elasticitate, transparență, greutate mică etc.

     Acest material extraordinar ne conduce spre un dezastru ecologic mondial. S-a estimat că aproximativ 5 milioane de tone de materiale plastice ajung în oceane în fiecare an. Deșeurile din plastic au nevoie de sute de ani pentru  a se degrada în mod natural. De exemplu, o sticlă din plastic nu este biodegradabilă, în schimb se descompune în particule din ce în ce mai mici, care devin microscopice. Semnalul de alarmă privind pericolul ca plasticul să ajungă chiar în alimente a fost tras acum mai mulți ani și în prezent este dovedit. Particule de plastic s-au găsit în produsul indispensabil funcționării normale a organismului, în resursa vitală a omenirii: sarea.

     O echipă de cercetători chinezi a analizat 15 mărci de sare comercializate în supermarketurile din țară și a constatat că toate dețin particule de plastic minuscule, cu aceeași compoziție chimică prezentă în ambalajele gen PET sau tip celofan. Cantitatea de particule de plastic microscopice variază în funcție de locul de extragere al sării, cea mai contaminată dovedindu-se a fi sarea de mare, între  550 și 681 de particule/kilogram. Prezența plasticului în sarea de mare nu ar trebui să fie o surpriză, deoarece oceanele conțin cantități impresionante de deșeuri din plastic, însă descoperirea cu adevărat deranjantă este că și sarea din alte surse, cum ar fi minele sau lacurile sărate, conține particule de plastic. Sarea provenită din depozite uscate conține cantități mai mici, variind de la 7 la 204 particule/kilogram, probabil, în mare parte, prin contaminare în timpul prelucrării. Un adult, care consumă sare la nivelul nutrițional recomandat, ar putea ingera circa 1.000 de particule de plastic anual numai din această sursă.

     În ciuda dimensiunii lor mici, invizibile cu ochiul liber, aceste particule de plastic prezintă un risc grav pentru sănătate. Un alt studiu a estimat că mulți europeni care consumă multe alimente provenite din oceane (pește, crustacee, păsări marine etc.) pot ingera, tot anual, aproximativ 11.000 de asemenea microparticule. Teste de laborator au arătat că fragmente de plastic de dimensiuni nanometrice pot intra chiar în celule, cauzând leziuni tisulare. De asemenea, fragmente minuscule de materiale plastice se găsesc în nisipul de pe plajele din întreaga lume, dând naștere un nou tip de roci sedimentare, care se formează din amestecul plastic cu nisip.

     Chiar dacă studiul a fost efectuat numai în China, este ușor de presupus că acest lucru este generalizat la nivel mondial și trebuie luate măsuri urgente pentru detectarea și filtrarea particulelor înainte să ajungă pe masa noastră. La scară mondială, singura soluție este reciclarea deșeurilor de plastic și prevenirea acestui risc de contaminare.

Sursa principală: ACS

RECLAME OFENSATOARE INTERZISE

    Publicitatea trebuie să transmită un mesaj, iar uneori apelează la reclame ofensatoare, pe care unele țări nu le-au acceptat. Posterele și afișele publicitare conțin tot mai multe imagini incisive, chiar șocante, și sunt prea explicite din punct de vedere sexual. De aceea, unele țări le consideră jignitoare și au respins sau interzis aceste reclame ofensatoare, precum cele care urmează:

     Reclama pentru parfumul Tom Ford a fost interzisă în SUA după ce s-au primit multe plângeri referitor la sexualitatea explicită. Probabil că parfumul nu a avut succes pentru că bărbații sunt obișnuiți cu mirosul respectiv, iar cei care l-au cumpărat au fost frecvent chestionați de consoarte cu întrebări de genul: “unde ai fost?” sau “cu ce parfum te dai?”.

     Canada a interzis afișul realizat de Bacardi pentru că umilește și înjosește femeia. Cu toate acestea, cred că a fost bine “văzut” de unii dintre bărbați.

     Această reclamă la o băutură energizantă a fost retrasă din Chile la cererea clienților indignați.

     Marea Britanie a interzis posterul acesta, considerându-l trivial și instigator la violență.

     Tot în Marea Britanie a fost interzisă reclama publicitară realizată de Diesel pentru că este o imagine de natură sexuală, care nu poate fi văzută de copii.

     Rușii au interzis imaginea de mai sus, care a apărut într-o revistă cu profil financiar, cu câțiva ani în urmă, considerând-o imorală. În mod normal, astăzi pozițiile ar trebui schimbate: $ în locul €.

     Department of Health (Ministerul Sănătății) din Marea Britanie a considerat posterul acesta înfricoșător pentru adulți și primejdios pentru copii, interzicându-l.

     The Breast Cancer Fund (SUA) a respins afișarea acestui poster deoarece cicatricile rămase în urma mastectomiei sunt prea șocante pentru public.

     O campanie anti-fumat, cu referire la turnurile gemene de la World Trade Center, nu a fost acceptată în China pe motiv că este nepotrivită.

     Reclama pentru țigările americane Kiss nu a fost tolerată în Israel deoarece conține obscenități simulate.

Sursa : Oddee

VIETĂȚI CAMUFLATE ÎN NATURĂ

    

     Un test de evaluare a vederii implică mai multe determinări, inclusiv acuratețea vizuală în spațiu. Drept urmare, vă provoc să găsiți câteva vietăți camuflate în peisajul în care își duc viața, în natura înconjurătoare, amintindu-vă că arta camuflajului folosită de oameni este în totalitate inspirată din natură.

     Omul, prin percepția colectivă, se consideră cea mai evoluată ființă sau viețuitoare de pe Pământ, dar, din păcate, din ce în ce mai greu se poate “camufla” în natură. Prin diverse tertipuri încearcă tot mai des o auto-integrare. Pentru că se caută, tot mai des, femei goale pe lungimea Internetului, în imaginea următoare, ar trebuie să găsiți o femeie dezbrăcată, ascunsă în peisaj.

     Nu vă faceți probleme dacă încă nu ați zărit-o! Am pregătit o imagine concretă la sfârșit. Până acolo, sunt sigur că o să deslușiți alte vietăți camuflate în natură, care se confundă sau se metamorfozează în peisaj.

Papagal

Antilopă impala

Lup în pădure

Girafă

Bufnițe

Leopardul zăpezilor

Găinușă polară

Leopard

Păsărică

     Dacă cumva n-ați găsit-o, iată acum unde este așezată femeia dezbrăcată din prima fotografie:

     La final, mi-am propus să vă supun celui mai greu test de dibuire a unui animal camuflat și pitit, amestecat și deghizat complet în peisaj. Este tot un leopard, dificil de găsit printre ramurile de copaci, care se confundă în totalitate cu spațiu înconjurător.

     Firește, soluția cea mai ușoară, în cazul în care nu l-ați descoperit, este de a mări imaginea. Iată corpul leopardului (link) întins printre crengi și ochii (link) cu care-și caută prada.

LEGI ABSURDE DIN DIVERSE ȚĂRI

     

     Călătoriile pot o experiență fericită, uneori chiar incredibilă, dar asta nu înseamnă neapărat că ești liber să faci ce vrei. De cele mai multe ori, turiștii ignoră legile sau normele culturale din țările pe care le vizitează. În cel mai bun caz, acest lucru poate fi jenant, iar în cel mai rău ilegal.

     Iată câteva legi absurde valabile în diverse țări din lume. 

• În Guam, cea mai mare insulă din arhipelagul Marianelor, fetelor le este interzis să se mărite dacă sunt virgine. Domnișoarele care râvnesc vălul de mireasă apelează la serviciile plătite ale unor bărbați, care le deflorează.
• În Bangladesh este interzis prin lege chiulitul de la școală. Elevii care chiulesc sunt amendați și obligați să facă muncă în folosul comunității, iar cei peste 15 ani pot chiar primi pedepse cu închisoarea.
• Codul Rutier din Elveția prevede că este ilegal să trântești portiera oricărei mașini. De asemenea, Legea chiriașilor interzice ușurarea stând în picioare și tragerea apei la toaletă după ora 22:00, inclusiv golirea căzii de apă după aceiași oră. Cetățenilor elvețieni le este interzis să declare război, în mod unilateral, unei alte țări și nu au voie să schieze în timp ce recită poezii.
• Jucăriile sexuale sunt ilegale în India, dar nu și prezervativele. Justiția indiană a fost în impas când au fost puse în vânzare prezervative vibratoare, dar a decis până la urmă să le interzică, pentru că produsul funcționa cu baterii, ca o jucărie sexuală.
• Crima pasională este reglementată prin lege în Hong Kong. Dacă o femeie își găsește bărbatul în brațele alteia, are dreptul legal să-și omoare partenerul, doar dacă o face cu propriile mâini.
• În capitala statului El Salvador (San Salvador), cea mai mică țară și cea mai dens populată din America Centrală, o lege condamnă la moarte, prin împușcare, în fața unui pluton de execuție, orice șofer prins băut. Anual, zeci de șoferi sunt executați astfel.
• În Myanmar (Birmania) este ilegal să accesezi Internetul. Oricine o face ajunge după gratii.
• În Emiratele Arabe Unite sunt interzise sărutatul și atingerile indecente în public.

• Numai celor din armată li se permite să poarte haine de camuflaj în Barbados.
• În Danemarca legea permite deținuților să evadeze din închisori. Tot aici, posesorii de autovehicule, înainte de a urca la volan, trebuie să se uite sub propriile mașini să vadă dacă nu cumva sunt ascunși copii acolo.
• Din 1992 importul, vânzarea sau mestecarea gumei (chewing-gum) sunt interzise în Singapore. Deoarece, înainte de interdicție, se cheltuiau circa 105.000$ anual pentru curățirea locurilor publice, cei care o folosesc sunt pasibili de amendă sau chiar de închisoare.
• Duelul este permis de lege în Paraguay, dacă participanții la duel fac dovada că au donat sânge.
• În Liban bărbații pot să întrețină acte sexuale cu animalele, femele. Bărbații surprinși în timpul unui act sexual cu un animal de sex masculin sunt pedepsiți cu moartea, fără niciun fel de proces.
• Un cetățean britanic nu are voie să moară în Palatului Parlamentului. Este interzis prin lege. În schimb, tot prin lege, orice gravidă din Marea Britanie poate să urineze oriunde dorește.
• Samoa pedepsește soții care uită de ziua de naștere a nevestelor cu amendă.
• În Indonezia masturbarea este pedepsită cu moartea, și nu oricum, ci prin decapitare.
• În Arabia Saudită femeile nu au voie să conducă autovehicule, dar pot fi proprietarul de drept al lor.

     P.S. Ginecologilor din Bahrain le este interzis prin lege să privească direct organele genitale ale femeilor. Prin urmare, doctorii folosesc oglinzi în cursul consultațiilor.

CONSTRUCȚIA ANULUI 2015

     La Festivalul Mondial de Arhitectură, după două zile de prezentări ale finaliștilor, construcția anului 2015 a fost declarată un complex de apartamente din Singapore, numit sugestiv „interlace”, un proiect al arhitectului german Ole Scheeren.

     În secolul trecut, pentru a rezolva cererea mare (deficitul) de locuințe, s-au construit cartiere și chiar orașe cu blocuri înalte, cu apartamente individuale, neaspectuoase, în spații largi, deschise, uneori aliniate lângă zone verzi, prost întreținute ulterior. Problema acestor blocuri turn este că nu dau comunităților un sentiment de siguranță sau de autenticitate și asigură posibilități limitate de interacționare între locatari.

     Construcția anului 2015 încearcă să elimine aceste neajunsuri, prin crearea unei comunități unite, un fel de “sat pe verticală”. 31 de blocuri cu apartamente, fiecare cu șase etaje, au fost “stivuite” într-un aranjament hexagonal, la unghiuri diferite, pentru a crea un complex cu 8 curți interioare comune, cu spații verzi terasate, cu peisaje și identități spațiale distincte, cu piscine sau heleșteie, facilitați publice sau spații sociale, ușor accesibile și favorabile interacțiunii, pentru divertisment, sport, lectură etc. sau chiar cu locuri pentru prepararea unui grătar. Designul generează o multitudine de alegeri pentru locuitori și dă un sentiment de bogăție multi-strat și de libertate de trai.

     Cele 1.040 de apartamente, de diferite dimensiuni, au un preț rezonabil în contextul concurențial al pieței din Singapore și primesc o cantitate mare de lumină naturală pe tot parcursul zilei, iar balcoanele și terasele ample se încadrează perfect în peisajul vertical. Este asigurată o zonă de parcare subterană cu suficiente locuri, ventilată natural.

     Această îmbinare generează un spațiu colectiv, gen mic orășel, care reunește dorința de intimitate cu sentimentul de comuniune și de viață într-o comunitate, interacțiunea socială fiind integrată cu mediul natural, ca spațiu urban locuibil. În general, ansamblul de locuințe considerat construcția anului 2015 nu apare înconjurat de vegetație, ci încorporat în ea.

O EXPRESIE INCORIGIBILĂ: ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII MAFIOT

   

     În ultimul timp mă tot întâlnesc pe Internet cu această expresie incorigibilă și penibilă, care îndeamnă la acțiuni iresponsabile, reprobabile (condamnabile), ilegale, necinstite, murdare, pe cei cu o cultură superficială sau inexistentă: “asta înseamnă să fii mafiot!” Din păcate, această expresie incorigibilă circulă sub forma unor glume de prost gust, a unor imagini stimulatoare și îmbietoare spre acțiuni împotriva bunelor maniere sau a eticii elementare sau sub forma unor videoclipuri care sugerează ideea că șmecherii, șarlatanii și pișicherii sau escrocheriile și fraudele sunt caracteristica actuală a neamului românesc.

     Mai toate “publicațiile serioase” de pe Internet atribuie expresia “asta înseamnă să fii mafiot” unui dobitoc obscur, unui animal fără scrupule, fost bișnițar comunist, fără școală, care se consideră un “mafiot modern”, un “domn” al nimicniciei și care nu respectă nici măcar neamul din care se trage. Nici constrâns nu aș scrie aici numele unui asemenea pui de lele!

     Pentru cei care folosesc această expresie, exprimare sau sintagmă, sunt aproape sigur că nu cunosc semnificația cuvântului incorigibil, care se referă la persoane sau manifestările oamenilor care persistă în greșeli și nu se pot îndrepta (corija). Un sinonim ar fi inveterat, care nu are legătură cu veteranii sau mafioții înrăiți, ci cu înrădăcinarea unui defect, a unui viciu. Iar mafia a fost inițial o organizație teroristă secretă siciliană, care s-a răspândit ulterior în SUA și în alte țări și, practicând șantajul și asasinatul, încearcă să se substituie puterii publice prin propria formă de judecată și de pedeapsă, pentru a-și satisface prin orice mijloace interesele private. Avem exemple elocvente de la politicienii noștri, din toate partidele: de foarte sus, de sus, de mijloc, de mai jos, de jos…

     Mi-aș permite să sugerez să nu mai promovați bădăranii și inculții și să nu mai apreciați prin like-uri toate paginile și articolele aferente pentru “asta înseamnă să fii mafiot” sau pentru cuvinte asemănătoare, gen “stil mafiot”.

UN CONCEPT NOU PENTRU ÎNCĂLȚĂMINTE: PANTOFII FUROSHIKI

     

     Imediat după apariția încălțămintei, toți oamenii, indiferent de gen, și-au dorit pantofii perfecți. Dar experiența ne-a dovedit că destul de rar se întâmplă să găsim pe la magazine pantofii ideali pentru forma piciorului nostru, care să ne vină ca “turnați” și totodată să fie eleganți și extrem de confortabili.

     Deloc sofisticați și plini de culoare, pantofii Furoshiki, produși de compania italiană Vibram, sunt considerați confortabili și adaptabili cu ușurință la orice suprafață, datorită designului inovator al tălpii, care garantează confort și durabilitate. Compania producătoare îi consideră un punct de cotitură în sectorul încălțămintei, un concept nou și revoluționar, pantofii Furoshiki fiind ideali pentru utilizarea de zi cu zi, la serviciu sau pentru petrecerea timpului liber, cu un aspect unic și original.

     Designerul Masaya Hashimoto a venit cu ideea de a realiza niște pantofi în baza conceptului tradițional japonez, cu același nume - furoshiki, prin care diverse lucruri se înfășoară în bucăți de pânză sau chiar în cârpe pentru a fi transportate mai ușor. Practic pantofii Furoshiki au doar o talpă din cauciuc (100%) și două părți laterale dintr-un material (conține 72% poliamidă și 28% elastan), care poate îmbrăca sau înfășura laba piciorului și glezna, după plac. În acest mod, piciorul stă cât se poate de lejer în pantof, având o poziție ergonomică, normală și nu mai apare riscul durerilor de picioare sau chiar a bătăturilor.

     Pantofii Furoshiki se găsesc, deocamdată, în cinci culori sau modele: de culoarea blugilor, bleu, perle (portocaliu), negru și violet și de trei dimensiuni: foarte mici (21,5 - 22,5 cm), mici (23 – 24 cm) și mediu (24,5 – 25,5 cm). Prețul unei perechi de pantofi este de 140 de dolari americani, un cost deloc neglijabil pentru noi. Să nu uităm cu o parte din soldații români care au luptat în cele două războaie mondiale s-au întors acasă, din prizonierat, cu picioarele înfășurate în cârpe.

ANIMALE IMUNE LA CANCER

     

     Cancerul este una dintre principale cauze care provoacă decesul oamenilor. Nu doar noi suntem afectați de această teribilă boală, cancerul fiind răspândit în regnul animal cam în aceeași măsură, pentru animalele sălbatice sau domestice, rata mortalității este similară cu cea de la oameni. Dar sunt totuși animale imune la cancer care trebuie cercetate mai aprofundat.

     Pentru animalele care trăiesc în apă, poluarea este un factor favorizant pentru cancer. În mai multe zone, leii de mare suferă de cancer urogenital, în parte ca urmare a poluanților organici, iar beluga (delfinul alb) a fost depistat frecvent cu cancer intestinal. În ciuda mitului că rechinii sunt imuni la boli, s-a dovedit că mor datorită unor forme de cancer de piele (melanom). Diavolul tasmanian, cel mai mare marsupial carnivor din lume, are tumori faciale devastatoare, care se răspândesc prin contact în urma bătăilor și luptelor pentru teritoriu sau hrană. În decurs de câteva luni după contractarea bolii, animalul moare.

     După o logică simplă, animalele mai mari au mai multe celule și ar trebui să fie predispuse la cancer mai mult decât cele mici. Dar natura ne contrazice pentru că nu toate celulele sunt la fel de predispuse la cancer. De exemplu, elefantul, un animal masiv care trăiește mult, are o rată mică de cancer (5%), extrem de scăzută prin comparație cu oamenii. Explicația a fost data anul acesta când s-a descoperit că genomul său are 20 de gene supresoare tumoral (P53), care luptă împotriva cancerului (omul are una singură, ca majoritatea mamiferelor). Gena face două lucruri: oprește proliferarea celulei, oferindu-i timp pentru a se repara și, în al doilea rând, dacă celula nu poate fi însănătoșită, gena o “sinucide”.

     Pentru un alt animal mult mai mare – balena de Groenlanda – cercetătorii au încercat în laborator să-i atace celulele cu unele canceroase. Celulele balenei au rămas sănătoase. De abia anul acesta, s-a descoperit că genomul său are mutații care previn deteriorarea ADN-ul, protejând balenele de cancer. Până în prezent, nu se știe exact ce gene sunt implicate, dar studiile continuă.

Balena de Groenlanda (Balaena mysticetus) este a doua ca mărime după balena albastră, având 20 metri lungime și circa 135 tone,  fiind mamiferul cu cea mai mare proporție de grăsime în organism și animalul cu cea mai mare gură. Trăiește în apele din zona Oceanului Arctic unde abundă zooplanctonul (krill), fiind cel mai longeviv mamifer, atingând vârste de 150-200 ani. A fost vânată excesiv pentru grăsime, din care se făcea uleiul necesar iluminării străzilor principale, înainte de folosirea pe scară largă a curentului electric. Specia este ocrotită, estimându-se că mai trăiesc doar vreo 25.000 de exemplare. În anul 2007, la o balenă capturată pentru studii științifice, s-a găsit în straturile de grăsime vârful unui harpon produs în 1890. Mostra de ADN prelevată a dezvăluit vârsta cetaceului: 211 ani.

     La celălalt capăt al scalei sunt animalele mici, cum ar fi rozătoarele, care sunt extrem de predispuse la cancer, chiar dacă au vieți scurte și mult mai puține celule. Dar nu toate rozătoarele au această soartă. Cârtița-șobolan fără păr poate oferi o speranță pentru tratamentele viitoare pentru cancer. Deși trăiesc mult, până la 30 de ani, pentru un animal așa de mic, cârtițele-șobolan au fost supuse, în mai multe decenii de observare, la procese de carcinogeneză, la transplanturi de țesuturi canceroase și la radiații, dar nu au dezvoltat nicio tumoare, având un mecanism de apărare naturală împotriva cancerului. Aceste animale imune la cancer produc o substanță (hialuronan - acid hialuronic) în spațiile dintre celulele, un strat de protecție care oprește divizarea. Și oamenii produc hialuronan, dar o versiune subtil diferită, iar o eventuală stimulare de acid hialuronic suplimentar nu știm cum ne-ar afecta (ar putea fi toxic).

Cârtița-șobolan fără păr trăiește în Africa de Est, în subteran, în tuneluri și galerii ce pot depăși 4 km lungime, și formează colonii de circa 100 de indivizi, cu o structură socială uimitoare, asemănătoare albinelor. Are vreo 10 cm lungime și cântărește doar 25 de grame, cu excepția femelei-mamă, care poate ajunge la 50 grame. Comunitatea este condusă de o "regină" (femela-mamă), care are 3-4 masculi fertili alături, și care fată 28 de pui după o gestație de 70 de zile. Restul rozătoarelor sunt infertile și trăiesc într-o diviziune a muncii uimitoare: lucrători, care sapă și întrețin tunelele, soldați, care apară comunitatea de atacuri și femele care au grijă de pui. Dacă regina coloniei nu mai poate procrea, lipsa emisiei de hormoni sexuali provoacă schimbări la alte femele, care se vor lupta pentru a deveni femela-mamă.

Galeriile sunt mereu curate, deoarece cârtițele-șobolan sunt coprofage (își mănâncă excrementele). Au un metabolism foarte lent, hrănindu-se cu rădăcini de plante și copaci, care nu permit o digestie completa datorită celulozei și de aceea ingestia fecalelor e o necesitate vitală. Pielea, fără păr, este subțire și nu are receptori nervoși pentru durere. De asemenea, neavând un mecanism de autoreglare a temperaturii corpului, se refugiază în galeriile adânci când este cald și în cele superioare când e frig afară. Au puțini dușmani, principalul prădător fiind șarpele, pe care, de multe ori, îl alungă cu succes.

     Urmărirea stării de sănătate a regnului animal ne ajută să înţelegem atât evoluţia speciilor cât și să găsim metode pentru a le salva sau de a ne salva.

Sursa principală: BBC

INTERNETUL INHIBĂ CREIERUL

    

     Internetul inhibă creierul și gândirea - este concluzia unui studiu internațional realizat de Kaspersky Labs, la care au participat peste 6.000 de oameni cu vârstă de peste 16 ani. O mare parte dintre ei se bazează pe Internet pentru a căuta răspunsuri, dar, de asemenea, uită rapid, extrem de ușor, informațiile pe care le-au găsit on-line.

     Problema dependenței de Internet, atât în ​​rândul adulților cât și în rândul copiilor, este mai demult recunoscută. Există temeri în ultimii ani pentru declanșarea amneziei sau demenței digitale, prin deteriorarea abilitaților cognitive (care aparțin cunoașterii, referitoare la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe). Iar studiul celor de la Kaspersky confirmă această tendință.

     36% din cei chestionați au recunoscut că, înainte de a încerca să-și amintească un răspuns, caută informații cu ajutorul motoarelor de căutare de pe Internet, procentul ridicându-se la 40% pentru cei cu vârsta de peste 45 de ani. Acești utilizatori pun la îndoială acuratețea memoriei lor, fiind nerăbdători pentru a obține răspunsul corect cât mai repede. În mod similar, 24% au spus că au uitat răspunsul găsit on-line după ce l-au folosit, procentul ajungând la 27% în rândul celor de peste 45 de ani, iar 12% consideră că informația va fi mereu acolo, undeva, și nu are sens s-o memoreze.

     Internetul a creat generații care se cred mai inteligente decât sunt în realitate. Dependența tot mai mare de motoarele de căutare afectează propria percepție despre ceea ce știm de fapt și ce putem găsi on-line. Astfel, Internetul, ca o sursă externă puternică, devine mai ușor de confundat cu propriile cunoștințe. De asemenea, după efectuarea unei căutări pe Internet, mulți oameni cred că creierul lor este mai activ decât al celorlalți.

     Practic, Internetul a devenit o parte din propriul set de instrumente cognitive și din ce în ce mai mulți oameni se mulțumesc să se bazeze pe memoria lui decât pe cea proprie, biologică.

Sursa : Daily Mail

Geniști

      Din colecția mea video:

                             

     Alte video, similare, le găsiți pe canalul meu YouTube.

SENTIMENTUL LIPSEI DE AUTENTICITATE

     

     Sentimentul lipsei de autenticitate sau sentimentul neautenticității ne macină uneori fără să știm. Vorba lui “Shakespeare”: fii sincer cu tine însuți. Autenticitatea, privită ca sentimentul nostru de sine învăluit în emoții și valori, poate fi atât de fundamentală încât ne simțim imorali și impuri atunci când ne cotropim caracterul. La rândul său, sentimentul de impuritate sau de imoralitate, poate să ne conducă în angajamente comportamentale de purificare sau de caritate, ca o modalitate de compensare a conștiinței.

     Sentimentul lipsei de autenticitate nu este un fenomen trecător sau sumar și poate avea consecințe psihologice similare cu minciuna sau înșelatul, deoarece ambele tipuri de comportament sunt o violare atât de sine cât și pentru alții. De aceea, o faptă bună poate fi o strategie prin care încercăm să ne consolidăm caracterul destabilizat din punct de vedere moral.

     Sentimentul lipsei de autenticitate se manifestă cu precădere la locurile de muncă. Pentru a fi receptiv la diverse cereri ale clienților, ale colaboratorilor sau ale șefilor direcți sau indirecți, angajații se pot comporta în diverse moduri care nu sunt în concordanță cu ceea ce simt de fapt, cu sinele propriu, adevărat. În multe sectoare din sfera serviciilor, angajații au obligația să urmeze instrucțiuni și proceduri precise, să utilizare chiar expresii recomandate, ținute și să aibă o conduită impusă, indiferent de percepția și de sentimentele proprii.

     Mult mai rău, sentimentul lipsei de autenticitate se manifestă când cineva își dorește schimbarea personală. O schimbare personală este mereu imperativă, dar aproape niciodată nu este definită ca o urgență: e timp suficient să slăbim, să ne lăsăm de fumat, să începem un program de exerciții fizice etc. Amânarea indefinită a unei schimbări în viața personală determină un trai într-o situație provizorie, care poate fi întreținut printr-o  speranță falsă. Neputând duce la bun sfârșit schimbarea pe am dorit-o, ne rotim într-un cerc vicios, care accentuează sentimentul lipsei de autenticitate.

CUVÂNTUL NOROC NU ESTE DEMONIC

     

     O discuție prietenească, la noroc - adică întâmplătoare, fără a fi sigur la momentul respectiv - m-a determinat să scriu acest articol.

     Toate dicționarele explicative ale limbii române apărute în decursul anilor, care cuprind și etimologia cuvântului, susțin că noroc provine din slavă: narokŭ sau na-rokŭ. Cuvântul se regăsește astăzi, sub diverse forme, și în alte limbi (sârbă, poloneză, croată), având un sens comun: hotărâre, soartă, zicere, înadins.

     În limba română cuvântul noroc înseamnă:

1. Soartă, ursită, destin (favorabil);
2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă;
3. Formulă de salut sau de urare;
4. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine;
5. Bunăstare.

     Noroc este unul dintre cele mai folosite cuvinte de către români, cred că zilnic. Dar, părintele Cleopa vrea să-l șteargă din memoria credincioșilor, fără voia lui Dumnezeu. În mod desuet, el declara norocul ca un demon:

"Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând: pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc?” (link)

     Fără a avea habar de etimologia cuvântului noroc, părintele i-l atribuie lui Molah (zeul fericirii!?), printr-o analogie demnă de dispreț:

“Era şi Moloh, zeul fericirii, la romani, la sumerieni şi la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astăzi? I se purta statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spate, zeul Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie din aramă; şi-i dădeau foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia, şi el. Popii lui (sic!) purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite. Ce jertfă primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată, şi strigau, bătând din palme: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!…“ Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: „Cumătră, îţi dai copilul?“ „Îl dau, ca să am noroc!“. Lua muierea copilul de la sân şi îl dădea în mâna slujitorului idolesc, care îl tăia bucăţi şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii se puneau odată în tigaia aceea.” (link)

     Părinte, părerea mea este că nu ai avut noroc!

     Expresii aferente pentru noroc - un cuvânt care face viața frumoasă:

• A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse;
• A avea norocul să... = a se ivi prilejul favorabil pentru...;
• A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva;
• A da noroc = a saluta; a închina, a ciocni, a ura;
• A(-și) încerca norocul = a căuta norocul, întreprinzând acțiuni riscate sau primejdioase;
• A-i surâde norocul = a fi norocos;
• Noroc că... = bine că..., din fericire...;
• Noroc chior/orb/porcesc = noroc extraordinar
• La cât mi-o sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă;
• Noroc! = formulă de salut sau de urare;
• Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să...;
• A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să...;
• Plin de noroc ca și câinele de purici = foarte norocos;
• A călca în noroc (eufemism) = a călca din neatenție pe stradă, pe alee etc. în materia fecală (de proveniență cel mai adesea canină);
• Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare.

DESCOPERIRI ARHEOLOGICE INCREDIBILE

     De-a lungul anilor, s-au făcut descoperiri arheologice incredibile, găsindu-se câteva artefacte care dovedesc că oameni, probabil ca noi, au existat acum sute de mii de ani sau chiar milioane de ani. Există zeci de obiecte preistorice descoperite prin lume, a căror realizare implică un nivel avansat al tehnologiei, nepotrivit cu momentul în care se crede că au fost create. Astfel de obiecte au stârnit dispute printre oamenii de știință și cel puțin curiozitate. Mai jos sunt doar 3 descoperiri arheologice incredibile.

1. Descoperiri arheologice incredibile - Figurina de la Nampa

     O siluetă umană a fost descoperită în 1889, la circa 90 de metri adâncime, în momentul în care se săpa un puț pentru apa lângă Nampa, în sud-vestul statului Idaho. Artefactul, de aproximativ 3,8 cm lungime, reprezintă o figurină atent sculptată în argilă, care a rămas un adevărat mister. Mulți oameni de știință au cercetat prin diverse teste această figurină controversată și toți au fost de acord că este autentică și extrem de veche. Analiza microscopică a descoperit granule de cuarț sub brațe, care sunt cimentate de molecule de fier. Acest detaliu indică, de asemenea, vârsta extrem de mare a artefactului, stratul în care a fost descoperit fiind datat cu 2 milioane de ani în urmă.

     Pe silueta aparent feminină, există și câteva marcaje geometrice, foarte slab vizibile, reprezentând fie haine, fie bijuterii (în zona gatului și pe brațe sau încheieturi). Figurina este imaginea unei persoane dintr-o civilizație avansată, îmbrăcată chiar cu bun gust. Cine a modelat această figurină? Existau oameni acum 2 milioane de ani?

2. Descoperiri arheologice incredibile - Cupa din jad

     În Ecuador au fost descoperite, în același loc, o cupa mare și 12 cupe mici, toate din jad. Este clar că sunt confecționate de mâna omului, dar nu se poate spune când, pentru că, din păcate, nu există nici un mod științific, obiectiv, pentru a data jadul. Cele 12 ceșcuțe sunt un pic diferite ca mărime (volum), dar umplute perfect cu apă și turnate în cana mare aceasta se umple și ea complet. Pe cupele mici sunt numere, comparabile cu cele ale mayașilor, dar cu unele diferențe relativ mici, iar pe cupa mare este incrustată o constelație perfectă de stele, inclusiv Orion.

     Următorul lucru este însă ciudat: interiorul cupei mari prezintă un magnetism foarte mare, iar exteriorul nu are proprietăți magnetice. Toți geologii recunosc că acest lucru este imposibil, deoarece, în general, pietrele semiprețioase nu au proprietăți magnetice și în cazul în care o piatră are particule de metal în interior, ea are aceeași putere magnetică pe ambele părți sau pe toate suprafețele. De asemenea, constelațiile de pe această cupă devin strălucitoare când sunt privite sub lumina ultravioletă.

3. Descoperiri arheologice incredibile - Vasul din Dorchester

     În 1851, "Scientific American" a publicat un raport despre un vas metalic descoperit de mineri în Dorchester, Massachusetts. Dinamitând o rocă sedimentară la o adâncime de 4,5 metri, explozia a aruncat o ploaie de roci, care au fost împrăștiate în toate direcțiile. Printre fragmentele de roci s-au găsit două bucăți de metal care, îmbinate, aveau să formeze un vas misterios, denumit vasul.din Dorchester. Artefactul, în formă de clopot, măsoară 11,5 cm înălțime și 16,5 cm la diametrul bazei și are în compoziție zinc și argint, în timp ce părțile laterale sunt decorate cu aranjamente florale, toate incrustate cu argint pur, iar pe partea de jos a vasului se află o cunună încrustată, de asemenea, cu argint.

     De-a lungul anilor a fost examinat de zeci de experți. Cu toate acestea, toate testele nu au reușit să confirme originea sa, iar vechimea vasului a fost estimată diferit, pornind de la 100.000 de ani în urmă până la 500.000 sau chiar 600.000. Rămâne întrebarea: ce civilizație a putut confecționa vasul în urmă cu doar 100.000 de ani? Sau cum a ajuns să fie încorporat la 4,5 metri în roci sedimentare solide?